ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 26 octombrie 2022

Deliberând asupra recursului în casație declarat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 110/A din data de 25 mai 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2020,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Hotărârea primei instanțe:

Prin sentința penală nr. 96/P din 15.09.2021, Curtea de Apel Constanța, secția Penală a condamnat pe inculpata A. pentru infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen. la o pedeapsă neprivativă de libertate de 1 an și 6 luni închisoare, dispunând în temeiul art. 91 C. pen. suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani și 6 luni, stabilit conform art. 92 C. pen.

Pentru a pronunța hotărârea, s-a reținut că inculpata A., care deține calitatea de notar public în cadrul Camerei Notarilor Publici Constanța, a condus în noaptea de 18.01.2020, pe drumurile publice ale municipiului Constanța, autoturismul marca B., cu numărul de înmatriculare x, fiind depistată în zona intersecției străzii Soveja cu strada x, ca urmare a producerii unui accident de circulație soldat cu avarierea autoturismelor implicate, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, respectiv de 2,41 grame alcool/1000 ml sânge, potrivit probei I, recoltată la ora 03:35, respectiv de 2,18 grame alcool/1000 ml sânge, potrivit probei II, recoltată la ora 04:35.

Prin decizia penală nr. 110/A pronunțată la data de 25.05.2022, în dosarul nr. x/2020 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a respins ca nefondat apelul declarat de către inculpata A..

Împotriva deciziei penale nr. 110/A pronunțată la data de 25.05.2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, inculpata A. a declarat recurs în casație.

Prin cererea de recurs în casație formulată de inculpata A. a fost invocat temeiul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., solicitându-se admiterea recursului in casație, casarea hotărârii atacate și achitarea recurentei în temeiul art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute si pedepsite de art. 336 alin. (1) C. pen.

În motivarea recursului, a susținut că fapta pentru care a fost condamnată, după pronunțarea Deciziei Curții Constituționale nr. 732/2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 69/27.01.2015, nu mai este sancționată, nefiind prevăzută de legea penală.

Instanța de apel a validat condamnarea recurentei în primă instanță pentru conducerea vehiculului pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, respectiv de de 2,41 grame alcool/1000 ml sânge, potrivit probei 1, recoltată la ora 03:35, respectiv de 2,18 grame alcool/1000 ml sânge, potrivit probei II, recoltată la ora 4:35, menținând condamnarea recurentei pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Norma juridică a art. 336 alin. (1) C. pen., așa cum a fost redactată de legiuitor în cuprinsul Legii nr. 286/2009, în vigoare de la data de 01.02.2014, incrimina fapta de a conduce un vehicul pe drumurile publice de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr alcool/1000 ml pur în sânge.

Instanța constituțională, prin decizia nr. 732/2014 a declarat drept neconstituțională sintagma "la momentul prelevării probelor biologice" din cuprinsul art. 336 alin. (1) C. pen.

În considerentele deciziei, Curtea a precizat că infracțiunea fiind una de pericol, încetează la momentul opririi în trafic al conducătorului auto (parag. 26 din considerente).

Din acest motiv, "condiția ca îmbibația alcoolică de peste 0.8 g/l alcool pur în sânge să existe la momentul prelevării mostrelor biologice plasează consumarea infracțiunii la un moment ulterior săvârșirii ei, în condițiile în care de esența infracțiunilor de pericol este faptul că acestea se consumă la momentul săvârșirii lor (parag. 26 din considerente)".

În același sens a precizat instanța constituțională că "stabilirea gradului de îmbibație alcoolică și implicit încadrarea în sfera ilicitului penal în funcție de momentul prelevării mostrelor biologice, care nu poate fi întotdeauna imediat următor săvârșirii faptei, constituie un criteriu aleatoriu si exterior conduitei făptuitorului (...) în contradicție cu normele constituționale(...)".

În pronunțarea deciziei 17/24.09.2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, în Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, reconfirmă efectele general obligatorii ale deciziilor CCR, această "forță obligatorie atașându-se nu numai dispozitivului ci și considerentelor deciziei, apreciind că "în prezentarea raționamentului său juridic (parag. 26 al deciziei), Curtea Constituțională a identificat, într-o manieră lipsită de orice echivoc, momentul săvârșirii infracțiunii ca fiind cel al depistării în trafic a conducătorului vehiculului furnizând,,(...) instanțelor toate elementele necesare pentru cunoașterea efectelor ce trebuie atribuite decizie sale".

