ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3535/2021

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată la data de 08.10.2019 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2019, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului au solicitat: 1. În baza art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, anularea în parte, exclusiv cu privire la sancțiunea aplicată și cu privire la modalitatea de individualizare a sancțiunii, a Deciziei Consiliului Național al Audiovizualului nr. 813/12.09.2019 (publicată la data de 19.09.2019);

În baza art. 18 alin. (1) - (6) din Legea nr. 554/2004, obligarea Consiliului Național al Audiovizualului să soluționeze în integralitate sesizarea nr. x/30.07.2019, să analizeze toate faptele indicate și să aplice sancțiunile prevăzute de art. 90 din Legea nr. 504/2002 pentru fiecare încălcare în parte a drepturilor reclamanților și ale fiicei minore ale reclamanților și pentru fiecare emisiune în parte în care au fost încălcate drepturile;

În baza art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, obligarea Consiliului Național al Audiovizualului la plata despăgubirilor morale în cuantum de 900.000 RON (câte 300.000 RON pentru fiecare reclamant și fiica minoră a acestora);

În baza art. 18 alin. (5) și (6) din Legea nr. 554/2004, obligarea Consiliului Național al Audiovizualului la executarea hotărârii judecătorești în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și obligarea la plata de penalități pentru fiecare zi de întârziere de 1.000 RON/zi;

Obligarea CNA la plata tuturor cheltuielilor de judecată generate de prezentul dosar. 2. Hotărârea primei instanțe. Prin sentința civilă nr. 351 din data de 04.06.2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea reclamanților de unire cu fondul a excepțiilor lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes invocate de pârât ca neîntemeiată; a admis excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârât, a respins acțiunea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, pentru lipsa calității procesuale active a reclamanților; a respins cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată. 3. Cererea de recurs. Împotriva sentinței civile nr. 351 din data de 04.06.2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal au declarat recurs reclamanții A. și B.. În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanții au arătat că hotărârea primei instanțe a fost pronunțată cu încălcarea normelor de procedură sancționate cu nulitatea - caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., precum și cu interpretarea și aplicarea eronată a normelor de drept material - caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Prin primul motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. se arată că sentința este pronunțată cu încălcarea normelor de procedură sancționate cu nulitatea, fiind încălcate dispozițiile de ordine publică ale art. 14 C. proc. civ. privind principiul contradictorialității, deoarece instanța de fond s-a pronunțat asupra fondului cererii de chemare în judecată, fără însă ca fondul cauzei să fi fost dezbătut în contradictoriu de către părți. Sub acest aspect se invocă încălcarea principiului contradictorialității întrucât, la termenul de judecată din data de 21.05.2020, instanța de fond a pus în discuție doar excepția lipsei calității procesuale active fără a deschide dezbaterile și a acorda cuvântul părților asupra fondului, reținând cauza în pronunțare asupra cererii de unire a excepției cu fondul cauzei și asupra excepției lipsei calității procesuale active. Instanța a soluționat pe fond capătul nr. 2 al cererii reclamanților, privitor la refuzul nejustificat al CNA de a analiza și de a răspunde în mod complet sesizării, deși în ședința de judecată din data de 21.05.2020 instanța nu a pus în discuție fondul acțiunii, ci doar excepția lipsei calității procesuale pasive. Prin cel de-al doilea motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se arată că sentința este pronunțată cu interpretarea și aplicarea eronată a normelor de drept material: a Legii nr. 504/2002, a Decizie CNA nr. 220/2011 privind Codul Audiovizualului și a Legii nr. 554/2004), deoarece: