ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1555/2023

Ședința publică din data de 17 martie 2023

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul contestației deduse judecății

Prin contestația înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 21 noiembrie 2022, sub nr. x/2022, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii anularea Hotărârii din 15 noiembrie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii – secția pentru Judecători de respingere a cererii de transfer formulată de contestatoare.

În motivarea contestației susține că Hotărârea atacată este netemeinică întrucât deși au fost reținute îndeplinirea mai multor criterii, secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a admis doar cererea de transfer a doamnei judecător B..

Prezentând parcursul său profesional arată că de la data de 22.12.2017 a judecat atât în materie penală, cât și în materie civilă, cu excepția a 27 zile de concediu medical și concediu de odihnă, în toată această perioadă a activat fără întreruperi în cadrul Judecătoriei Bârlad.

După ce sunt prezentate și elemente ale activității judecătorului a cărui cerere de transfer a fost admisă, susține că în analiza cererilor de transfer nu s-a ținut cont de criteriile prevăzute de art. 61

2

lit. c), d), e) și f) din Legea nr. 303/2004.

Cu privire la cerința prevăzută de art. 61

2

lit. g) din același act normativ arată că prin cererea de transfer a menționat că poate activa la instanțele unde a solicitat transferul în oricare dintre secțiile sau completurile la care cerințele instanței o impun.

Cu privire la criteriile prevăzute de dispozițiile art. 61

2

lit. h) și j) din Legea nr. 303/2004 a arătat faptul că a ales să activeze la o judecătorie din apropierea localității de domiciliu a părinților săi pentru a le fi sprijin în raport de afecțiunile medicare de care sufereau și vârsta lor, însă aceste aspecte nu mai sunt de actualitate întrucât locuința sa efectivă, la acest moment, este în București, iar în noiembrie 2021, tatăl acestuia a fost diagnosticat cu tumoră renală dreapta și neoplasm de prostată ceea ce a impus apelarea la serviciile medicale ale unui reputat profesor din cadrul Institutului Clinic Fundeni pentru tratament, iar fratele acestuia și-a întemeiat o familie în București.

Arată faptul că dorește a fi alături de tatăl său având în vedere gravitatea afecțiunilor fizice de care suferă, prezența în proximitatea tatălui l-ar ajuta să urmeze cu strictețe tratamentul prescris și ar putea realiza o supraveghere firească a planului curativ, inclusiv prin însoțirea la centrele medicale și discutarea cu medicii responsabili, acesta nefiind capabil să gestioneze situația la acest moment, având în vedere și faptul că în prezent părinții săi sunt divorțați.

Arată că în municipiul Bârlad nu are rude și nici prieteni astfel că viața sa personală este deosebit de afectată față de modalitatea de exercitare a profesiei de aproximativ 5 ani în condițiile arătate, împrejurare ce poate fi injustă mai ales că în alte situații asemănătoare, alți colegi ce au provenit de la instanțe cu volum de activitate peste media națională și cu probleme de ordin personal de aceeași natură au obținut până la acest moment transferul la instanța solicitată.

Realizând o comparație între activitatea sa și activitatea judecătorului a cărui cerere a fost admisă arată că vechimea în profesie a contestatoarei cât și la Judecătoria Bârlad, de la care a solicitat transferul, este mai mare, vechimea în specializare este de durată mai îndelungată.

Contestatoarea prezintă și date statistice ale Judecătoriei Alexandria, unde celălalt judecător a obținut transferul, și arată că volumul de activitate al Judecătoriei Alexandria nu este într-o asemenea manieră încât să determine admiterea stringentă a cererii de transfer a celuilalt judecător ignorând oricare dintre criteriile cumulative pe care contestatoarea le îndeplinește și sunt prevăzute de art. 61

2

lit. a)-j) din Legea nr. 303/2004.