În respectarea acestor decizii, în cauză instanța de fond și ulterior instanța de apel, examinând elementele constitutive ale infracțiunii, era datoare să se raporteze la valoarea alcoolemiei pe care recurenta a avut-o la momentul la care a fost depistată în trafic, mai precis - 18.01.2020 ora 02:10.

În raport de concentrația de alcool pur în sânge stabilită acesteia la ora 02:10 instanța putea pronunța o soluție de condamnare sau achitare în referire la valoarea alcoolemiei pentru care legiuitorul sancționează penal fapta.

Or, în cauză, prin modalitatea în care procedează la evaluarea probelor administrate și interpretarea conferită materialului probator, instanța de apel a nesocotit dispozițiile instanței constituționale, acceptând ca inculpata să fie condamnată pentru o faptă dezincriminată, neprevăzută de legea penală.

Toate argumentele prezentate pentru menținerea hotărârii de condamnare arată, la nivelul evidenței, că nici instanța de apel nu a dat preeminență și exclusivitate valorii alcoolemiei pe care recurenta o avea la momentul depistării ei în trafic, așa încât condamnarea să își găsească fundamentul legal în norma de incriminare, astfel cum a fost aceasta pusă în acord cu dispozițiile constituționale, prin Decizia nr. 732/2014.

În fapt, instanța de apel a înțeles foarte exact să mențină soluția de condamnare a recurentei pentru o fapta care nu este prevăzută de legea penala. Instanța de apel a validat condamnarea recurentei în primă instanță pentru conducerea vehiculului pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, respectiv de 2,41 grame alcool/1000 ml sânge, potrivit probei 1, recoltată la ora 03:35, respectiv de 2,18 grame alcool/1000 ml sânge, potrivit probei II recoltată la ora 4:35, mai precis, a menținut condamnarea recurentei pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penala.

Chiar susținerea explicită că datorită recoltării primei probe la o oră și jumătate de la oprirea în trafic și recoltării celei de-a doua probe la o oră de la prima recoltare se poate aprecia că valorile rezultate ce reflectă alcoolemia de la momentul depistării în trafic reprezintă dovada de necontestat că, de fapt, instanța de apel nu s-a raportat în niciun moment la dispozițiile Curții Constituționale care au clarificat elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 336 alin. (1) C. pen., încercând să forțeze conținutul normei de incriminare; prin referirea la momentul depistării în trafic, instanța nu face nimic altceva decât să justifice faptul că în realitate, în cauză probele nu au stabilit o valoarea reală, certă, convingătoare a alcoolemiei pe care recurenta a avut-o la momentul depistării ei în trafic.

Oricum, aprecierea, pur subiectivă și speculativă, că o oră și jumătate, respectiv două ore și jumătate ar constitui momente apropiate de cel al depistării recurentei în trafic, așa încât cele două valori ale alcoolemiei rezultate la recoltare sa fie apreciate drept valori ale alcoolemiei la momentul depistării, este nu numai nelegală, dar și nereală.

Într-un interval de timp de o oră și jumătate, alcoolul se poate elimina sau absorbi în procentaj important și relevant sub aspectul incidenței ilicitului penal.

Acceptarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu ca fiind una legală, circumscrisă art. 336 alin. (1) C. pen., deși raportarea alcoolemiei se face la momentul prelevării, arată încă o dată că instanța de apel admite condamnarea recurentei pentru fapta sancționată normativ anterior pronunțării Deciziei Curții Constituționale nr. 732/2014.

Mai mult decât atât, motivarea oferită la paginile 26 și 27 ale Deciziei confirmă faptul că instanța de apel este în acord și validează sentința în ce privește sancțiunea penala a faptei în funcție de alcoolemia pe care recurenta a avut-o la momentul prelevării probelor biologice, si nu la momentul opririi în trafic, înțelegând să mențină condamnarea acesteia deși fapta nu este prevăzută de legea penală.