a. Reclamanții valorifică drepturi proprii la viată privată, la viață de familie, la demnitate si reputație fal căror garant este chiar CNA în mediul audiovizual), afectate de pasivitatea CNA și de refuzul CNA de a soluționa complet sesizarea. Așadar aceștia au calitate procesuală activă, calitatea fiind expres stabilită de art. 8 din Legea nr. 554/2004 si de art. 3 și art. 89 lit. c) din Legea nr. 504/2002: b. Există refuzul nejustificat al CNA de a soluționa în mod complet sesizarea reclamanților, deoarece CNA nu a sancționat emisiunile sesizate de reclamanți, nu a dezbătut în ședința Consiliului decât unul dintre aspectele sesizate de reclamanți și doar 4 dintre multiplele emisiuni difuzate zilnic timp de o lună de zile, lăsând nesoluționate și nedezbătute celelalte aspecte sesizate. Contrar celor reținute de prima instanță, există obligația expresă a CNA de a răspunde în mod complet sesizării reclamanților, de a analiza toate încălcările semnalate și de a arăta în mod motivat în fapt și în drept argumentele concrete pentru care ar fi reținut sau nu încălcarea Legii Audiovizualului. Instanța a interpretat și aplicat eronat dispozițiile art. 10 alin. (3), art. 10 alin. [5) și art. 88 alin. (1) din Legea nr. 504/2002, reținând eronat că CNA ar avea discreție absolută asupra modalității de soluționare a sesizării formulate de reclamanți cu privire la încălcarea drepturilor al căror garant este CNA. Au fost apreciate ca fiind cele mai importante principii ale procesului civil: principiul contradictorialității. (...). Nerespectarea lor este sancționată cu nulitatea actelor de procedură si atrage casarea hotărârii judecătorești (fiind citat în acest sens prof univdr C., prof univdr D. și prof univdr E.) "Soluționarea pe fond a litigiului deși la dezbateri s-a discutat doar o excepție peremptorie de procedură (...) care, lipsind părțile de posibilitatea de a se apăra, atrage nulitatea hotărârii" (fiind în acest sens citată Decizia nr. 3233/200 a Curții Supreme de Justiție, secția Comercială). Or tocmai aceasta este situația sentinței recurate, hotărârea fiind pronunțată asupra fondului litigiului deși dezbaterile au fost limitate la excepția peremptorie a lipsei calității procesuale active. Instanța s-a pronunțat asupra fondului cererii reclamanților, arătând motivele pentru care consideră că nu ar exista un refuz nejustificat al intimatei CNA de a răspunde sesizării reclamanților și că răspunsul CNA este complet, neexistând în speță refuzul nejustificat al CNA de a soluționa sesizarea nr. 8165/30.07.2019. Prin considerente se arată în mod expres că "nu se poate reține afirmația că CNA nu s-ar fi pronunțat asupra cererii de obligare a radiodifuzorului (...)", că "CNA a analizat susținerea de vreme ce a reținut (...)", precum și faptul că CNA nu ar avea obligația de a dezbate și soluționa toate încălcările sesizate de reclamanți. Prima instanță a interpretat și aplicat eronat dispozițiile art. 3 art. 10 alin. (5) din Legea nr. 504/2002 în ceea ce privește admiterea eronată a excepției lipsei calității procesuale active. În primul rând, instanța de fond a interpretat în mod eronat că acțiunea reclamanților ar fi avut un singur capăt de cerere principal (cel referitor la anularea Deciziei CNA nr. 813/12.09.2019) iar celelalte capete de cerere ar fi accesorii ale acestuia. Această interpretare vădit eronată a unor norme elementare a avut înrâurire asupra admiterii eronate a excepției lipsei calității procesuale active cu privire la întreaga acțiune cu care a fost sesizată instanța. în realitate, acțiunea reclamanților avea mai multe capete de cerere principale, petitele nr. 2 - 5 ale cererii (constatarea și sancționarea CNA pentru refuzul nejustificat de a răspunde reclamanților) fiind evident independente de capătul nr. 1 al cererii (anularea Decizie CNA nr. 813/12.09.2019). Cu alte cuvinte, refuzul nejustificat de soluționare a sesizării și despăgubirile morale solicitate CNA erau evident independente de anularea sau nu a deciziei de sancționare. În al doilea rând, acțiunea nu viza doar drepturile radiodifuzorului sancționat, ci tocmai drepturile personale ale reclamanților și ale fiicei lor minore, tocmai încălcarea drepturilor reclamanților fiind cauza emiterii