ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4056/2021

Ședința publică din data de 21 septembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 14.06.2018 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, reclamanta Asociația B., a chemat în judecată în calitate de pârât pe Ministerul Cercetării și Inovării, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să anuleze Ordinul Ministerului Cercetării și Inovării nr. 439/11.07.2017 prin care a fost lansată competiția 2017 din cadrul Programului 1 Dezvoltarea sistemului național de cercetare-dezvoltare, Subprogramul 1.2. Performanță instituțională - Proiecte de dezvoltare instituțională - Proiecte Complexe realizate în consorții CDI, al Planului Național de Cercetare, Dezvoltare și Inovare 2015- 2020 (PNCDI III), cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 5031 din 4 decembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a repins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active.

A fost admisă excepția lipsei de interes.

A fost respinsă cererea de contencios administrativ, formulată de reclamanta Asociația B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Cercetării și Inovării, ca fiind lipsită de interes.

Împotriva sentinței menționate la pct. 1.2, a formulat recurs reclamanta Asociația B., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei primei instanțe spre rejudecare.

Sub un prim aspect, recurenta a arătat că Ordinului Ministerului Cercetării și Inovării nr. 439/11.07.2017 nu este un act administrativ unilateral cu caracter individual așa cum a reținut instanța de fond, ci un act administrativ unilateral cu caracter normativ în raport întinderea efectelor juridice pe care le produc. în al doilea rând, Legea nr. 554/2004 și C. civ. prevăd calitatea procesuală a organizațiilor neguvernamentale care invocă vătămarea unui interes public, pe domenii de interes prevăzute de statutul organizației.

Este implicit, din coroborarea lit. a) și s) ale articolului 2 alin. (1) al Legii nr. 554/2004, că organismele sociale interesate care au ca obiect de activitate protecția diferitelor categorii de persoane sau cetățeni pot invoca vătămarea drepturilor și intereselor legitime ale membrilor lor în chestiuni care țin de realizarea obiectului lor de activitate, în conformitate cu prevederile articolului 206 alin. (2) al C. civ.

Din Statutul Asociației B. rezultă că membrii acesteia sunt în exclusivitate cercetători, iar printre obiectivele asociației se numără și organizarea de acțiuni în sprijinul drepturilor si intereselor cercetătorilor si sprijinirea cercetării în România și a reformei în educație și cercetare.

Dreptul constituțional de a lua parte la opera de guvernare și administrare include și dreptul organismelor sociale interesate de a se adresa instanțelor de contencios administrativ împotriva actelor administrației publice.

A invocat recurenta - reclamantă practica constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a Curților de Apel în a aprecia că organismele sociale interesate pot invoca vătămarea interesului public, spre deosebire de alte persoane fizice și juridice, care îl pot invoca numai în subsidiarul invocării vătămării unui interes privat (decizia nr. 1682/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, decizia nr. 13/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție privind recursul în interesul legii).

Interesul membrilor B. în promovarea acestei acțiuni este dat de posibilitatea participării acestora în cadrul unor competiții naționale de proiecte organizate conform prevederilor legale, bugetul acordat acestei competiții fiind de 450 milioane RON.

Față de aceste aspecte s-a învederat că printr-o competiție apreciază nelegală, lansată prin Ordinul nr. 439/11.07.2017, a fost limitat accesul membrilor B. la fondurile publice ale Ministerului Cercetării și Inovării.

Pentru toate aceste considerente s-a solicitat instanței admiterea recursului și în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, hotărârea primei instanței fiind pronunțată fără a se judeca fondul, casarea sentiței și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel București.

Prin întâmpinare, intimatul - pârât Ministerul Cercetării și Inovării a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

A susținut intimatul că interesul de care face vorbire recurenta - reclamantă este la modul declarativ, având în vedere că nu și-a arătat intenția de a participa la competiția lansată prin ordinul a cărei anulare s-a solicitat prin cerere de chemare în judecată.

Totodată, că nu pot fi reținute susținerile cu privire la imposibilitatea participării la competiție a reclamantei intrucât aceasta putea fi declarată eligibilă potrivit pct. 5 "Categorii de participare la realizare proiectului", coroborat cu art. 8 din O.G. nr. 57/2002.

Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 3 iunie 2019, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 21 septembrie 2021, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând sentința atacată sub aspectul criticilor formulate, Inalta Curte reține că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind soluționarea procesului fără a se intra în cercetarea fondului, pentru argumentele în continuare arătate:

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta Asociația B. a solicitat anularea Ordinului Ministerului Cercetării și Inovării nr. 439/11.07.2017 prin care a fost lansată competiția 2017 din cadrul Programului 1 Dezvoltarea sistemului național de cercetare-dezvoltare, Subprogramul 1.2. Performanță instituțională - Proiecte de dezvoltare instituțională - Proiecte Complexe realizate în consorții CDI, al Planului Național de Cercetare, Dezvoltare și Inovare 2015- 2020 (PNCDI III).

