ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2003/2022

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea la data de 18.09.2019, reclamanta Parohia Română Unită cu Roma Greco Catolică Turț a solicitat în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România anularea Deciziei nr. 8682 din 27.06.2019 și obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de restituire în natură, sau după caz, de propunere de acordare de despăgubiri pentru terenurile înscrise inițial în cartea funciară nr. x a localității Turț, jud. Satu Mare, nr. top. x.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 11 din 04 februarie 2020 Curtea de Apel Oradea, secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată cererea de contencios administrativ formulată de reclamanta Parohia Română Unită cu Roma Greco Catolică Turt în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, având ca obiect anulare act administrativ. Fără cheltuieli de judecată.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Turț, solicitând casarea hotărârii, rejudecarea acțiunii și admiterea acesteia astfel cum a fost formulată. În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, iar instanța de fond a dat o interpretare greșită textului de lege aplicabil în cauză. Astfel, recurenta a subliniat faptul că terenul solicitat a aparținut Bisericii Române Unite cu Roma (Greco-Catolică) în favoarea careia a fost înscris în cartea funciară și de la care a fost preluat în mod abuziv de către Statul Român în intervalul de referintă martie 1945 - 22 decembrie 1989. Dovada faptului că a fost preluat reiese chiar din conținutul deciziei atacate, unde se precizează faptul că terenul s-a aflat în rezerva comisiei locale, iar în anul 2001 a facut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, în favoarea unei alte persoane juridice și nu în favoarea Parohiei greco-catolice Turț. Dacă nu ar fi fost preluată abuziv, Comisia Județeană Satu Mare nu ar fi avut temei legal să împroprietărească un terț cu terenul reclamantei și doar în măsura în care dreptul de proprietate ar fi fost reconstituit în favoarea acesteia ar fi fost aplicabile prevederile punctului 3 din Normele Metodologice corespunzătoare art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000. Mai mult decât atât, recurenta figurează și în prezent în cartea funciară în calitate de proprietar. Or, din documentația aferentă dosarului cererii de retrocedare reiese faptul că terenul a aparținut Bisericii Greco-Catolice din Turț, de la care a fost preluat cu sau fără titlu de către Statul Român, stat care după data de 22 decembrie 1989 1-a înstrăinat în favoarea unor terțe persoane juridice. Raportat la cele menționate mai sus devin aplicabile prevederile articolului 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, conform căruia " În cazul în care imobilele ce fac obiectul prezentei ordonanțe de urgență au fost înstrăinate legal după data de 22 decembrie 1989, titularii cererilor de retrocedare pot opta pentru acordarea măsurilor reparatorii în echivalent potrivit art. 5 alin. (5) ". Recurenta nu a avut cunoștință de conținutul adreselor Primăriei care au stat la baza emiterii Deciziei atacate și nu a știut că terenul a fost înstrăinat. Articolul 6 menționat mai sus are ca scop tocmai acordarea de compensații pentru acele imobile care au fost înstrăinate de către Statul Român, iar calitatea recurentei de persoană îndreptățită rezultă din conținutul cărții funciare, în care aceasta figurează ca proprietar. Totodată, s-a anexat cererii de recurs copia sentinței civile nr. 263/2018 prin care Curtea de Apel Cluj a constatat urmăroarele: "art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000 dispune restituirea imobilelor care au aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate abuziv "cu sau fără titlu". În speță, terenul solicitat aflat inițial în proprietatea Bisericii Greco-Catolice din Cicarlau se găsea după anul 1989 la dispoziția unității administrativ-teritoriale. Prin urmare, este evidentă preluarea abuzivă a statului, indiferent dacă s-a realizat în temeiul Decretului Lege nr. 358/1948.

