ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1918/2023

Ședința publică din data de 5 aprilie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 05.07.2017 pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. a solicitat anularea Deciziei nr. 325/27.12.2016, emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și, pe cale de consecință, obligarea pârâtei la soluționarea contestației în ceea ce privește suma de 4.787.173 RON.

De asemenea, reclamanta a solicitat anularea Deciziei nr. 325/27.12.2016, în ceea ce privește sumele de 47.094 RON (reprezentând impozit pe profit și T.V.A) și 617.847 RON (reprezentând impozit pe profit, T.V.A. și accesorii) și pe cale de consecință, anularea parțială a Deciziei de impunere privind obligațiile de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice nr. x/12.05.2016, în ceea ce privește sumele de 47.094 RON (reprezentând impozit pe profit și T.V.A) și 617.847 RON (reprezentând impozit pe profit, T.V.A. și accesorii) și a Raportului de inspecție fiscală nr. x/12.05.2016, în baza căruia a fost emisă decizia de impunere sus-menționată.

Prin sentința civilă nr. 140 din 15 aprilie 2021, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar B., în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. – D.G.R.F.P. Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș și A.N.A.F. – Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, a anulat pct. 1 din Decizia nr. 325/27.12.2016, cu privire la suspendarea soluționării contestației formulate de reclamantă și a obligat pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor să soluționeze contestația formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere F – TM 219/12.05.2016, pentru suma totală de 4.787.173 RON.

De asemenea, prima instanță a anulat în parte actele contestate de reclamantă, și anume, cu privire la suma de 17.987,68 RON, reprezentând impozit pe profit, precum și accesoriile fiscale aferente acestei sume și a respins în rest acțiunea, ca neîntemeiată, dar și cererea reclamantei de restituire a taxei judiciare de timbru.

Împotriva sentinței civile menționate la punctul I.2. de mai sus a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, prin care a invocat incidența cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Legal citate, intimata-reclamantă societatea A. S.R.L., prin lichidator judiciar B. și intimata-pârâtă A.N.A.F. – D.G.R.F.P. Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș nu au formulat întâmpinări.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 494, art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 5 ianuarie 2022 a fost fixat termenul de judecată la data de 5 aprilie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând, cu prioritate, motivul de recurs de ordine publică referitor la excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatei-reclamante societatea A. S.R.L., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 205 din C. civ., persoanele juridice care sunt supuse înregistrării au capacitatea de a avea drepturi și obligații (capacitate de folosință) de la data înregistrării lor, iar conform art. 251 din același act normativ, persoanele juridice supuse înregistrării încetează la data radierii din registrele în care au fost înscrise.

Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reține că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai de către o persoană care deține capacitate procesuală de folosință, sub sancțiunea nulității actului de procedură. Aceste dispoziții sunt aplicabile pe tot parcursul judecății, atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât și în cazul căilor de atac, de la momentul formulării, până la cel al soluționării cererii/căii de atac.

Este de menționat că excepția lipsei capacității de folosință este o excepție de fond absolută și peremptorie, ce privește exercițiul dreptului la acțiune, care poate fi invocată de către orice parte, precum și de instanța de judecată, din oficiu, în orice stadiu al soluționării pricinii.

În raport de aceste considerente de ordin teoretic, Înalta Curte constată că, din informațiile prezentate prin referatul grefei instanței întocmit la data de 29 martie 2023 urmare interogării bazei de date RECOM Online, intimata-reclamantă societatea A. S.R.L. a fost radiată în data de 26.11.2021 din registrul comerțului.

Prin urmare, chiar dacă la data promovării acțiunii și la data declarării recursului de către pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală -Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, reclamanta avea personalitate juridică, la data judecării recursului personalitatea juridică a încetat. În acest context, reclamanta nu mai deține capacitate procesuală de folosință, lipsindu-i aptitudinea de a avea drepturi și obligații, inclusiv dreptul de a susține, în calea de atac, soluția dată de prima instanță asupra cererii de chemare în judecată, prin combaterea criticilor din recursul pârâtei.

În raport de dispozițiile art. 40 C. proc. civ., care sancționează cu nulitatea actul făcut de o persoană fără capacitate procesuală, Înalta Curte constată că motivul de recurs de ordine publică este fondat, consecința fiind aceea a admiterii recursului declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală -Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și a rejudecării cauzei din perspectiva invocatei excepții, care va fi admisă. Astfel fiind, nu mai este necesară examinarea criticilor de nelegalitate invocate de pârâtă în calea de atac, câtă vreme constatarea lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantei reprezintă un fine de neprimire care împiedică analiza de fond a cauzei.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 40 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală -Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, va casa sentința civilă nr. 140 din 15 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și, rejudecând, va admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantei societatea A. S.R.L. și va constata nulitatea cererii de chemare în judecată formulată de aceasta, pentru lipsa capacității procesuale de folosință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală -Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor împotriva sentinței civile nr. 140 din 15 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantei societatea A. S.R.L..

Constată nulitatea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta societatea A. S.R.L., prin lichidator judiciar B. în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. – D.G.R.F.P. Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș și A.N.A.F. – Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, pentru lipsa capacității procesuale de folosință.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 5 aprilie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.