Procedând astfel, instanța de apel a încălcat flagrant dispozițiile instanței constituționale care a explicitat condițiile în care poate fi atrasă răspunderea penală sub aspectul infracțiunii prev. de art. 336 alin. (1) C. pen.

În considerentele Deciziei nr. 732/2014, Curtea Constituțională arată că "sub aspectul urmăririi imediate este vorba despre o infracțiune de pericol, acțiunea săvârșită punând în primejdie siguranța circulației pe drumurile publice" - parag. 25 considerente.

În conformitate cu Decizia Curții Constituționale, instanța de apel era datoare, examinând elementele constitutive ale infracțiunii, să se raporteze la valoarea alcoolemiei pe care recurenta a avut-o la momentul depistării în trafic, mai precis la o singură valoare a alcoolemiei în sânge, la data de 18.01.2020 - ora 2:10.

Întrucât norma penală nu sancționează conducerea unui autovehicul pe drumurile publice cu o concentrație alcoolică în sânge mai mare de 0,80 gr%» la momentul prelevării mostrelor biologice, pentru argumentele prezentate, inculpata a fost condamnată pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Aprecierea instanței de apel că în mod corect aceasta a fost condamnată pentru că la momentul prelevării celor două probe biologice, gradul de alcoolemie depășea limita de 0,80‰ este completată de neexprimarea cu claritate a elementelor constitutive ale infracțiunii privitoare la o valoare certă a alcoolemiei care să fie mai mare decât limita admisă de prevederile art. 336 alin. (1) C. pen. și care să reprezinte concentrația alcoolică la momentul depistării în trafic a recurentei.

În acest sens, a susținut că nicăieri în expozitivul deciziei nu se face vreo referire la valoarea efectivă, concretă a alcoolemiei pe care recurenta o avea la momentul depistării, făcându-se trimitere la filele x din decizie.

Prin urmare, în momentul în care sintetizează fapta care întrunește condițiile de tipicitate, sub aspect subiectiv și obiectiv, ale infracțiunii prev. de art. 336 alin. (1) C. proc. pen. care o reține în sarcina inculpatei, deși menționează că fapta constă în conducerea în data de 18.01.2020, în jurul orei 02:10, a unui autoturism, având o îmbibație alcoolică de 0.80 gr‰, instanța de apel nu precizează că această imbibație alcoolică este stabilită retroactiv, lăsând nelămurit aspectul concentrației alcoolului pur în sânge de la ora la care inculpata a condus pe drumurile publice.

Chiar dacă față de valorile concentrației alcoolului pur în aerul expirat și în sânge, stabilite în cauză, s-ar putea susține că la momentul conducerii de către inculpata a autovehiculului pe drumurile publice, concentrația alcoolului pur în sânge ar fi putut depăși plafonul de 0.80 g/I prevăzut de art. 336 alin. (1) C. pen., o astfel de presupunere, lipsită de orice precizie (cu atât mai puțin acceptabilă în cazurile în care, ca și în cazul de față, intervalul de timp scurs de la conducerea autovehiculului pe drumurile publice și până la prelevarea mostrei de sânge a fost unul considerabil - o oră și jumătate), este insuficientă pentru a răsturna prezumția de nevinovăție ce operează în beneficiul inculpatei.

Determinarea exactă a concentrației alcoolului pur în sânge de la momentul conducerii autovehiculului pe drumurile publice este esențială nu numai pentru a stabili dacă fapta concretă dedusă judecății întrunește condițiile de tipicitate, sub aspect subiectiv și obiectiv, ale infracțiunii prev. de an. 336 alin. (1) C. pen., ci și în procesul de individualizare a tratamentului sancționator.

Cu toate că în mod repetat face referire la o pretinsa "valoare certă" sau "concentrație de alcool", instanța de apel nu menționează niciodată care este efectiv această valoare a alcoolemiei la care se referă și pe care o are în vedere.

Singura mențiune este cea că alcoolemia "depășește limita legală", mențiune care capătă conotații prezumțioase în absența oricărei alte precizări la o valoare concretă.

Ambiguitatea argumentării este sporită de faptul că materialul probator a relevat în cauză multiple valori ale alcoolemiei. În aceste condiții, instanța de apel nu indică în mod concret niciuna din aceste valori, limitându-se la a arăta că acea "valoare certă", pe care nu o precizează depășește limita de la care fapta este incriminată penal.