actului contestat. Conform art. 3 din Legea Audiovizualului, "prin difuzarea și retransmiterea serviciilor de programe se realizează (...) informarea și educarea (...) publicului, cu respectarea libertăților și a drepturilor fundamentale ale omului". Conform art. 10 alin. (3), "în calitate de garant al interesului public în domeniul comunicării audiovizuale, CNA are obligația să asigure: e) protejarea demnității umane, a dreptului la propria imagine și protejarea minorilor". Conform art. 88 din aceeași lege, supravegherea, controlul îndeplinirii obligațiilor și sancționarea încălcării prevederilor prezentei legi (...) revin Consiliului. Rezultă astfel că CNA este instituția publică ce asigură faptul că mediul audiovizual respectă dreptul la demnitate umană, dreptul la propria imagine și protejarea minorilor, acestea fiind chiar drepturile personale ale reclamanților si ale fiicei lor minore. Prin aplicarea sancțiunilor instituite de Legea nr. 504/2002 raportul juridic nu se formează doar între CNA și radiodifuzorul sancționat, astfel cum în mod eronat a interpretat prima instanță, ci raportul juridic vizează chiar drepturile subiective încălcate de radiodifuzor. Astfel, persoanele vizate de Decizia nr. 813/12.09.2019 (și care deci pot sesiza instanța de contencios administrativ cu anularea Deciziei) sunt atât radiodifuzorul, cât și persoanele ale căror drepturi subiective au fost încălcate de către radiodifuzor prin fapta analizată și sancționată de CNA. Conform art. 93 din Legea nr. 504/2002, "(3) Actele emise de Consiliu, în condițiile prevăzute la alin. (1) pot fi atacate direct la secția de contencios administrativ a curții de apel, fără a fi necesară formularea unei plângeri prealabile, în termen de 15 zile de la comunicare; termenul de 15 zile nu suspendă de drept efectele acestora". Dacă raportul juridic ar fi fost limitat la CNA și radiodifuzor, Legea Audiovizualului ar fi limitat în mod expres sfera persoanelor care pot formula contestație împotriva deciziilor de sancționare emise de CNA, însă legiuitorul nu a reglementat această limitare și deci reclamanții (autori ai sesizării nr. 8615/30.07.2019) au calitate procesuală activă. Prin sentința recurată, prima instanță a pronunțat hotărârea cu interpretarea eronată a raportului juridic de drept material dedus judecății, deoarece reclamanții au calitate procesuală activă în acțiunea în contencios administrativ (1) care vizează tocmai actul administrativ prin care CNA a dispus asupra drepturilor acestora și (2) care vizează tocmai dreptul reclamanților de a le fi soluționată sesizarea. O altă critică a reclamanților vizează încălcarea art. 1349 Noul C. civ. și a art. 10 din Legea nr. 504/2002 referitor la răspunderea autorității pentru actul administrativ nelegal și pentru refuzul de soluționare. Instanța a aplicat în mod eronat normele de drept material privitoare la atribuțiile CNA și la obligația CNA de a soluționa sesizarea reclamanților, deoarece există în concret "refuzul nejustificat" al CNA, pasivitatea acesteia în sensul art. 8 din Legea nr. 554/2004, prin omisiunea de a sancționa/emite somații pentru intrarea în legalitate, prin omisiunea de a analiza fiecare dintre încălcările sesizate de reclamanți. CNA nu a monitorizat emisiunile sesizate de reclamanți, nu a supus dezbaterii în ședința CNA decât un singur aspect dintre cele sesizate de reclamanți si prin raportare la doar 4 dintre multiplele emisiuni difuzate timp de o lună de zile, lăsând nesoluționate și nedezbătute celelalte aspecte sesizate. Practic, CNA a refuzat să își îndeplinească obligațiile legale față de sesizarea reclamanților. Conform art. 10 alin. (3), "în calitate de garant al interesului public în domeniul comunicării audiovizuale, CNA are obligația să asigure: e) protejarea demnității umane, a dreptului la propria imagine și protejarea minorilor". Conform art. 88 din aceeași lege, supravegherea, controlul îndeplinirii obligațiilor și sancționarea încălcării prevederilor prezentei legi (...) revin Consiliului. Conform art. 89 din aceeași lege, "exercitarea activității de control prevăzute la art. 88 se realizează, în condițiile prezentei legi, astfel: a) din oficiu, c) ca urmare a plângerii depuse de o persoană