ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4083/2023

Ședința publică din data de 26 septembrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 10.10.2019 reclamanții A. și B., personal si în calitate de părinți adoptivi ai minorei C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL NATIONAL AL AUDIOVIZUALULUI:

- în baza art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, anularea în parte, exclusiv cu privire la sancțiunea aplicată și cu privire la modalitatea de individualizare a sancțiunii, a Deciziei Consiliului Național al Audiovizualului nr. 814/12.09.2019 (publicată la data de 20.09.2019);

- în baza art. 18 alin. (1) - (6) din Legea nr. 554/2004, obligarea Consiliului Național al Audiovizualului să soluționeze în integralitate sesizarea nr. x/30.07.2019, să analizeze toate faptele indicate și să aplice sancțiunile prevăzute de art. 90 din Legea nr. 504/2002 pentru fiecare încălcare în parte a drepturilor reclamanților și ale fiicei lor minore și pentru fiecare emisiune în parte în care au fost încălcate drepturile;

- în baza art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, obligarea Consiliului Național al Audiovizualului la plata despăgubirilor morale în cuantum de 900.000 RON (câte 300.000 RON pentru fiecare reclamant și minoră);

- în baza art. 18 alin. (5) și (6) din Legea nr. 554/2004, obligarea Consiliului Național al Audiovizualului la executarea hotărârii judecătorești în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și obligarea la plata de penalități pentru fiecare zi de întârziere de 1.000 RON/zi.

Prin sentința civilă nr. 383 din 16 martie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților A. și B. în ceea ce privește capătul de cerere privind anularea în parte a Deciziei CNA nr. 814/12.09.2019 și a respins acest capăt de cerere ca fiind formulat de persoane fără calitate procesuală activă; a respins cererea promovată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL NATIONAL AL AUDIOVIZUALULUI, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanți A. și B., în nume propriu și în calitate de reprezentanți legali ai minorei C., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, iar în subsidiar, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Motivele de recurs invocate de recurenții-reclamanți au fost încadrate pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 5 și 8 C. proc. civ. invocându-se nelegalitatea sentinței de fond atât în ceea ce privește soluția dată pe excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților vizând capătul de acțiune având ca obiect anularea Deciziei CNA nr. 814/2019 cât și în ceea ce privește soluția de respingere a acțiunii inclusiv în ceea ce privește capătul de acțiune privind despăgubirile solicitate de la autoritatea pârâtă.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 5 C. proc. civ. se invocă încălcarea normelor de procedură de către prima instanță în sensul că a existat o denegare de dreptate și o încălcare a drepturilor ca persoană vătămată la acces la justiție față de dispozițiile art. 554

2

004.

Se susține faptul că prima instanță a apreciat nelegal asupra activității autorității-pârâte în sensul că ar fi exceptată de la controlul judecătoresc fiind încălcate dispozițiile art. 95 și 95

1

din Legea nr. 504/2022 și dispozițiile art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004.

Se invocă denegarea de dreptate atât în ceea ce privește admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantelor cât și în ceea ce privește nelegalitatea sentinței atacate sub aspectul neanalizării de către prima instanță a pretinsei posbilității a autorității pârâte în a analiza reclamația recurenților sub toate aspectele și a aplica în consecință sancțiuni corespunzătoare și adecvate pentru toate persoanele juridice implicate în calitate de radiodifuzori.

Iar plecând de la această premisă a neanalizării faptei ilicite reclamate respectiv pasivitatea autorității se invocă denegarea de dreptate cu privire la soluționarea capătului de cerere privind despăgubirile solicitate.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. se invocă nelegalitatea sentinței de fond respectiv interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material de către prima instanță.

În ceea ce privește admiterea excepției lipsei calității procesuale a recurenților-reclamanți se invocă interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 3 art. 19, art. 93 alin. 3 din Legea audiovizualului. Se susține faptul că recurenții-reclamanți au calitatea procesuală activă de a contesta Decizia CNA nr. 814/12.09.2019 cu privire la sancțiunea aplicată radiodifuzorului, fiind persoana pretins vătămată prin aplicarea unei sancțiunii necorespunzătoare - prea mică în raport de aspectele sesizate și verificate de autoritatea pârâtă.

Se susține existența calității procesuale active în raport de drepturile vătămate ale reclamanților drepturi vătămate de autoritate care nu a asigurat protejarea demnității umane a dreptului la propria imagine și protejarea minorilor.

În ceea ce privește soluția de respingere în rest a acțiunii ca neîntemeiată se invocă interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1, 2 și 8 din Legea nr. 554/2004 de către instanța de fond, sub două aspecte.

Primul vizează analiza refuzului nelegal al autorității de a analiza sesizarea reclamanților sub aspectele prima instanță apreciind nelegal asupra pasivității autorității.

Al doilea aspect privește soluționarea nelegală a cererii de despăgubiri, calificată nelegal de instituția ca fiind cerere subsidiară și respinsă ca atare. Se susține caracterul de sine stătător al cererii de despăgubiri în raport de dispozițiile art. 18 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 și de dispozițiile art. 1349 C. civ. deoarece pasivitatea autorității reprezintă conduită ilicită care a determinat producerea de prejudicii.

