ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1655/2023

Acțiunea judiciară Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia – secția de contencios administrativ și fiscal, sub dosar nr. x/2020, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună obligarea pârâtului Ministerului Public - Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Procurorului General să emită un nou ordin de încadrare, în care indemnizația de încadrare să fíe stabilită conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu data de 01.10.2015 și în continuare, respectiv și după intrarea in vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare 19,000 (diferențe de drepturi salariate în raport de indemnizațiile procurorilor DNA și DIICOT — O.U.G. nr. 27/2006).

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Alba Iulia– secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 74 din 07.04.2021: - a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș și a Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș invocată prin întâmpinare; - a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acești pârâți ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; - a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca neîntemeiată; - a admis în parte acțiunea; - a obligat pârâtul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Procurorul General să emită un nou ordin de încadrare, în care indemnizația de încadrare să fie stabilită conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu data de 01.10.2015, cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare 19,000 (diferențe de drepturi salariale în raport de indemnizațiile procurorilor DNA și DIICOT — O.U.G. nr. 27/2006).

Calea de atac exercitată Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Procurorul General al acestui parchet, care au solicitat casarea acesteia și, în urma rejudecării cauzei, admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile anterioare datei de 27.11.2017 și respingerea acțiunii pentru această perioadă, ca prescrisă, precum și respingerea în rest a acțiunii, ca neîntemeiată. În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenții au susținut faptul că sentința contestată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material. În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurenți critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare. Instanța de fond a interpretat și a aplicat în mod greșit prevederile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Contrar celor reținute de aceasta, refuzul exprimat prin adresa nr. x/2020 din data de 23.10.2020 a secției de resurse umane și documentare este justificat. Totodată, prima instanță a interpretat și a aplicat în mod greșit dispozițiile: - art. 1 alin. (1), art. 2, art. 3 alin. (1) și art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2006; pct. 13 - 14 de la lit. A) din Anexa la această ordonanță; - art. 1 alin. (1), art. 12 alin. (1) și (3) și art. 30 alin. (1) și (5) din Legea nr. 330/2009; - art. 10 alin. (1) și (2) și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 284/2010; - art. 1 alin. (1) și (2) și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 285/2010; - art. 2 și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 283/2011, art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 19/2012; - art. (1) și art. 2 din O.U.G. nr. 84/2012; - art. 1 din O.U.G. nr. 103/2013; - art. 1 alin. (5) 1 din O.U.G. nr. 83/2014; - art. 1 alin. (1) și art. 3 1 alin. (1) 1 - 14 din O.U.G. nr. 57/2015; - art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 9/2017; - art. 12 și art. 38 din Legea nr. 1 53/2017; - Legea nr. 71/2015; - O.U.G. nr. 20/2016; - Deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 23/2016 și nr. 36/2018; - Decizia Curții Constituționale nr. 794/2016, prin raportare la considerentele și dispozitivul sentinței civile nr. 1648/2019 din 19.11.2019 pronunțate de Tribunalul Alba în dosarul nr. x/2018, definitivă prin decizia civilă nr. 1113/2020 din 01.10.2020 a Curții de Apel Alba Iulia. * Recurenții arată faptul că prima instanță a respins în mod greșit excepția prescripției extinctive, întrucât intimații au solicitat recalcularea indemnizațiilor de încadrare și plata drepturilor aferente începând cu data de 01.10.2015, iar acțiunea a fost înregistrată la instanță la data de 27.11.2020, în raport de dispozițiile art. 171 și art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii și ale art. 2500, art. 2501 alin. (1), art. 2503 alin. (2), art. 2512 alin. (1), art. 2513 și art. 2517 C. civ. În speță, a operat prescripția dreptului material la acțiune pentru pretențiile anterioare datei de 27.11.2017. * sentința civilă nr. 1648/2019 din 19.11.2019 a Tribunalului Alba și decizia civilă nr. 1113/2020 din 01.10.2020 a Curții de Apel Alba Iulia au fost pronunțate într-un litigiu de muncă și nu instituie în sarcina Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție obligația de a emite un ordin de salarizare. * În conformitate cu dispozițiile art. 70 alin. (4) din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este ordonator principal de credite. În speță, sunt aplicabile, mutatis mutandis, considerentele Deciziei nr. 13 din 13.06.