ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1914/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin contestația înregistrată la data de 05.05.2021 pe rolul Curții de Apel Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2021, reclamatul Ministrul Justiției a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Comisia Superioară de Disciplină din Cadrul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești (U.N.E.J.) și A., anularea Hotărârii nr. 13/16.04.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021 de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul U.N.E.J., prin care a fost respinsă contestația formulată de Ministrul Justiției în contradictoriu cu executorul judecătoresc A., membru al C.E.J. Suceava.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 66 din 21 septembrie 2021, Curtea de Apel Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comisia Superioară de Disciplină a UNEJ, a respins contestația formulată de reclamantul Ministrul Justiției în contradictoriu cu pârâtele Comisia Superioară de Disciplină din Cadrul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești (U.N.E.J.) și A., ca nefondată și a respins cererea de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile menționate anterior în punctul I.2, a formulat recurs reclamantul Ministrul Justiției, prin care acesta a învederat, în esență, că în mod greșit pârâta Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești a respins contestația sa, menținând Hotărârea nr. 8/13.01.2021 a Consiliului de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Suceava, prin reținerea aspectului potrivit căruia faptele pârâtei A. nu întrunesc elementele constitutive ale abaterii disciplinare "neglijență în efectuarea lucrărilor", prevăzută de art. 47 lit. e) teza a II-a din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești. În opinia recurentului, Comisia Superioară de Disciplină a U.N.E.J. a analizat în parte motivele pentru care Ministrul Justiției a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 8/13.01.2021 a Consiliului de Disciplină al C.E.J. Suceava și, deși a inserat, în cuprinsul hotărârii, apărările formulate de executorul judecătoresc în fața Comisiei Superioare de Disciplină, organul disciplinar a omis să se pronunțe asupra deficiențelor comune mai multor dosare de executare și altor deficiențe constatate cu privire la actele de executare întocmite în dosarele de executare ce au făcut obiectul controlului. A mai arată recurentul că nu au fost identificate dovezile de comunicare către părți a încheierilor de eliberare a sumelor rezultate din executare, contrar dispozițiilor art. 657 alin. (3) din C. proc. civ. Totodată, recurentul a învederat că, în mod greșit Comisia Superioară de Disciplină a U.N.E.J. a reținut că în baza cererii de executare pot fi efectuate de executorul judecătoresc cheltuieli de executare, potrivit principiului disponibilității. În opinia sa, în lipsa dovezilor de efectuare a cheltuielilor de executare, acestea nu aveau temei legal pentru a fi stabilite prin încheiere, cu atât mai mult cu cât, în final, acestea sunt puse în sarcina debitorului și pot fi împovărătoare pentru acesta. A mai subliniat recurentul că, prin hotărârea pronunțată, Comisia Superioară de Disciplină nu a analizat faptul că nu a fost emis proces-verbal de situație, contrar dispozițiilor art. 829 alin. (1) din C. proc. civ. sau că suma de 192 RON, consemnată pe recipisa de consemnare nr. x/14.11.2018, nu era eliberată la data controlului, contrar dispozițiilor art. 788 alin. (1) raportat la dispozițiile art. 787 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. . Având în vedere considerentele expuse, recurentul a apreciat că Hotărârea nr. 13/16.04.2021, pronunțată de Comisia Superioară de Disciplină a U.N.E.J. în dosarul nr. x/2021 a fost dată prin individualizarea în mod necorespunzător a sancțiunii disciplinare, raportat la gravitatea faptelor și la modul de săvârșire a acestora.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea depusă, intimata-pârâtă A. a invocat, în principal, excepția nulității recursului pentru neîndeplinirea obligației de motivare a acestuia în sensul art. 488 din C. proc. civ., iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea sentinței primei instanțe, drept temeinică și legală.