În final, susține că hotărârea contestată este netemeinică cu atât mai mult cu cât în cadrul hotărârilor anterioare prin care cele 8 cereri de transfer au fost respinse s-a invocat că s-au formulat 2 cereri de transfer de la Judecătoria Bârlad, iar admiterea acestora ar afecta în mod grav activitatea instanței de judecată cu consecințe negative în ceea ce privește volumul de activitate a celorlalți judecători, și deși sunt aceleași circumstanțe cu privire la numărul de judecători în activitate în vadrul Judecătoriei Bârlad în continuare cererea sa de transfer este respinsă, însă a fost admisă cererea de transfer a celuilalt judecător care are aproximativ 10 luni de activitate efectivă în profesie.

1.2. Apărările formulate în cauză

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând că hotărârea contestată este legală și temeinică, fiind emisă cu respectarea normelor legale și regulamentare incidente în materie.

Intimatul a susținut, în esență, că la soluționarea cererii de transfer formulate s-au analizat coroborat și unitar toate criteriile de transfer prevăzute de lege, motivele de ordin personal și profesional fiind analizate în mod efectiv, care au fost coroborate cu datele obiective privind situația posturilor, încărcătura pe judecător și pe schemă de la instanțele implicate în procedura transferului, avizele instanțelor implicate precum și necesitatea asigurării bunei funcționări a acestor instanțe, apreciind că motivele de ordin personal și profesional invocate de contestatoarea în susținerea cererii de transfer nu reprezentau situații excepționale apte să determine inversarea raportului de preeminență dintre interesul public și interesul privat, respectiv admiterea și a cererii de transfer a contestatoarei de la Judecătoria Bârlad.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației

Examinând Hotărârea nr. 2516 din 15 noiembrie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, prin prisma criticilor formulate de contestatoare, a apărărilor intimatului și față de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestație este neîntemeiată.

Înalta Curte a fost învestită în temeiul art. 61

1

alin. (7) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu o contestație ce are ca obiect Hotărârea nr. 2516 din 15 noiembrie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, prin care s-a respins cererea de transfer de la Judecătoria Bârlad la oricare din Judecătoriile Sectorului 1, 2, 3, 4, 5, 6 formulată de doamna judecător A..

Potrivit dispozițiilor art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată: "(1) Transferul judecătorilor și procurorilor de la o instanță la altă instanță sau de la un parchet la alt parchet ori la o instituție publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul consultativ motivat al președintelui instanței sau al conducătorului parchetului de unde se transferă și unde se transferă, însoțite de punctul de vedere al președinților curților de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curțile de apel în circumscripția cărora se află instanța sau parchetul de unde se transferă și unde se transferă. În cazul în care transferul se solicită în circumscripția aceleiași curți de apel sau a aceluiași parchet de pe lângă o instanță din circumscripția aceleiași curți de apel este necesar punctul de vedere al președintelui respectivei curți de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel", iar potrivit art. 61

1

:

"(1) Cererile de transfer se depun la Consiliul Superior al Magistraturii în termen de 15 zile de la data publicării anunțului prevăzut la art. 61 alin. (1). Cererea de transfer va conține informații privind specializarea judecătorului sau a procurorului și, dacă este cazul, disponibilitatea asumată a acestuia de a activa la instanța sau la parchetul la care solicită transferul, în oricare dintre secțiile sau completurile sau compartimentele la care cerințele acestei instanțe sau ale acestui parchet o impun."

Totodată, conform art. 61

2

din același act normativ: "La soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanțe și ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii:

a) motivele cuprinse în avizele consultative motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 60 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanței sau al parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele sau la parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției sau al completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcția de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului;

i) distanța dintre domiciliul sau, după caz, reședința și sediul instanței sau al parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate și situația familială."

Înalta Curte constată că argumentele de ordin critic privind nelegalitatea hotărârii contestate, izvorâtă din modul incorect în care au fost valorificate criteriile prevăzute de art. 61

2

din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată sunt neîntemeiate.

