ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1905/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată 1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 18.11.2021 pe rolul Curții de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Institutul Național de Medicină Legală "Mina Minovici" București și Consiliul Superior de Medicină Legală, anularea parțială a Hotărârii nr. 2/18.09.2015 a Consiliului Superior de Medicină Legală din cadrul INML "Mina Minovici" București, prin care s-au adoptate Reperele metodologice cu privire la expertiza medico-legală efectuată pentru estimarea retroactivă a alcoolemiei, în ceea ce privește interdicția de efectuare a expertizei medico-legale privind estimarea retroactivă a alcoolemiei, în faza de absorbție a alcoolului și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată. 1.

La data de 14.01.2022, reclamantul A. a formulat o cerere adițională, prin care a modificat cererea de chemare în judecată, solicitând, în principal, anularea în integralitate a Hotărârii nr. 2/18.09.2015 a Consiliului Superior de Medicină Legală din cadrul INML "Mina Minovici" București, prin care s-au adoptate Reperele metodologice cu privire la expertiza medico-legală efectuată pentru estimarea retroactivă a alcoolemiei, iar, în subsidiar, anularea parțială a Hotărârii nr. 2/18.09.2015 a Consiliului Superior de Medicină Legală din cadrul INML "Mina Minovici" București, prin care s-au adoptate Reperele metodologice cu privire la expertiza medico-legală efectuată pentru estimarea retroactivă a alcoolemiei, în ceea ce privește interdicția de efectuare a expertizei medico-legale privind estimarea retroactivă a alcoolemiei, în faza de absorbție a alcoolului. Totodată reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 121 din 3 mai 2022, Curtea de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Institutul Național de Medicină Legală "Mina Minovici" București, invocată prin întâmpinare și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu un astfel de pârât, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Prin aceeași hotărâre, instanța de fond a respins excepția lipsei de interes invocată de pârâtul Consiliul Superior de Medicină Legală prin întâmpinare, ca neîntemeiată și a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior de Medicină Legală, anulând integral Hotărârea nr. 2/18.09.2015 a Consiliului Superior de Medicină Legală. Totodată, prima instanță a luat act că cheltuielile de judecată urmează a fi solicitate pe cale separată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile menționate anterior în punctul I.2, pârâtul Consiliul Superior de Medicină Legală ("CSML") a formulat recurs, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea în parte a hotărârii atacate, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată promovată de reclamantul A., ca neîntemeiată. În susținerea căii de atac promovate, pârâtul a învederat, în esență, că prima instanță a aplicat greșit art. 6 alin. (1), art. 12 și art. 13 lit. a) din Ordonanța nr. 1/2000, precum și art. 4 din Ordinul pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor și a altor lucrări medico-legale nr. x Recurentul a subliniat că atribuția Ministerului Sănătății de a exercita coordonarea administrativă a instituțiilor din subordinea sa nu poate fi asimilată colaborării pe care Ministerul o exercită în relația cu CSML, al cărui membru este. În opinia recurentului raționamentul primei instanțe reprezintă o interpretare a normelor ce contravine în mod flagrant regulilor de funcționare a CSML potrivit cărora hotărârile se iau cu unanimitate de voturi. A mai arătat recurentul că Ministerul Sănătății și Consiliul Superior de Medicină Legală sunt chemați să colaboreze la adoptarea metodologiei privind constatările și expertizele medico-legale.

Apărările formulate în cauză Împotriva recursului formulat de pârâtul Consiliul Superior de Medicină Legală a depus întâmpinare și intimatul-reclamant A., prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

Procedura în fața instanței de recurs 5.1. În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 494, art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 17 octombrie 2022 a fost fixat termenul de judecată la data de 1 noiembrie 2023, în ședință publică, cu citarea părților. 5.2. Prin încheierea de ședință din data de 25 ianuarie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis cererea formulată de intimatul A. și a preschimbat termenul de judecată a cauzei pentru data de 5 aprilie 2023, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția instanței de recurs Analizând, cu prioritate, îndeplinirea de către recurentul – pârât Consiliul Superior de Medicină Legală a obligației de achitare a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte constată că excepția netimbrării, invocată din oficiu, este întemeiată, pentru următoarele considerente: În cauză sunt incidente dispozițiile art. 24 alin. (1) si (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 de RON dacă se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, caz de casare care corespunde prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Conform art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității. Prin adresa comunicată recurentului – pârât la data de 20 iunie 2022, conform dovezii de înmânare aflată la dosarul cauzei și a adresei aflate la fila x din același dosar, Înalta Curte a adus la cunoștința acestuia obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 de RON, aferentă recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 121 din 3 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal. Înalta Curte observă că recurentul nu a formulat cerere de reexaminare a taxei de timbru stabilite în sarcina sa, nu a solicitat acordarea de facilități la plata acesteia și, până la termenul de judecată acordat, nu a depus în dosarul cauzei dovada achitării unei astfel de taxe. Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea recursului. Pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului, invocată din oficiu și va anula, ca netimbrat, recursul declarat de pârâtul Consiliul Superior de Medicină Legală împotriva sentinței civile nr. 121 din 3 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal. De asemenea, observând cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimatul A., instanța de control judiciar, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., o va admite și va dispune obligarea recurentului Consiliul Superior de Medicină Legală la plata sumei de 3958,53 RON către intimatul A., reprezentând onorariu avocațial în cuantum de 3000 RON, dovedit prin depunerea facturilor x/16.01.2023 și x/20.03.2023 și a extraselor de cont din 17.01.2023 și din 20.03.2023 și cheltuieli de transport și cazare în cuantum total de 958.53 RON, dovedite prin înscrisurile aflate la dosarul instanței de recurs.