fizică sau juridică afectată în mod direct de încălcarea prevederilor prezentei legi". Conform art. 72 din Regulamentul de organizare și funcționare al CNA "Serviciul inspecții îndeplinește următoarele atribuții: c) verifică prin monitorizarea programului difuzat aspectele ce fac obiectul unei petiții și prezintă un raport care cuprinde constatările inspectorului audiovizual; j) fiecare inspector audiovizual va prezenta cu promptitudine orice aspect privind activitatea radiodifuzorilor din teritoriu în domeniul audiovizual; n) întocmește rapoarte sintetice conținând rezolvarea reclamațiilor și sesizărilor primite". Instanța de fond a interpretat fundamental eronat normele materiale anterior-citate, reținând că nu ar exista obligația CNA de a analiza complet sesizarea pentru că nu ar exista vreo normă expresă care să prevadă această obligație. Față de aceste motive se solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii. 4. Apărările formulate în cauză. Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. 5. Procedura de soluționare a recursului. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 14 decembrie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 09 iunie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția instanței de recurs Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente: Recurenții-reclamanți au învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care au solicitat anularea în parte, exclusiv cu privire la sancțiunea aplicată și cu privire la modalitatea de individualizare a sancțiunii, a Deciziei Consiliului Național al Audiovizualului nr. 813/12.09.2019; obligarea Consiliului Național al Audiovizualului să soluționeze în integralitate sesizarea nr. x/30.07.2019, să analizeze toate faptele indicate și să aplice sancțiunile prevăzute de art. 90 din Legea nr. 504/2002 pentru fiecare încălcare în parte a drepturilor reclamanților și ale fiicei minore ale reclamanților și pentru fiecare emisiune în parte în care au fost încălcate drepturile; obligarea Consiliului Național al Audiovizualului la plata despăgubirilor morale în cuantum de 900.000 RON (câte 300.000 RON pentru fiecare reclamant și fiica minoră a acestora); obligarea Consiliului Național al Audiovizualului la executarea hotărârii judecătorești în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și obligarea la plata de penalități pentru fiecare zi de întârziere de 1.000 RON/zi; obligarea CNA la plata tuturor cheltuielilor de judecată generate de prezentul dosar. Prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale active și a respins acțiunea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, pentru lipsa calității procesuale active a reclamanților. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că în lipsa unei acțiuni din partea radiodifuzorului, reclamanții, indiferent de raporturile pe care le au cu societatea sancționată, nu au calitate procesuală activă, neexistând o identitate între persoana acestora și titularul dreptului de a contesta o sancțiune contravențională atât timp cât actul administrativ atacat nu îi vizează pe reclamanți, nu stabilește sancțiuni pentru aceștia, nici drepturi ori obligații pentru o alta persoană de natura a aduce atingere drepturilor reclamanților, dar și faptul că decizia litigioasă nu vizează strict un drept al persoanelor care formulează acțiunea (esențial fiind că decizia atacata este un act prin care se sancționează o fapta contravențională, iar răspunderea contravențională este o răspundere pentru o faptă proprie). Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate. Astfel, prin primul motiv de recurs, recurenții-reclamanți au invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. potrivit cărora, casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Sub acest aspect se invocă încălcarea principiului contradictorialității întrucât, la termenul de judecată din data de 21.05.2020, instanța de fond a pus în discuție doar excepția lipsei calității procesuale active fără a deschide dezbaterile și a acorda cuvântul părților asupra fondului, reținând cauza în pronunțare asupra cererii de unire a excepției cu fondul cauzei și asupra excepției lipsei calității procesuale active. Acest motiv de