Prealabil prezentării, în concret, a considerentelor pe care se întemeiază concluzia în sensul netemeiniciei criticilor contestatoarei, Înalta Curte amintește, astfel cum a statuat deja în jurisprudența sa constantă, că, în exercitarea atribuțiilor lor, Consiliul Superior al Magistraturii, ca de altfel și entitățile administrative în general, dispun de o marjă de apreciere, astfel că, în situația în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporționalității între interesul public și cel privat, o evaluare a substanței măsurilor dispuse, făcută de instanța de contencios administrativ însăși, ar constitui o ingerință nepermisă în atribuțiile administrației publice.

Intimatul are posibilitatea, în funcție de interesul public al desfășurării actului de justiție, să ia în considerare și alte aspecte relevante în cauză sau invocate de partea interesată. Este important însă, ca eventualul refuz al autorității să nu se transforme în ceea ce dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ denumesc excesul de putere, respectiv depășirea limitelor dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, prevăzute de Constituție sau de lege.

Analizând conținutul actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că Hotărârea nr. 2516/15.11.2022 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii respectă limitele și scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsura adoptată a fost în mod exhaustiv și adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, este de remarcat că, în cauză, întreaga procedură s-a desfășurat cu respectarea prevederilor art. 60, ale art. 61

1

, precum și ale art. 61

2

din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată.

Raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, analiza cererii de transfer s-a efectuat prin prisma acestor criterii, tocmai pentru a asigura luarea unei decizii obiective, în condiții de legalitate și oportunitate și în raport de circumstanțele concrete ale fiecărei solicitări, cu menținerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesul legitim privat.

Pe de altă parte, din interpretarea tuturor dispozițiilor legale și regulamentare privitoare la cariera judecătorilor și procurorilor, rezultă cu evidență, că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar, prin ocuparea posturilor vacante, raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, reprezintă atributul exclusiv al intimatului Consiliul Superior al Magistraturii.

Noțiunea de utilitate se apreciază prin raportare la posturile vacante existente la instanțe sau parchete și vizează, în esență, îndeplinirea de către acestea a tuturor condițiilor necesare pentru a putea fi incluse în lista posturilor disponibile într-o anumită sesiune de transferuri, în timp ce conceptul de oportunitate se analizează prin raportare la măsura ce urmează a fi dispusă de organul emitent, în speță transferul, și constă în capacitatea acestuia de a alege, dintre mai multe soluții posibile și egale în aceeași măsură, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie satisfăcut.

Așadar, oportunitatea se află în strânsă legătură cu puterea discreționară a administrației publice, existând o marjă de libertate lăsată la libera apreciere a unei autorități, astfel ca în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor să poată recurge la orice mijloc de acțiune, în limitele competenței sale.

În consecință, în condițiile în care nu există nicio suprapunere între cele două noțiuni, eventuala existență a unor posturi vacante utile într-o sesiune de transferuri nu creează în mod automat premisele pentru admiterea cererii de transfer a contestatoarei, solicitarea acesteia urmând a fi în continuare supusă unei analize de oportunitate ce intră, potrivit legii, în atribuțiile secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

De altfel, din interpretarea dispozițiilor legale anterior enunțate rezultă că normele care reglementează instituția transferului au caracter supletiv și conferă doar o vocație în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului, iar în speță, intimatul a fost consecvent, în sensul în care, analizând cererea formulată, în raport de motivele invocate, precum și în raport de criteriile prevăzute de art. 61

2

din Legea nr. 303/2004, corelând și avizele emise în temeiul art. 60 din aceeași lege, de instanțele implicate în procedura transferului, a apreciat că nu este oportună admiterea cererii de transfer a contestatoarei.

Sub aspectul conținutului hotărârii atacate, Înalta Curte reține că secția pentru judecători a analizat în mod efectiv toate motivele personale și profesionale invocate de petentă, iar acestea au fost coroborate cu datele obiective privind situația posturilor unităților implicate în procedura de transfer, încărcătura pe judecător și pe schemă, la acel moment, precum și cu avizele emise în cauză.