Or, pentru a putea atrage cea mai gravă formă a răspunderii juridice -răspunderea penala, judecătorul este dator, potrivit art. 349 C. proc. pen., art. 393 C. proc. pen. si art. 396 alin. (2) C. proc. pen. să soluționeze cauza cu garantarea drepturilor și asigurarea administrării probelor pentru lămurirea completă a împrejurărilor cauzei, să examineze existența faptei, vinovăția persoanei și să dispună condamnarea doar atunci când constată dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

Aceleași exigențe sunt cerute, în mod evident, și instanței de apel, potrivit art. 424 C. proc. pen.

Or, o examinare esențială trebuie realizată cu privire la incriminarea faptei dedusă judecății în norma de drept penal substanțial, în respectarea principiului nullum crimen sine lege și în considerarea prevederilor obligatorii ale Deciziei nr. 732/2014.

În acest sens, instanța constituțională a arătat că "destinatarii normei penale de incriminare trebuie să aibă o reprezentare clară a elementelor constitutive de natură obiectivă și subiectivă a infracțiunii, astfel încât să poată să prevadă consecințele ce decurg din nerespectarea normei și să își adapteze conduita potrivit acesteia"(parag. 25 considerente).

În cauză, nici instanța de apel nu manifestă certitudinea privitoare la o valoare exactă a alcoolemiei pe care recurenta ar fi avut-o la momentul depistării în trafic, de vreme ce nu face referire la o asemenea valoare, așa încât nu există certitudinea că fapta pentru care s-a dispus condamnarea este incriminată de norma penală și, prin urmare, recurenta, care a admis consumul de alcool dar care nu și-a însușit niciuna din valorile alcoolemiilor calculate în cauză nu înțelege nici în acest moment dacă fapta pentru care a intervenit condamnarea constituie sau nu infracțiune.

Nicăieri în expozitivul deciziei nu este corelată valoarea alcoolemiei -oricare ar fi aceasta - cu momentul la care concentrația alcoolică a fost calculată și care a fost avut în vedere de instanță.

A mai arătat că instanța de apel vorbește despre "alcoolemia care depășește limita admisă de lege" dar nu fixează temporal acea valoare, nu arată dacă se are în vedere momentul depistării în trafic sau ora recoltării, cu atât mai mult cu cât în dosar sunt 4 asemenea mențiuni cu semnificații temporale diferite.

Astfel, instanța de apel face numeroase referiri la concentrația de alcool în sânge:

"probele științifice administrate în cauză, respectiv buletinul de analiză toxicologică și raportul de expertiză medico-legală (...) dovedesc că inculpata a avut o îmbibație alcoolică în sânge mai mare decât limita legală"- fila x decizie.

Afirmația generează ambiguitate de vreme ce nu arată la ce moment acea îmbibație alcoolică depășea limita legală, cu atât mai mult cu cât cele două înscrisuri relevă valori privitoare la momente total diferite, prelevare și calcul retroactiv pentru momentul depistării.

Înalta Curte a apreciat că îmbibația alcoolică în sânge și calculul retroactiv al alcoolemiei au fost stabilite în baza probelor care se coroborează - fila x decizie.

Nici de această dată nu există o precizare a valorii exacte a alcoolemiei, a momentului la care este evaluată această valoare, care, dacă ar fi fost evidentă și acceptată, ar fi fost exprimată explicit. În consecință, ambiguitatea există nu numai asupra valorii alcoolmiei, dar și asupra fixării temporale pe care instanța o are în vedere atunci când se referă la diferitele valori ale concentrației alcoolice.

IV. Examinând recursul în casație, se constată că acesta este nefondat.

Examinând recursul în casație din perspectiva cazului de casare invocat, art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. (potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când s-a dispus condamnarea pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală), se constată următoarele:

Cazul de casare invocat de inculpată are în vedere situația în care s-a săvârșit o faptă pe care în mod greșit instanța a considerat-o infracțiune, întrucât în realitate, fapta nu se găsește în niciuna dintre prevederile legii penale ca infracțiune. Este situația faptelor care au un caracter civil, comercial ori situația dezincriminării unei fapte prevăzute de legea penală.

