ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 166/2023

Ședința publică din data de 17 ianuarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 08.03.2022, sub numărul de dosar x/2022, reclamanta A. S.A., în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ coroborat cu art. 278 C. proc. civ. fisc., a formulat cerere de suspendare prin care a solicitat:

- să se dispună suspendarea executării Ordinului nr. 64 din 18 ianuarie 2022 privind aplicarea prevederilor art. II din Legea nr. 259/2021 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 118/2021 privind stabilirea unei scheme de compensare pentru consumul de energie electrică și gaze naturale pentru sezonul rece 2021- 2022, emis de Președintele ANAF [Anexa 2] până la pronunțarea instanței de fond cu privire la acțiunea în anularea acestui act administrativ normativ;

- să se dispună suspendarea executării Declarației de impunere [Anexa 3] depuse de A. la data de 4.03.2022 pentru impozitul pentru luna februarie 2022 instituit prin art. II din Legea nr. 259/2021 până la pronunțarea instanței de fond cu privire la acțiunea în anularea acestui act administrativ-fiscal și

- să fie obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluționarea prezentului dosar.

Prin sentința nr. 631 din 24 martie 2022, Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală și DGRFP București – Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii București, ca neîntemeiate; a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală, DGRFP București-Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii București, DGRFP București-Administrația Sector 4 a Finanțelor Publice și Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate și, rejudecând, admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive.

În esență, a susținut că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. a), art. 2 alin. (1) lit. c), art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 554/2004, din coroborarea cărora rezulta foarte clar ca părțile unui litigiu de contencios administrativ sunt persoana vătămata și autoritatea publică emitentă a actului administrativ vătămător.

Pentru a avea calitate procesuală în cauza, Președintele ANAF ar fi trebuit să emită un act administrativ pretins vătămător de către reclamantă sau să nu soluționeze în termen cererea acesteia, situație în care, în cazul în care s-ar fi admis acțiunea, instanța ar fi putut face aplicabilitatea art. 18 din Legea nr. 544/2004 privind contenciosul administrativ, în ceea ce îl privește.

Astfel, este evident ca, pentru a avea calitate procesuală pasivă într-o cauza având ca obiect legea contenciosului administrativ, trebuie îndeplinită condiția privind emiterea unui act administrativ pretins vătămător de către persoana chemată în judecată ca pârâtă, sau, nesoluționarea de către acea persoană, în termen legal, a unei cereri.

Ori, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) coroborat cu prevederile art. 11 alin. (3) din H.G. nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, cu modificările și completările ulterioare, în exercitarea atribuțiilor sale, președintele ANAF emite ordine, în condițiile legii, având în vedere că Agenția Naționala de Administrare Fiscală se organizează și funcționează ca organ de specialitate al administrației centrale, instituția fiind condusă de un președinte cu rang de secretar de stat.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata-reclamantă A. S.A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, de apărările formulate, precum și de dispozițiile legale incidente în materie, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală este fondat, pentru considerentele arătate în continuare.

În cadrul criticilor subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât a susținut că sentința atacată a fost pronunțată de către instanța de fond cu încălcarea sau aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. a), art. 2 alin. (1) lit. c), art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 554/2004.

Obiectul acțiunii judiciare îl reprezintă suspendarea executării Ordinului nr. 64/18 ianuarie 2022 privind aplicarea prevederilor art. II din Legea nr. 259/2021 pentru aprobarea O.U.G. nr. 118/2021 privind stabilirea unei scheme de compensare pentru consumul de energie electrică și gaze naturale pentru sezonul rece 2021- 2022, emis de Președintele ANAF până la pronunțarea instanței de fond cu privire la acțiunea în anulare.

Prin soluția recurată, judecătorul fondului a constatat că emitentul actului administrativ a cărui suspendare a executării se solicită, Ordinul nr. 64/2022, este Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, respingând excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de acest pârât.

În dezacord cu soluția pronunțată de prima instanță, instanța de control judiciar reține că Președintele ANAF nu este "emitentul" actului administrativ, în sensul dispozițiilor din Legea nr. 554/2004.

Președintele ANAF nu este o autoritate publică, potrivit definiției cuprinse în art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, ci doar reprezentantul acesteia, în speță raportul juridic de drept administrativ fiind născut între reclamantă, persoana vătămată, și Agenția Națională de Administrare Fiscală, respectiv DGRFP București-Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii București și DGRFP București-Administrația Sector 4 a Finanțelor Publice.

Legea nr. 554/2004 conține definițiile unor termeni specifici contenciosului administrativ, preluate din literatura juridică de specialitate, și care, conturează foarte clar specificul raporturilor juridice procesuale în materie, respectiv acela ca, părțile unui astfel de raport sunt persoana vătămată, pe de o parte și autoritatea administrativă emitentă a actului vătămător, pe de altă parte.

Autoritățile și instituțiile publice emit acte administrative prin organele de conducere, însă în numele instituției potrivit competențelor date prin lege.

Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 11 alin. (1) din H.G. nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală care prevăd că Agenția este condusă de un președinte cu rang de secretar de stat, numit prin decizie a prim-ministrului.

De asemenea, potrivit dispozițiilor alin. (6) al aceluiași articol: "Președintele Agenției reprezintă Agenția Națională de Administrare Fiscală în relația cu terții", iar potrivit alin. (3): "în exercitarea atribuțiilor sale, președintele Agenției emite ordine, în condițiile legii".

Cum în cauză nu se solicită și acordarea de despăgubiri potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se constată că nu există nicio justificare legală pentru a recunoaște legitimitate procesuală pasivă conducătorului Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și, în rejudecare, va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală și va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu acesta, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, urmând a menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală împotriva sentinței nr. 631 din 24 martie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată și, rejudecând:

Respinge acțiunea formulată de reclamanta A. S.A. împotriva pârâtului Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 17 ianuarie 2023.