Astfel, conform evidențelor direcției de resort, la Judecătoria Bârlad instanța de la care s-a solicita transferul, dintre cele 10 posturi de judecător prevăzute în schemă erau ocupate 9, fiind vacant 1 post, indisponibilizat pentru concursul de admitere în magistratură. Totodată, pentru 1 post temporar vacant se aprobase ocuparea în condițiile art. 134

1

din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

În anul 2021, la Judecătoria Bârlad, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 1592 cauze, comparativ cu media națională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 1242, comparativ cu media națională de 855.

S-a mai reținut că, potrivit evidențelor direcției de resort, la Judecătoria Sectorului 3, dintre cele 66 de posturi de judecător prevăzute în schemă, erau ocupate 61 de posturi (din care 1 post stagiar), fiind astfel vacante 5 posturi la care se adaugă 2 posturi aprobate spre ocupare în condițiile art. 134

1

din Legea nr. 304/2004. La această instanță era vacantă funcția de președinte al secției penale, care era ocupată prin delegare. De asemenea, 8 posturi erau ocupate în condițiile art. 134

1

din Legea nr. 304/2004, 5 judecători erau delegați de la Judecătoreia Sector 3 București la alte instanțe, iar 2 judecători erau delegați la instanța antereferită.

La Judecătoria Sector 3 București, în anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 693, comparativ cu media națională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 642, comparativ cu media națională de 855.

La Judecătoria Sectorului 2, dintre cele 50 de posturi de judecător prevăzute în schemă, erau ocupate 47 de posturi (din care 1 post stagiar), fiind astfel vacante 3 posturi la care se adaugă 1 post spre ocupare în condițiile art. 134

1

din Legea nr. 304/2004. La această instanță erau vacante funcțiile de președinte al secției civile și al secției penale, care erau ocupate prin delegare, 8 posturi erau ocupate în condițiile art. 134

1

din Legea nr. 304/2004. De asemenea, 2 judecători erau delegați de la Judecătoreia Sector 2 București, iar 3 judecători erau delegați de la Judecătoria Sector 2.

La Judecătoria Sector 2 București, în anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 919, comparativ cu media națională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 840, comparativ cu media națională de 855.

La Judecătoria Sectorului 4, dintre cele 54 de posturi de judecător prevăzute în schemă la care se adaugă 1 post din fondul de rezervă, erau ocupate 53 de posturi, fiind vacante 2 posturi la care se adaugă 1 post la data publicării decretului de eliberare din funcție prin pensionare. De asemenea, un post urma a fi restituit în fondul de rezervă. La această instanță erau ocupate 6 posturi temporar vacante în condițiile art. 134

1

din legea nr. 304/2004 iar 1 judecător era delegat de la Judecătoria Sector 4 București la o altă instanță.

La Judecătoria Sector 4 București, în anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 806, comparativ cu media națională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 731, comparativ cu media națională de 855.

La Judecătoria Sector 5 București, o altă instanță la care se solicitase trabsferul nu erau posturi vacante.

La Judecătoria Sectorului 6, dintre cele 33 de posturi de judecător prevăzute în schemă la care se adaugă 2 posturi din fondul de rezervă, erau ocupate 32 de posturi, fiind vacante 3 posturi la care se adaugă 1 post la data publicării decretului de eliberare din funcție prin pensionare, și 2 posturi aprobate spre ocupare în condițiile art. 134

1

din Legea nr. 304/2004, dintre aceste posturi 2 urmau să fie restituite în fondul de rezervă. La această instanță erau vacante funcțiile de președinte al secției civile și al secției penale fiind ocupate prin delegare, iar 1 post era ocupat în condițiile art. 134

1

din Legea nr. 304/2004. De asemenea, 1 judecător era delegat de la Judecătoria Sector 6 București la altă instanță, iar 2 judecători erau delegați la instanța antereferită.

La Judecătoria Sector 6 București, în anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 1037, comparativ cu media națională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 977, comparativ cu media națională de 855.