În analiza acestui caz de recurs în casație se pot supune verificării instanței critici cu privire la corespondența dintre fapta concretă cu descrierea conținută în norma de incriminare, în sensul dacă se suprapune modelului legal creat de legiuitor.

În cadrul criticilor formulate de recurenta inculpată, s-a susținut că instanța de apel a menținut condamnarea inculpatei, având în vedere valorile alcoolemiei de la momentul prelevării celor două probe biologice, deși potrivit considerentelor deciziei Curții Constituționale nr. 732/2014 trebuie avută în vedere valoarea alcoolemiei de la momentul depistării persoanei în trafic. S-a evidențiat că deși în cauză a fost întocmit un raport de expertiză, care a avut ca obiectiv stabilirea valorii alcoolemiei de la momentul depistării în trafic, cele două instanțe nu au făcut referire la această valoare, condamnarea inculpatei nefiind dispusă în raport de valoarea alcoolemiei de la momentul depistării în trafic.

Din examinarea actelor dosarului, în limitele procesuale menționate și în raport cu situația de fapt, astfel cum a fost stabilită definitiv de instanța de apel, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acțiunea inculpatei corespunde elementelor de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului prevăzută și pedepsită de art. 336 alin. (1) din C. pen., reținută în concret în sarcina sa.

Prin decizia nr. 732 din 16.12.2014 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 69 din 27.01.2015, s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că sintagma "la momentul prelevării mostrelor biologice" din cuprinsul dispozițiilor art. 336 alin. (1) C. pen. este neconstituțioală, statuându-se că "(...) cerința ca îmbibația alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge să existe la momentul prelevării mostrelor biologice plasează consumarea infracțiunii la un moment ulterior săvârșirii ei, în condițiile în care, de esența infracțiunilor de pericol este faptul că acestea se consumă la momentul săvârșirii lor. Odată cu momentul opririi în trafic încetează starea de pericol pentru valorile sociale ocrotite de dispozițiile art. 336 alin. (1) C. pen., astfel încât, raportat la momentul prelevării mostrelor biologice, tragerea la răspundere penală nu se justifică - (...)"- paragraful 26.

Prin urmare, astfel cum susține și apărarea, relevanță penală se acordă valorii alcoolemiei din momentul opririi în trafic, iar nu celei de la momentul prelevării mostrelor biologice.

Din conținutul raportului de expertiză medico-legală de recalculare a alcoolemiei întocmit de către I.N.M.L. Mina Minovici sub nr. x/2021 din 09.07.2021, a rezultat, din aplicarea formulei de calcul retroactiv, precum și din graficul de lucru, o alcoolemie de 2,74 g%0 la ora 02:10 a zilei de 18.01.2020, acest ultim rezultat fiind atins la ora producerii accidentului și indicând un apogeu al alcoolemiei.

În cursul judecării apelului, Comisia Superioară Medico-Legală a avizat raportul de expertiză medico-legală de recalculare a alcoolemiei nr. 812 din data de 01.07.2021 (A12/8091/2021 din data de 09.07.2021) efectuat la Institutul Național de Medicină Legală "Mina Minovici" București.

În consecință, condamnarea inculpatei a fost dispusă în raport de valoarea alcoolemiei de la momentul depistării în trafic, iar faptul că nu s-a utilizat ad litteram această formulare statuată de instanța de contencios constituțional nu înlătură caracterul penal al faptei, câtă vreme probatoriul face dovada faptului că inculpata a avut în sânge, la momentul opririi/depistării în trafic, o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, astfel cum impune textul de incriminare a faptei de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului.

Așadar, critica apărării inculpatei, în sensul că în mod constant cele două instanțe se referă la o valoare ce depășește limita legală, fără a menționa că soluția de condamnare a intervenit pentru valoarea de la momentul depistării în trafic și că de fapt valoarea care depășește limitele legale la care face trimitere instanța de apel este cea rezultată din probele biologice prelevate, nu este fondată.

Pentru aceste considerente, având în vedere că în cauză nu este incident cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., instanța va respinge ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 110/A din data de 25 mai 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenta inculpată la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 110/A din data de 25 mai 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2020.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 octombrie 2022.