Procedura în fața instanței de recurs În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486, coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 5 februarie 2021 s-a fixat termen de judecată la data de 19 octombrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția instanței de recurs Examinând cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimata A., Înalta Curte o apreciază întemeiată, pentru următoarele considerente: Prevederile art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ. impun părții care formulează recurs obligația de a expune motivele de nelegalitate pe care își întemeiază calea extraordinară de atac și dezvoltarea lor, sub sancțiunea nulității stipulate în alin. (3) al aceluiași text normativ. De asemenea, prin dispozițiile art. 489 din C. proc. civ., legiuitorul a reglementat incidența aceleiași sancțiuni a nulității și pentru nemotivarea recursului, care intervine în ipoteza în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută de alin. (1) al articolului menționat), dar și în situația în care argumentele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 (ipoteză reglementată de alin. (2) al art. 489 C. proc. civ.). Având în vedere scopul căii extraordinare de atac a recursului, astfel cum este acesta reglementat de prevederile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., ce dispun că "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", Înalta Curte arată că, pentru a se putea reține îndeplinirea, de către partea care promovează recursul, a obligației de motivare, este necesar ca, prin calea de atac exercitată, partea să învedereze, plecând de la argumentele statuate de prima instanță, care sunt aspectele de nelegalitate, dintre cele expres și limitativ reglementate de dispozițiile art. 488 din C. proc. civ., pe care le apreciază incidente cauzei. Mai mult, cererea de recurs trebuie să cuprindă atât arătarea motivelor de casare, cât și dezvoltarea lor, neputându-se limita la o simplă indicare formală a dispozițiilor normative aplicabile, condiția legală a dezvoltării motivelor implicând formularea unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli apreciate de parte ca fiind săvârșite de instanță în legătură cu astfel de dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar. Totodată, nu îndeplinește cerința motivării cererea de recurs care se rezumă la reiterarea susținerilor sau apărărilor formulate de parte în fața instanței de fond, fără a fi avute în vedere cele statuate prin sentința recurată și fără a fi prezentate critici care să vizeze, în mod concret și direct, raționamentul urmat de instanța de fond pentru pronunțarea hotărârii atacate. Aplicând astfel de considerente teoretice contextului prezentei cauze, Înalta Curte constată că, prin calea de atac promovată, recurentul-reclamant Ministrul Justiției a reiterat, în esență, aspecte evocate și prin cererea de chemare în judecată, însă o atare reiterare nu îndeplinește exigențele unor critici încadrabile în categoria celor ce ar putea fi subsumate cazurilor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. care să vizeze sentința atacată în litigiul pendinte, respectiv argumentele prezentate de prima instanță în cadrul demersului de verificare a legalității Hotărârii nr. 13/16.04.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021 de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul U.N.E.J., prin care a fost respinsă contestația formulată de Ministrul Justiției în contradictoriu cu executorul judecătoresc A., membru al C.E.J. Suceava. În practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ. și să aducă argumente care să vizeze, în mod concret și direct, soluția recurată. Motivarea imprecisă sau generală, fără o legătură efectivă cu soluția pronunțată de instanța de fond, ori cuprinzând indicarea generică a unor texte normative, fără a fi specificată maniera în care acestea au fost încălcate, precum și reluarea, într-o manieră identică sau similară, a aspectelor evocate în faza procesuală a fondului sau critici care să privească maniera de apreciere a probelor, ori chestiuni ce nu au legătură cu obiectul cauzei echivalează cu nemotivarea căii de atac, respectiv cu neîndeplinirea, de către parte, a obligației reglementate de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., aspecte ce atrag sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. Întrucât recurentul nu a formulat critici care să permită stabilirea unei legături a acestora cu soluția pronunțată de prima instanță, Înalta Curte va admite excepția invocată de intimata A. și va constata incidența, în cauză, a sancțiunii nulității recursului. În raport de cele prezentate mai sus, se reține că recursul formulat de reclamantul Ministrul Justiției împotriva sentinței civile nr. 66 din 21 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal nu îndeplinește cerința prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., astfel că, potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., acesta urmează a fi anulat ca nemotivat.