La Judecătoria Sectorului 1, o altă instanță la care s-a solicitat transferul, dintre cele 78 de posturi de judecător prevăzute în schemă la care se adaugă 1 post din fondul de rezervă sub condiția emiterii ordinului ministrului justiției, erau ocupate 73 de posturi, fiind vacante 6 posturi, iar 1 post urma să fie restituite în fondul de rezervă. Funcțiile de președinte al secției I civilă și președinte al secției penală erau ocupate prin delegare, iar funcția de președinte al secției a II-a civilă se vacantase de la data de 15.11.2022, ca urmare a promovării la Tribunalul București a judecătorului delegat în această funcție. La această instanță 9 posturi temporar vacante erau ocupate pe perioadă nedeterminată în condițiile art. 134

1

din Legea nr. 304/2004. De asemenea, 1 judecător era delegat de la Judecătoria Sector 1 București, iar 3 judecători erau delegați de la instanța antereferită la alte instanțe.

La Judecătoria Sector 1 București, în anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 1250, comparativ cu media națională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 983, comparativ cu media națională de 855.

Înalta Curte are în vedere că, în temeiul art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Curtea de Apel Iași, Judecătoria Bârlad, Judecătoria Sectorului 1 București, Judecătoria Sectorului 5 București și Judecătoria Sectorului 6 București au transmis avize negative privind cererea de transfer, avize favorabile fiind înaintate de Judecătoria Sectorului 2 București, Judecătoria Sectorului 3 București, Judecătoria Sectorului 4 București, precum, și Curtea de Apel București pentru cele 3 instanțe care au formulat avize favorabile.

În concluzie, contrar susținerilor contestatoarei, la soluționarea cererii de transfer formulate, secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat coroborat și unitar toate criteriile de transfer prevăzute de lege, inclusiv motivele de ordin personal invocate în cerere, în cauza de față fiind determinante volumul de activitate al instanței de la care s-a solicitat transferul și al celor la care s-a solicitat transferul, numărul posturilor vacante și al celor temporar vacante, dificultățile de ocupare a acestora, precum și avizele nefavorabile emise de Curtea de Apel Iași, Judecătoria Bârlad, Judecătoria Sectorului 1 București, Judecătoria Sectorului 5 București și Judecătoria Sectorului 6 București.

În aceste condiții, având în vedere motivele mai sus invocate, secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat în mod corect că nu era oportună admiterea, la acel moment, a transferului magistratului în cauză.

Totodată, Înalta Curte constată că în actul administrativ atacat nu s-a reținut caracterul prioritar al motivelor cuprinse în avizele consultative, aspectele relevate în avizele exprimate fiind analizate prin coroborare și cu alte criterii relevante, respectiv numărul posturilor vacante și temporar vacante al instanțelor de la care și la care s-a solicitat transferul, precum și cu posibilitățile reale a ocupare a acestora.

Prin urmare, pretinsa susținere că în analiza cererilor de transfer nu s-a ținut cont de criteriile prevăzute de dispozițiile art. 61

2

lit. c), d), e) și f) din Legea nr. 303/2004 nu pot fi primite.

În ceea ce privește motivele personale invocate de petentă în susținerea temeiniciei cererii de transfer, Înalta Curte reține că acestea au fost analizate în mod efectiv și coroborate cu alte date obiective precum situația posturilor, încărcătura pe judecător și pe schemă de la instanțele implicate în procedura transferului, avizele instanțelor implicate, precum și necesitatea asigurării bunei funcționări a acestor instanțe, astfel că, în mod corect s-a apreciat de către intimat că aceste motive nu reprezentau situații excepționale de natura a răsturna raportul de preeminență dintre interesul public și interesul privat al solicitantei.

De altfel, soluționarea unei cereri de transfer nu poate fi raportată exclusiv la situația personală a unui magistrat, cu ignorarea celorlalte criterii prevăzute de lege, motivele de ordin personal și familial reprezentând criterii care trebuie avute în vedere la soluționarea cererii de transfer, însă acestea nu constituie, prin ele însele, motive determinante în admiterea cererii, fiind supuse cerinței coroborării cu celelalte criterii, astfel încât, prin admiterea cererii de transfer să se asigure, în primul rând, buna funcționare a instanțelor implicate în procedura transferului.