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în M. Of. nr. 763 din 29.09.2016. În acest context, în mod greșit ordonatorul principal de credite a fost obligat la emiterea ordinului de salarizare prin sentința recurată. * Conform prevederilor art. 79 1 alin. (1) și art. 80 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și Direcția Națională Anticorupție funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Asimilarea salarizării procurorilor care își desfășoară activitatea în cadrul celor două Direcții cu cea a procurorilor din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a făcut în urma obținerii de către primi a unei trepte ierarhice superioare și a unui grad profesional superior, prin interviul susținut în vederea numirii în structurile respective. În consecință, salarizarea procurorilor din D.I.I.C.O.T. și D.N.A. are la bază nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Procurorii din celelalte parchete, chiar dacă participă la ședințele de judecată în cauzele instrumentate de D.I.I.C.O.T. și D.N.A., nu efectuează și urmărirea penală, cu caracteristicile și dificultățile specifice cauzelor de crimă organizată și terorism, respectiv de combatere a corupției. În atare situație, argumentul invocat de prima instanță, în sensul că salarizarea procurorilor din cadrul celor două Direcții are la bază doar criteriul apartenenței la un domeniu restrâns în realizarea justiției, respectiv specificul infracțiunilor, este nefondat. *Având în vedere că procurorii care funcționează în cadrul parchetelor de pe lângă judecătorii nu participă la judecarea cauzelor privind infracțiunile la care se referă art. 36 alin. (1) C. proc. civ..penală citat, acestora nu li se poate acorda coeficientul de multiplicare 19. * Începând cu 01.01.2010, legiuitorul a instituit un nou sistem de salarizare, care a înlocuit reglementările anterioare. Noile indemnizații de încadrare din sistemul justiției nu puteau fi decât cele prevăzute în Legea nr. 330/2009, iar la acestea nu puteau fi adăugate decât sporurile, majorările și adaosurile acordate prin aceeași lege. Principiile avute în vedere la elaborarea Legii nr. 330/2009 au fost menținute și în Legea nr. 284/2010, în vigoare de la 01.01.2011. Prin urmare, dreptul acordat de prima instanță nu se regăsește printre cele prevăzute de actele normative incidente în materia salarizării magistraților în perioada 01.01.2010 la zi. Cu atât mai mult, respectivul drept nu poate fi acordat după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017. * În prezent, intimații nu dețin gradul profesional corespunzător Parchetului de lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Așadar, în mod greșit instanța de fond a dispus recalcularea indemnizațiilor de încadrare ale intimaților prin raportare la coeficientul de multiplicare 19, aferent gradului profesional corespunzător Parchetului de lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Soluția instanței de recurs 4.1. Considerații generale Prin sentința civilă nr. 1648/2019 din 19.11.2019 pronunțată de Tribunalul Alba, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018, pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș au fost obligați la: - recalcularea indemnizațiilor de încadrare ale intimaților A. și B., conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 01.10.2015 și în continuare și după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare 19,000 (diferențe de drepturi salariale în raport de indemnizațiile procurorilor DNA și D1ICOT - O.U.G. nr. 27/2006); - la plata către intimați a diferențelor salariale rezultate dintre noua indemnizație de încadrare și indemnizația actuală de încadrare, începând cu data de 01.10.2015 și în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare și la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor bănești corespunzătoare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plății efective . Prin decizia civilă nr. 1113/2020 din 01.10.2020, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a respins, ca nefondate, apelurile declarate de pârâți împotriva sentinței anterior nominalizate . Prin cererea depusă la data de 19.10.2020, intimații, în calitate de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș, au solicitat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție emiterea ordinelor de încadrare, în conformitate cu sentința civilă nr. 1648/2019 din 19.11.2019 pronunțată de Tribunalul Alba, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018, definitivă prin decizia civilă nr. 1113/2020 din 01.10.2020 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă . Prin adresa înregistrată sub nr. x/2020, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat intimaților faptul că: - diferențele de drepturi salariale provenite din sentința civilă nr. 1648/2019 din 19.11.2019 pronunțată de Tribunalul Alba, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018 se calculează și se plătesc de către unitățile de parchet în care aceștia își desfășoară