Curtea de apel a reținut că reclamanta nu justifică un interes în ce privește anularea Ordinului nr. 439/11.07.2017 emis de Ministerul Cercetării și Inovării, întrucât nu se face dovada faptului că aceasta a suferit consecințe juridice vătămătoare ca urmare a aplicării actului administrativ unilateral cu caracter individual menționat anterior. A avut în vedere prima instanță, raportând prevederile art. 33 din C. proc. civ. la situația de fapt din prezenta cauză, că reclamanta nu are un interes determinat în ce privește anularea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, întrucât nu se face dovada faptului că aceasta a suferit consecințe juridice vătămătoare ca urmare a aplicării, lipsind folosul practic pe care reclamanta îl urmărește prin introducerea cererii de chemare în judecată.

Deși instanța a admis excepția lipsei de interes, în motivare face trimitere la lipa vătămării, considerând că actul administrativ nu a născut sau modificat raporturi juridice în patrimoniul reclamantei.

Constată Înalta Curte că se impune a se clarifica dacă, în raport de calitatea de organism social interesat - asociație - precum și de împrejurările raportului juridic dedus judecății, este dovedit interesul legitim privat în susținerea acțiunii în contencios administrativ al reclamantei.

Interesul legitim definit de Legea nr. 554/2004 nu se confundă cu interesul procesual definit de C. proc. civ., dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 554/2004 definindu-l ca reprezentând posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat.

Reține instanța că nu suntem în ipoteza în care organismul social alege să formuleze o acțiune în contencios administrativ invocând o vătămare a unui interes legitim public, ci ne aflăm într-un contencios subiectiv, în care reclamanta invocă încălcarea unui interes legitim privat, care rezultă din statutul său.

Relevante sunt astfel considerentele Deciziei nr. 8/2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-a reținut că: (pct. 75) este recunoscută admisibilitatea unei acțiuni în contenciosul administrativ, exercitată de un organism social de natura celui menționat de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, dacă și în măsura în care poate fi stabilită o minimă legătură între obiectul de activitate al respectivului organism și drepturile celor în interesul cărora organismul acționează; dacă acest obiect este însă prea general și, prin acest caracter, nu poate angaja o relație firească și rezonabilă cu drepturile celor în interesul cărora organismul a acționat, atunci organismul nu justifică un interes legitim în a acționa, nefiind permis ca o acțiune promovată de un organism social interesat să mascheze o acțiune populară sau o acțiune în contenciosul administrativ obiectiv.

În concluzie, prin decizia menționată s-a reținut că, în situația acțiunii promovate în contencios administrativ de către organismele sociale interesate, în definiția legală dată acestora prin dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, legiuitorul a avut în vedere reglementarea unui contencios subiectiv, în care invocarea interesului legitim public este subsidiară invocării unui interes legitim privat, acesta din urmă însă decurgând din legătura directă dintre actul administrativ supus controlului de legalitate și scopul direct și obiectivele organismului social - asociație, potrivit statutului acestuia.

Analizând în concret această legătură, prin raportate la elementele raportului juridic dedus judecății, instanța de recurs constată că potrivit art. 3, 4 și 5 din Statutul Asociației B., printre obiectivele asociației sunt sprijinirea și promovarea cercetării științifice, organizarea de acțiuni concertate în sprijinul drepturilor și intereselor cercetătorilor, sprijinirea cercetării în România, participarea la proiecte interne și internaționale care corespund scopului asociației.

Or, prin ordinul atacat s-a stabilit procedura competiției pentru Programul 1- Dezvoltarea sistemului național de cercetare-dezvoltare, Subprogramul 1.2- Performanta instituțională, Proiecte de dezvoltare instituțională- Proiecte complexe realizate în consorții CDI.

Este evidentă, așadar legătura cu scopul și obiectul de activitate al asociației, iar argumentul reținut de prima instanță în sensul că reclamanta nu a depus în cadrul competiției nicio propunere de proiect care să fie respinsă de către autoritatea publică pârâtă pe motiv că nu s-ar încadra în categoria participanților la realizarea proiectului, apare ca fiind excesiv prin prisma analizei interesului ca și condiție de exercitare a acțiunii civile prevăzute de art. 32 - 33 din C. proc. civ.

Observă Înalta Curte că motivele acțiunii în anulare vizează aspecte concrete privind organizarea procedurii, cu referire la încălcarea dispozițiilor privind publicarea actului administrativ, calificat de prima instanță ca fiind unul cu caracter individual, la nerespectarea termenelor privind adoptarea documentului și supunerii acestuia dezbaterii publice, aspecte privind procedura de calificare și procedura de contestare a rezultatelor.

Aceste elemente, analizate de Înalta Curte prin prisma deciziei pronunțate în interesul legii mai sus indicate, se circumscriu obiectului de activitate al recurentei - reclamate și presupun vătămarea unui drept subiectiv privat al asociației sau al membrilor acesteia, vizând o situație juridică subiectivă, determinată.

Având în vedere toate considerentele expuse și ținând seama de împrejurarea că prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554004, Înalta Curte va admite recursul și va casa hotărârea atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de recurenta-reclamantă Asociația B. împotriva sentinței civile nr. 5031 din 4 decembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 septembrie 2021.