Prin urmare, motivele personale invocate de petentă în susținerea cererii de transfer nu pot prevala față de interesele instanțelor în discuție, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei funcționări și echilibrarea volumului de muncă, în caz contrar fiind încălcat justul echilibru dintre interesele publice ale instanței la care se solicită transferul și interesele private ale solicitantei.

Or, în cauză, soluția de respingere a cererii de transfer a petentei dispusă de secția pentru judecători este justificată și se încadrează în limitele competenței și dreptului de apreciere conferit de lege, neputându-se reține un exces de putere, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Contestatoarea a mai susținut faptul că raportând atât situația doamnei judecător B. cât și situația contestatoarei la criteriile prevăzute de lege a rezultat că aceasta are o vechime atât în profesie cât și la Judecătoria Bârlad, instanță de la care a solicitat transferul, mai mare decât a doamnei judecător B., și totodată, vechimea în specializare este de durată mai îndelungată, respectiv 4 ani și 11 luni, față de aproximativ 10 luni cât timp doamna judecător B. a activat în cadrul Judecătoriei Bârlad și a judecat în materie civilă/minori și familie, fără a soluționa nicio cauză în care instanța a fost sesizată cu rechizitoriu.

Înalta Curte nu poate reține aceste criticii în raport de faptul că la această sesiune de transfer au fost depuse 3 cereri de transfer de la Judecătoria Bârlad, iar intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a admis o singură cerere, cea a doamnei judecător B., cerere admisă însă prin raportare la volumul de activitate și la situația de personal a Judecătoriei Alexandria, instanță la care doamna judecător B. a solicitat transferul. Prin urmare, ceea ce a avut în vedere intimatul la admiterea cererii de transfer a doamnei judecător B. a fost situația dificilă cu care se confrunta Judecătoria Alexandria atât din punct de vedere al gradului de ocupare a posturilor de judecător cât și din punct de vedere al încărcăturii instanței, în timp ce instanțele la care contestatoarea a solicitat transferul nu se confruntau cu dificultăți similare Judecătoriei Alexandria, astfel că în mod corect a fost admisă doar o singură cerere de transfer.

Prin urmare, motivele invocate de contestatoare nu au aptitudinea de a prevala în fața interesului public al asigurării unei activități corespunzătoare instanței de unde se solicită transferul, în condițiile în care Judecătoria Bârlad este o instanță lipsită de atractivitate în ocuparea posturilor vacante și cu o încărcătură mult mai mare decât cea a judecătoriilor din București unde contestatoarea solicitase transferul.

Dispozițiile legale privitoare la transferul judecătorilor și procurorilor, respectiv cele prevăzute de art. 61

2

din Legea nr. 303/2004 nu stabilesc o ordine de prioritate a criteriilor de analiză a cererilor de transfer, astfel că examinarea solicitărilor de către Consiliul Superior al Magistraturii trebuie realizată prin raportare, în egală măsură, atât la criteriile referitoare la situația instanțelor/parchetelor implicate în procedură, cât și la criteriile de ordin personal, tocmai pentru a se asigura un just echilibru între interesul public ce trebuie ocrotit și drepturile ori interesele legitime private care pot fi lezate prin hotărârea administrativă.

Concluzionând, în considerarea aspectelor evocate, Înalta Curte constată că nu subzistă motivele de nelegalitate ale Hotărârii nr. 2516/15.11.2022 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, astfel cum au fost invocate de contestatoare, actul administrativ atacat fiind emis în limitele competențelor prevăzute de lege și cu respectarea dispozițiilor legale incidente.

2.3. Temeiul legal al soluției adoptate

Pentru considerentele expuse, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 și a art. 61

1

alin. (7) din Legea nr. 303/2004 raportat la art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte va respinge contestația formulată de A. ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de petenta A. în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii – secția pentru judecători împotriva Hotărârii nr. 2516 din 15 noiembrie 2022 a secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 martie 2023.