Se solicită admiterea recursului casarea sentinței atacate în principal casarea cu trimitere spre rejudecare și în subsidiar rejudecarea în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

La dosar intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat în raport de motivele de casare invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat în cauză nefiind îndeplinite condițiile cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Aspectele de nelegalitate invocate în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 C. proc. civ. nu sunt fondate.

În cauză nu poate fi reținută denegarea de dreptate încălcarea accesului la justiție prin pretinsul refuz al instanței de analiza sesizarea reclamanților sub toate aspectele și de a analiza legalitatea deciziilor emise de autoritate în condițiile art. 95 și 95

1

din Legea audiovizualului.

Curtea constată că prima instanță a analizat corect și motivat toate susținerile reclamanților - recurenți și a constatat că autoritatea a soluționat sesizarea din 30.07.2019 apreciind sancțiunile prevăzute de art. 90 din Legea nr. 504/2002 pentru fiecare încălcare reținută ca atare.

Nu se poate reține o denegare de dreptate în sensul solicitat de recurenții-reclamanți, prima instanță analizând punctual acțiunea formulată și constatând corect în sensul că autoritatea și-a îndeplinit obligațiile legale de a soluționa sesizarea reclamanților.

Excede competența instanței de contencios administrativ de a impune autorității competente modul în care să fie soluționate sesizarea pe faptele reținute ca ÎNCĂLCĂRI ALE Legii nr. 504/2002 și ale Codului audiovizualului.

În legătură cu acest aspect, prin Decizia nr. 12/2013 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a unor prevederi din Legea audiovizualului (art. 6 alin. (4), art. 10 alin. (2), art. 15 alin. (5), art. 17 alin. (1) lit. d) și e), art. 88 alin. (1), art. 91 și ale art. 93

1

din Legea audiovizualului nr. 504/2002), Curtea Constituțională a constatat că "dispozițiile de lege criticate garantează accesul liber la justiție, astfel că, prezentă în fața unei instanțe judecătorești, independente, imparțiale și instituite de lege, persoana interesată beneficiază de toate garanțiile specifice dreptului la un proces echitabil."

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. este nefondat aspectele de nelegalitate invocate cu privire la soluționarea excepției lipsei calității procesuale active a recurenților-reclamanți și a fondului cauzei nefiind reținute, prima instanță interpretând și apreciind corect normele de drept material incidente.

În mod legal prima instanța admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților în ceea ce privește solicitarea de anulare a Deciziei CNA nr. 814/din 12,06.2019 având în vedere caracterul de excepție al actelor administrative emise în baza Legii nr. 504/2022, lege cu caracter special care se aplică cu prioritate față de dispozițiile Legii nr. 554/2004. În mod corect a apreciat prima instanță în sensul că actele administrative prin care se aplică sancțiuni pot fi contestate doar de persoana sancționată, respectiv de radiodifuzor.

Faptul că dispozițiile art. 93 alin. 3 din Legea nr. 504/2002, nu prevăd expres această limitare nu presupune existența dreptului unei alte persoane de a interveni în raportul contravențional de răspundere dintre autoritate și persoana sancționată în baza Legii nr. 504/2002.

În acest sens există practică consolidată la nivelul ÎCCJ concretizată în cazul recurenților prin decizii definitive pronunțate în dosarul nr. x/2019 și y/2019.

În ceea ce privește fondul cauzei în mod corect prima instanță a analizat critica reclamanților privind pasivitatea autorității ca fiind un refuz nejustificat de soluționare în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004 și a concluzionat că nu sunt îndeplinite condițiile unui exces de putere din partea autorității în sensul nesoluționării sesizării din 30.07.2019.

Intimata ca autoritate competentă a soluționat sesizarea recurenților sancționând faptele reținute ca repreezentând încălcări ale Legii nr. 504/2002 și ale Codului audiovizualului.

În mod corect prima instanță a apreciat că în cauză nu există o pasivitate a autorității în a-și exercita atribuțiile legale, neexistând o faptă ilicită a autorității de natură a produce un prejudiciu reclamanților.

Plecând de la această premisă în mod corect prima instanță a aplicat dispozițiile art. 18 alin. 1 și (3) din Legea nr. 554/2004 stabilind caracterul subsidiar al cererii de despăgubiri față de solicitarea constatării refuzului nejustificat respectiv a posibilității autorității ca pretins atitudine culpabilă cauzatoare de prejudicii.

Având în vedere dispozițiile speciale ale art. 18 din Legea nr. 554/2004 cererea de despăgubiri are caracter subsidiar cererii având ca obiect constatarea refuzului nejustificat al autorității de a analiza sub toate aspectele sesizarea recurenților. În lipsa existenței faptei ilicite, a inexistenței unui exces de putere și a neîndeplinirii condițiilor existenței unui refuz nejustificat nu pot fi acordate despăgubiri în baza normei speciale, respectiv în baza art. 18 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, în mod legal fiind respinsă solicitarea recurenților reclamanți de acordare a daunelor.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și B., în nume propriu și în calitate de reprezentanți legali ai minorei C. împotriva sentinței civile nr. 383 din 16 martie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 26 septembrie 2023.