Apărările formulate de intimată Intimata-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România a depus întâmpinare, solicitând, în esență, respingerea recursului și menținerea ca legală a hotărârii instanței de fond.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Cu titlu prealabil, față de susținerea recurentei conform căreia "hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei", Înalta Curte constată că aceasta corespunde cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Acest motiv de recurs este nefondat, atât ca urmare a neînfățișării unor critici care să îl susțină, cât și ca urmare a faptului că, în raport de considerentele hotărârii atacate, aceasta explică în mod convingător soluția pronunțată în dispozitiv, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul pe baza căruia a pronunțat soluția în cauză. De asemenea, Înalta Curte apreciază că argumentele recurentei se circumscriu prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv cazului de casare care sancționează greșita interpretare și aplicare a normelor de drept material incidente cauzei, criticile urmând a fi analizate din această perspectivă. Astfel, reclamanta Parohia Română Unită cu Roma Greco Catolică Turț a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ Decizia nr. 8682 din 27.06.2019 prin care pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România a respins cererea de retrocedare nr. x/19.01.2006 formulată de reclamantă în privința imobilului grădină situat în județul Satu Mare, înscris în C.F. nr. x a localității Turț, nr. top x, având în vedere faptul că imobilul respectiv nu face obiectul O.U.G. nr. 94/2000, întrucât acesta a făcut obiectul restituirii potrivit altor legi cu caracter reparator. Prima instanță a validat actul administrativ emis de autoritatea pârâtă, reținând că din înscrisurile ce au stat la baza emiterii deciziei contestate a reieșit faptul că terenul solicitat de reclamantă se află în prezent în proprietatea Parohiei Ortodoxe II din Turț, în temeiul unui titlu de proprietate valabil, atribuit conform Legii nr. 18/1991, prin "reconstituirea dreptului de proprietate". În urma propriului demers de analiză a dispozițiilor legale incidente și a probelor administrate în cauză, în limitele criticilor formulate prin calea de atac promovată, Înalta Curte reține că potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, imobilele care au aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de Statul Român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcașele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foștilor proprietari. De asemenea, potrivit prevederilor punctului 3 din Normele metodologice de aplicare a art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, nu intră sub incidența acestui act normativ imobilele care fac sau au făcut obiectul restituirii potrivit altor legi cu caracter reparator. În prezenta cauză, prin cererea înregistrată pe rolul Comisiei speciale de retrocedare sub nr. x/19.01.2006, Parohia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică - Turț a solicitat restituirea imobilului, grădină, situat în județul Satu Mare, înscris în cartea funciară nr. x a localității Turț, jud. Satu Mare, nr. top. x, în dovedirea acesteia fiind depuse: - copia certificată a cărții funciare nr. x a localității Turț; - traducerea cărții funciare nr. x a localității Turț, jud. Satu Mare; - adresele nr. x/2005 și y/2008 emise de către Primăria Comunei Turț, județul Satu Mare; - copia Titlului de proprietate nr. x/12.06.2001, emis în favoarea Parohiei Ortodoxe II din Turț. Pe baza acestor înscrisuri, autoritatea pârâtă a constatat, în mod corect, că imobilul a cărui retrocedare se solicită nu intră sub incidența dispozițiilor O.U.G. nr. 94/2000, întrucât acesta se află în proprietatea Parohiei Ortodoxe II din Turț, în temeiul unui titlu de proprietate valabil, atribuit conform Legii nr. 18/1991, prin "reconstituirea dreptului de proprietate". Argumentele reclamantei vizând preluarea abuzivă a imobilului de către Statul Român, nelegala înstrăinare către o terță persoană juridică sau calitatea de proprietar tabular nu pot fi analizate de către instanța de contencios administrativ, la fel cum nu influențează nici decizia autorității pârâte, a cărei atribuție principală este de a analiza cererile formulate prin prisma dispozițiilor O.U.G. nr. 94/2000. Astfel, întrucât terenul în discuție a făcut obiectul restituirii potrivit unei alte legi cu caracter reparator s-a apreciat, în mod just, că acesta nu intră sub incidența O.U.G. nr. 94/2000 și nu poate fi retrocedat în baza actului normativ special. În mod similar, reclamantei nu îi sunt aplicabile nici dispozițiile art. 6 din O.U.G. nr. 94/2000 și nu îi pot fi acordate măsuri reparatorii, câtă vreme Parohia Ortodoxă II din Turț a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în baza Legii nr. 18/1991, conform Titlului de proprietate nr. x/12.06.2021 eliberat de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Satu Mare. Pentru considerentele expuse, constatând că sentința primei instanțe nu este afectată de nelegalitate și nu poate fi reformată prin prisma cazului de casare invocat, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.