Decizia nr. 2007/2022 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 117/2019 a Curții de Apel București

Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 18.01.2019, reclamanții Institutul Național de Studii și Cercetări pentru Comunicații - I.N.S. C. civ. și A. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Cercetării și Inovării: - anularea Ordinului nr. 846/2018 de numire în funcția de director general și respectiv președinte al Consiliului de administrație al I.N.S. C. civ. până la organizarea concursului, dar nu mai mult de 6 luni și anularea parțială a art. 2 din Ordinul nr. 870/2018, care face referire la Ordinul nr. 846/2018; - obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată pe care le vor efectua reclamanții cu acest dosar.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 117 din 17 aprilie 2019 Curtea de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal - veche a respins ca neîntemeiate excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes, precum și acțiunea formulată de reclamanții Institutul Național de Studii și Cercetări pentru Comunicații - I.N.S. C. civ. și A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Cercetării și Inovării.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții Institutul Național de Studii și Cercetări pentru Comunicații - I.N.S. C. civ. și A., aceștia criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.. Recurenții au solicitat casarea hotărârii recurate și în principal trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar rejudecarea acțiunii și admiterea acesteia astfel cum a fost formulată.

Apărările formulate de intimat Intimatul-pârât Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării, la momentul 2020 Ministerul Educației și Cercetării, a depus întâmpinare, a depus întâmpinare, excepțiile lipsei de obiect a recursului, respectiv a tardivității căii de atac fiind respinse astfel cum s-a consemnat în partea introductivă a prezentei hotărâri. În ședința publică din data de 31.03.2022, reprezentantul intimatului-pârât a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a recurentului Institutul Național de Studii și Cercetări pentru Comunicații - I.N.S. C. civ., ca urmare a adoptatării H.G. nr. 414/2021, admiterea acestei excepții impunând constatarea lipsei de interes a recurentului A. în susținerea căii de atac.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepțiile invocate de intimatul-pârât în ședința publică de judecată, Înalta Curte constată caracterul întemeiat al acestora, pentru considerentele ce se vor expune în continuare. Potrivit art. 205 din C. civ., persoanele juridice care sunt supuse înregistrării au capacitatea de a avea drepturi și obligații (capacitate de folosință) de la data înregistrării lor, iar conform art. 251 din același act normativ, persoanele juridice supuse înregistrării încetează la data radierii din registrele în care au fost înscrise. Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reține că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai de către o persoană care deține capacitate procesuală de folosință, sub sancțiunea nulității actului de procedură. Aceste dispoziții sunt aplicabile pe tot parcursul judecății, atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât și în cazul căilor de atac, de la momentul formulării, până la cel al soluționării cererii/căii de atac. Este de menționat că excepția lipsei capacității de folosință este o excepție de fond absolută și peremptorie, vizează exercițiul dreptului la acțiune și poate fi invocată de către orice parte, precum și de instanța de judecată, din oficiu, în orice stadiu al soluționării pricinii. În raport de aceste considerente de ordin teoretic, Înalta Curte constată că potrivit H.G. nr. 414/2021 - "Art. 1. - Se reorganizează Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Informatică - ICI București prin fuziune prin absorbție cu Institutul Național de Studii și Cercetări pentru Comunicații - I.N.S. C. civ. București, denumit în continuare Institut, cu sediul în municipiul București, bd. x. Art. 2. - Institutul, reorganizat conform prevederilor prezentei hotărâri, preia toate drepturile și obligațiile Institutului Național de Studii și Cercetări pentru Comunicații - I.N.S. C. civ. București, care se desființează la data de 15 aprilie 2021." Prin urmare, chiar dacă la data promovării acțiunii și la data declarării recursului, institutul reclamant avea personalitate juridică, la data judecării recursului personalitatea juridică a acestuia a încetat, reclamantul nu mai deține capacitate procesuală de folosință, lipsindu-i aptitudinea de a avea drepturi și obligații, inclusiv dreptul de a susține în calea de atac cererea de chemare în judecată ce face obiectul cauzei. În raport de dispozițiile art. 40 C. proc. civ., care sancționează cu nulitatea actul făcut de o persoană fără capacitate procesuală, Înalta Curte va respinge recursul Institutului Național de Studii și Cercetări pentru Comunicații - I.N.S. C. civ., ca fiind formulat de o persoană fără capacitate procesuală de folosință. Întrucât există și un al doilea titular al cererii de recurs, respectiv reclamantul A., înaintea de a păși la analizarea cricitilor concrete de nelegalitate formulate în privința sentinței instanței de fond, Înalta Curte apreciază că trebuie analizată subzistența interesului în susținerea căii de atac având în vedere dispozițiile actului administrativ contestat în prezenta cauză, scopul demersului judiciar inițiat, ordinele emise ulterior, în perioda 2.04.2019-31.03.2020, astfel cum au fost ele invocate prin întâmpinarea depusă în cauză, dar mai ales împrejurarea mai sus evocată, respectiv desființarea institutului reclamant. Astfel, principala nemulțumire a reclamantului A. este exprimată față de numirea temporară pe funcția de conducere (director general al Institutului Național de Studii și Cercetări pentru Comunicații - I.N.S. C. civ.), în condițiile în care acesta apreciază că ocupa deja această funcție în mod legal, pe baza unui contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată. Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac. Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac. Înalta Curte va avea în vedere și prevederile art. 29 C. proc. civ., potrivit cărora acțiunea civilă este reprezentată de ansamblul mijloacelor procesuale prin care se asigură protecția judiciară a drepturilor și intereselor civile legal ocrotite, ceea ce, în materia contenciosului administrativ, presupune dovedirea existenței actuale a unui drept sau interes legitim încălcat printr-un act administrativ emis de o autoritate publică sau prin refuzul emiterii unui astfel de act. Întrucât cauza de față are drept obiect anularea Ordinului nr. 846/2018 de numire temporară în funcția de director general și respectiv președinte al Consiliului de administrație al I.N.S. C. civ., scopul urmărit prin promovarea acțiunii fiind acela de recunoaștere a ocupării anterioare a aceleiași funcții în baza unui contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată, Înalta Curte reține că, pe parcursul soluționării cauzei, prin adoptarea H.G. nr. 414/2021 Institutul Național de Studii și Cercetări pentru Comunicații și-a încetat activitatea de sine stătătoare, el fiind absorbit în cadrul altui institut cu personalitate juridică și organizare distincte, astfel încât în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al recurentului A. în susținerea recursului, acesta nemaifiind actual, astfel cum impun dispozițiile art. 33 C. proc. civ. Se constată astfel că nu este îndeplinită condiția de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din același cod, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor din recurs. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a recurentului Institutul Național de Studii și Cercetări pentru Comunicații INSCC, invocată de intimatul Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării, va respinge recursul declarat de reclamantul Institutul Național de Studii și Cercetări pentru Comunicații INSCC ca fiind formulat de o persoană fără capacitate procesuală de folosință, va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului invocată de intimatul Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării și va respinge recursul declarat de reclamantul A. ca fiind lipsit de interes.