activitatea, în limita nivelului maxim al indemnizației de încadrare aferentă anului 2022, corespunzător gradului profesional deținut (ulterior intrării în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017); - prin sentința civilă nr. 1648/2019 din 19.11.2019 s-a stabilit în favoarea intimaților un drept de creanță, fără să existe în sarcina ordonatorului principal de credite obligația de emitere a unor acte administrative . Așa cum s-a precizat la pct. 1 al prezentei decizii, prin acțiunea dedusă judecății, intimații A. și B. au solicitat instanței de contencios administrativ să constate refuzul nejustificat al recurenților Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Procurorul General al acestui parchet de a pune în executare sentința civilă nr. 1648/2019 din 19.11.2019 și, în consecință, să dispună obligarea acestora la emiterea unor noi ordine de încadrare, în care indemnizația de încadrare să fíe stabilită conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu data de 01.10.2015 și în continuare, respectiv și după intrarea in vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare 19,000 (diferențe de drepturi salariate în raport de indemnizațiile procurorilor DNA și DIICOT — O.U.G. nr. 27/2006). După cum s-a arătat la pct. 2 al deciziei de față, prima instanță a admis acțiunea intimaților. 4.2. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material") 4.2.1. Critica referitoare la soluționarea greșită a excepției prescripției dreptului material la acțiune este nefondată. Recurenții arată faptul că, în speță, a operat prescripția dreptului material la acțiune pentru pretențiile anterioare datei de 27.11.2017, întrucât intimații au solicitat recalcularea indemnizațiilor de încadrare și plata drepturilor aferente începând cu data de 01.10.2015, iar acțiunea a fost înregistrată la instanță la data de 27.11.2020, în raport de dispozițiile art. 171 și art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii și ale art. 2500, art. 2501 alin. (1), art. 2503 alin. (2), art. 2512 alin. (1), art. 2513 și art. 2517 C. civ. Instanța de control judiciar reține faptul că prin titlul executoriu invocat în cauza de față, respectiv sentința civilă nr. 1648/2019 din 19.11.2019 pronunțată de Tribunalul Alba, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018, definitivă prin decizia civilă nr. 1113/2020 din 01.10.2020 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, s-a stabilit data de la care intimații sunt îndreptățiți la recalcularea indemnizațiilor de încadrare și plata drepturilor aferente, cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare 19,000. În atare situație, recurenții nu mai pot repune în discuție excepția prescripției dreptului material la acțiune. Cu alte cuvinte, coordonatele dreptului material ce se impune a fi recunoscut prin emiterea ordinelor de către ordonatorul principal de credite trebuie să fie cele statuate în cuprinsul hotărârii judecătorești anterior arătate. 4.2.2. Critica referitoare la refuzul emiterii ordinelor de încadrare Recurenții susțin, în esență, faptul că refuzul acordării coeficientului de multiplicare 19,000 este justificat și că, prin soluția pronunțată, instanța de fond instituie un sistem de salarizare paralel cu cel reglementat de legiuitor, ceea ce nu poate fi acceptat. Într-o atare situație, se ajunge ca toți procurorii, indiferent de gradul profesional, să primească drepturi salariale corespunzătoare procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Instanța de control judiciar apreciază că recurenții trebuiau să aibă în vedere efectul pozitiv al puterii de lucru judecat al hotărârii judecătorești definitive, mai sus arătate, prin care au fost obligați la: - recalcularea indemnizațiilor de încadrare ale intimaților A. și B., conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 01.10.2015 și în continuare și după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare 19,000 (diferențe de drepturi salariale în raport de indemnizațiile procurorilor DNA și D1ICOT - O.U.G. nr. 27/2006); - la plata către intimați a diferențelor salariale rezultate dintre noua indemnizație de încadrare și indemnizația actuală de încadrare, începând cu data de 01.10.2015 și în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare și la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor bănești corespunzătoare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plății efective. În atare situație, este corectă soluția primei instanțe în sensul că este nejustificat refuzul recurenților de punere în executare a sentinței civile nr. 1648/2019 din 19.11.2019 pronunțate de Tribunalul Alba, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018 (rămasă definitivă). Înalta Curte apreciază că prin criticile prezentate în cadrul acestui motiv de casare recurenții tind la reanalizarea dreptului intimaților la acordarea dreptului salarial pretins, respectiv a coeficientului de multiplicare 19,000, ceea ce nu poate fi primit. În consecință, instanța de control judiciar reține că este nefondat motivul de recurs reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.