recurs nu este întemeiat și va fi respins având în vedere că, în raport de dispozițiile art. 36 C. proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății, iar existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond. Legitimarea procesuală înseamnă că numai acea persoană care are calitate procesuală poate fi parte în proces, adică trebuie să justifice un drept sau o obligație pentru a participa în calitate de parte la procesul civil. Calitatea procesuală activă este asumată de reclamant printr-o manifestare de voință, constând în pornirea acțiunii în justiție, cu expunerea în cuprinsul cererii de chemare în judecată a elementelor de fapt și de drept, prin care să justifice atât calitatea sa, cât și cea a pârâtului. Astfel, reclamantul va trebui să indice în baza cărui drept al său participă ca parte în proces, dar și obligația care a fost încălcată de pârât aptă să atragă calitatea procesuală pasivă. Aceste condiții se regăsesc și în materia contenciosului administrativ, unde, legitimarea procesuală activă, ca și condiția interesului pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată, trebuie privite în strânsă legătură cu aprecierea subiectivă a celui care reclamă producerea unei vătămări, întrucât, potrivit dispozițiilor art. (1) din Legea nr. 554/2004, se poate adresa instanței competente orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri. Or, în cauza dedusă judecății este vorba despre incidența legii audiovizualului în cuprinsul căreia, la art. 3 alin. (3) din Legea nr. 504/2002 se menționează în mod expres că: "Răspunderea pentru conținutul serviciilor de programe difuzate, inclusiv al comunicărilor comerciale audiovizuale, revine, în condițiile legii, furnizorului de servicii media audiovizuale." Potrivit dispozițiilor art. 93 alin. (1) din Legea nr. 504/2002, sancțiunile pentru încălcarea dispozițiilor prezentei legi se aplică prin acte emise de Consiliu sau de Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, care acționează prin personalul de specialitate împuternicit în acest scop și în conformitate cu prevederile alin. (3) al aceluiași articol, actele emise în condițiile prevăzute la alin. (1) pot fi atacate direct la secția de contencios administrativ a curții de apel, fără a fi necesară formularea unei plângeri prealabile, în termen de 15 zile de la comunicare. Având în vedere că sancțiunile aplicate de Consiliu în condițiile Legii audiovizualului reprezintă sancțiuni contravenționale, cum rezultă explicit din legea citată, este evident că actele administrative prin care sunt aplicate aceste sancțiuni nu pot fi contestate decât de persoana sancționată, aceasta fiind radiodifuzorul. În acest context, în mod corect a reținut prima instanță că raportul de drept contravențional se naște între autoritatea publică agent constatator și sancționator și contravenient, astfel că legitimarea procesuală, atât activă cât și pasivă, presupune transpunerea acestui raport în plan procesual, iar raportul de drept contravențional există doar între autoritatea publică agent constatator și sancționator - Consiliul Național al Audiovizualului, și contravenient - radiodifuzorul S.C. F. S.A. Prin urmare, legitimarea procesuală activă aparține furnizorului de servicii media audiovizuale, răspunderea acestuia fiind instituită, în mod expres, prin dispozițiile art. 3 alin. (3) din Legea nr. 504/2002. Înalta Curte constată că aceste aspecte au fost puse în discuție la termenul de judecată din data de 21.05.2020, prima instanță procedând la respectarea principiului contradictorialității prin faptul că a dat posibilitate apărătorul ales al reclamanților să pună concluzii cu privire la calitatea procesuală activă a acestora în promovarea acțiunii în contencios administrativ de față și, pe cale de consecință, motivul de recurs invocat apare ca nefondat și va fi respins. Prin cel de-al doilea motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenții-reclamanți au invocat încălcarea normelor de drept material prevăzute de Legea nr. 504/2002, a Deciziei CNA nr. 220/2011 privind Codul Audiovizualului și a Legii nr. 554/2004, susținând că reclamanții valorifică drepturi proprii la viață privată, la viață de familie, la demnitate și reputație al căror garant este CNA, că există un refuz nejustificat al CNA de a soluționa în mod complet sesizarea reclamanților deoarece nu a sancționat emisiunile sesizate de reclamanți, nu a dezbătut în ședința Consiliului decât unul dintre aspectele sesizate și doar 4 dintre multiplele emisiuni difuzate zilnic timp de o lună de zile, lăsând nesoluționate și nedezbătute celelalte aspecte sesizate. Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanță a dat-o dispozițiilor legale este corectă. Faptul că prima instanță a apreciat că în raport cu prevederile art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004 nu este posibilă substituirea instanței de judecată în prerogativele legale și competențele funcționale ale unei autorități publice și nu se poate dispune în sensul completării actului administrativ, nu poate reprezenta un caz de casare pentru încălcarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material atât timp cât, titular al raportului contravențional nu este radiodifuzorul, ci persoane fără calitate procesuală activă. În același sens, Înalta Curte reține că este de competența Consiliului Național al Audiovizualului să decidă cum anume analizează în fapt conținutul emisiunilor și să decidă asupra sancțiunilor legale pe care le dispune, neputându-se admite criticile recurenților-reclamanți referitoare la nesoluționarea integrală a sesizării adresate Consiliului Național al Audiovizualului, cu consecința reținerii calității procesuale active și a interesului acestora de a cenzura decizia CNA pentru o pretinsă omisiune, atât timp cât instanța de fond nu a intrat în dezbaterea fondului ci s-a pronunțat exclusiv pe excepția lipsei calității procesuale active a acestora. De asemenea, Înalta Curte constată că exprimarea nemulțumirii recurenților-reclamanți cu privire la modul de soluționare a sesizării nr. 8165/30.07.2019 nu poate fi asimilată unui refuz nejustificat al intimatului-pârât Consiliul Național al Audiovizualului, atât timp cât dispozițiile art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004 definesc "refuzul nejustificat" ca fiind "exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane" iar modalitatea de soluționare a petiției propusă de recurenții-reclamanți nu poate fi însușită de către instanța de judecată. De asemenea, nu poate fi primită critica recurenților-reclamanți conform căreia CNA ar fi refuzat să își îndeplinească obligațiile legale prin faptul că nu a monitorizat emisiunile sesizate de recurenții-reclamanți, nu a supus dezbaterii în ședința CNA decât un singur aspect dintre cele sesizate de reclamanți și prin raportare la doar 4 dintre multiplele emisiuni difuzate timp de o lună de zile și că ar fi lăsat nesoluționate și nedezbătute celelalte aspecte sesizate, având în vedere pe de o parte că, prin Decizia CNA nr. 813/12.09.2019 s-a dispus "Aplicarea unei amenzi Radiodifuzorul S.C. F. S.A. în cuantum de 5.000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 3 alin. (3) și 66 din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și completările ulterioare, deoarece a difuzat, pe parcursul mai multor ediții de știri și dezbateri din perioada iunie- iulie 2019, un subiect referitor la adopția unui minor, cu încălcarea dreptului acestuia la respectarea vieții private și la propria imagine, drept care, potrivit art. 3 din Codul audiovizualului, prevalează în fața necesității de informare, cu atât mai mult în cazul minorului aflat în situații dificile. De asemenea, sancțiunea a fost aplicată și pentru că, în unele dintre aceste emisiuni, subiectul referitor la procedura adopției nu a fost difuzat cu prezentarea principalelor puncte de vedere aflate în opoziție, ceea ce contravine art. 66 din Codul audiovizualului care prevede că în programele de știri și dezbateri trebuie asigurate imparțialitatea, echilibrul și să fie favorizată libera formare a opiniilor.", iar pe de altă parte că cererea dedusă judecății a fost formulată de persoane fără calitate procesuală activă. Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt întemeiate, iar hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea și interpretarea corectă a normelor de drept material.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE,