ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1542/2021

Ședința publică din data de 11 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta A.P.I.A. Botoșani, a solicitat instanței anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilirea creanțelor bugetare încheiat în data de 20.09.2017, având nr. de înregistrare A.P.I.A. x/21.09.2017 și a Deciziei nr. 129/13.12.2017, înregistrată la A.P.I.A. Botoșani cu nr. x/14.12.2017.

Totodată, reclamanta a invocat excepția prescrierii dreptului de a stabili și solicita creanța bugetară în cuantum de 73.933,66 RON, invocând dispozițiile art. 21 alin. (23) din O.U.G. nr. 66/2011.

Curtea de Apel Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 99 din 12 septembrie 2018, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a A.P.I.A. – Centrul Județean Botoșani, a respins cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin reprezentant legal B., în contradictoriu cu A.P.I.A. – Centrul Județean Botoșani ca fiind formulată împotriva unei persoane care nu are calitate procesuală pasivă și a respins cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu Agenția de Plăți și Intervenție, ca nefondată.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului se arată că instanța a omis să se pronunțe pe excepția prescrierii dreptului de a întocmi procesul-verbal prin care s-a stabilit creanța bugetară după termenul de 90 zile - termen imperativ prevăzut de art. 21 alin. (23) O.U.G. nr. 66/2011, în analiza fondului cauzei instanța nu a ținut cont de solicitările de probatorii, în sensul efectuării raportului de expertiză care ar fi relevat că suprafețele despre care se face vorbire au fost lucrate, dar erorile erau de greșită cadastrare, deoarece Registrul de Cadastru și Carte Funciară nu era definitivat.

În subsidiar, dacă se va trece peste excepție, în rejudecare recurenta solicită să se dispună efectuarea raportului de expertiză pentru a proba că întreaga suprafață a fost cultivată și că, în fapt, au fost erori de cadastrare, situație care nu îi este culpabilă.

Constatarea (în urma controlului efectuat între 2015-2016) s-a finalizat prin Procesul-verbal de constatare din 12.07.2016, iar creanța bugetară a fast stabilită (la mai bine de 1 an) prin Procesul-Verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare încheiat în data de 20.09.2017.

Recurenta apreciază că s-au încălcat prevederile O.U.G. nr. 66/2011 - Lege specială și de strictă aplicabilitate care stipulează expres în art. 21 alin. (23) că: "Termenul maxim de efectuare a verificăm și de emitere a proceselor-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare este de 90 de zile de la data finalizării activității de organizare a verificării, cu excepțiile prevăzute la alin. (25) și (26).",

În opinia recurentei, pe de o parte nu s-a respectat principiul disponibilității prevăzut de art. 9 C. proc. civ. în sensul că s-a solicitat expres judecarea acestei excepții, iar pe de altă parte instanța a omis să se pronunțe cu privire la un motiv de nulitate a procesului-verbal care făcea inutilă judecarea fondului cauzei.

Pe fondul cauzei recurenta susține că au existat probleme de natură cadastrală, fapt care a făcut ca aceste erori să ducă la neînscrierea corectă a suprafețelor cultivate.

Față de aceasta situație de fapt recurenta apreciază că și pe fondul cauzei instanța a dat o soluție greșită, neținând cont de apărările formulate ci apreciind că sunt suficiente argumentele aduse de către intimată.

Recurenta consideră că a făcut dovada cultivării suprafeței pentru care a solicitat compensații bănești și acest lucru l-a realizat prin documentele depuse la dosarul cauzei.

În susținerea recursului sunt redate și indicate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară.

Intimata Agenția de Plăți și Intervenție a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.: "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității"

Înalta Curte constată că acest motiv de recurs nu este incident, deoarece casarea unei hotărâri, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. se poate obține când este vorba de încălcarea unei norme de procedură de natură imperativă sau dispozitivă, sancțiunea fiind nulitatea absolută sau nulitatea relativă.

Înalta Curte constată că susținerile recurentei sunt neîntemeiate pe acest aspect, în cauză nefiind încălcate regulile de procedură.

În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")

Înalta Curte reține că potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților."

Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc literal toate susținerile invocate de partea reclamantă, sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

Prin urmare, verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar reține că aceasta îndeplinește exigențele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată. De asemenea, în cuprinsul hotărârii judecătorești analizate, nu se regăsesc considerente contradictorii, instanța de fond înfățișând într-o manieră clară și coerentă argumentele avute în vedere în adoptarea soluției asupra cererii de chemare în judecată.

Aceasta deoarece, din analiza considerentelor sentinței recurate, rezultă indubitabil că, în prezenta cauză, instanța de fond a indicat ce reprezintă, în opinia sa, indicii temeinice, respectiv argumentele care au stat la baza raționamentului său logico-juridic concretizat în dispozitivul sentinței, astfel că nu se poate susține, cu suficient temei, că hotărârea atacată în prezenta cauză ar fi nemotivată, sau că, prin prisma considerentelor sale, nu ar fi posibilă exercitarea controlului judiciar prin intermediul căii de atac a recursului.

Doctrina și jurisprudența au afirmat constant că o motivare clară și cuprinzătoare a unei hotărâri judecătorești nu presupune analizarea tuturor afirmațiilor părților, ci doar a acelora cu caracter esențial, chiar și acestea din urmă putând fi tratate în mod global. Este obligatoriu ca judecătorul să analizeze, în mod real și păstrându-și echilibrul dar și obiectivitatea, susținerile ambelor părți cu interese contrare în proces, dar doar acele susțineri care au legătură cu obiectul cauzei, cu fundamentul pretențiilor deduse judecății și cu soluția ce urmează a se dispune, din perspectiva acestei soluții, urmând a fi filtrate și cenzurate respectivele susțineri, fie în sensul reținerii, fie în cel al înlăturării lor.

Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că acest motiv de recurs nu este întemeiat.

În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material")

Susținerea recurentei potrivit căreia instanța de fond nu s-a pronunțat pe excepția prescripției, aceasta nu este întemeiată și nu poate fi primită. Înalta Curte constată că instanța de fond a analizat această excepție și a reținut că este neîntemeiată.

Astfel, instanța de fond a avut în vedere faptul că potrivit art. 21 alin. (23) din O.U.G. nr. 66/2011 termenul maxim de efectuare a verificării și de emitere a proceselor-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare este de 90 de zile de la data finalizării activității de organizare a verificării (…).

Instanța de fond a considerat însă că acest termen nu este unul de prescripție în sensul invocat de reclamantă, ci un termen de recomandare sau administrativ menit să disciplineze activitățile de control, verificare, constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare a cărui nerespectare nu poate avea ca și consecință prescripția dreptului creditorului bugetar de a stabili creanța. În acest sens, instanța de fond a reținut că un alt temei legal din același act normativ stabilește termenul de prescripție a dreptului de a stabili creanța bugetară, respectiv art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 conform căruia dreptul de a stabili creanța bugetară se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor datei de închidere a programului, comunicată oficial de către Comisia Europeană/donatorul public internațional prin emiterea declarației finale de închidere, cu excepția cazului în care normele Uniunii Europene sau ale donatorului public internațional prevăd un termen mai mare.

În cauză, perioada programului de dezvoltare rurală finanțată în conformitate cu Regulamentul(CE)nr. 1290/2005 privind finanțarea politicii agricole comune a început să curgă la data de 01.01.2007 și s-a sfârșit la data de 31.12.2013, iar la data 1 ianuarie 2014 a început să curgă prescripția rezultând că stabilirea creanței bugetare nu este prescrisă, titlul de creanța contestat fiind emis la data de 21.09.2017.

Pe fondul cauzei, Înalta Curte reține faptul că recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L, a depus în campania 2011 prin împuternicit C. cerere unică de plată pentru schemele de sprijin pe suprafață la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură -Centrul Județean Botoșani, înregistrata cu nr. x/13.05. 2011 prin care a solicitat sprijin financiar pentru schemele de plăți SAPS si PNDCI-culturi în teren arabil pentru suprafața de 826,01 ha teren arabil, situată pe raza următoarelor localității:

- Dobarceni județul Botoșani- 8,65 ha,

- Hanesti Judelui Botoșani- 813,52 ha,

- Vlasmesti județul Botosani-3,84 ha.

Ulterior recurenta - reclamantă a semnat următoarele acte de modificare a cererii unice de plată:

Formularul M2-Completarea declarației de suprafața 2011 nr. 551/27.05.2011prin care se adaugă suprafața de 170,76 ha, din care:

- 128,98 ha în localitatea Haneti,

- 12,46 ha în localitate Vlasineti,

- 24,54 ha în localitatea Mihalaseni.

- 4,78 ha în localitatea Dobarceni, iar motivul completării a fost "identificare greșită a terenurilor, - astfel:

Formularul M3 - Retragere parțială a declarației de suprafață 2011 nr. 552/27.05.2011 prin care se retrage suprafața de 93,08 ha situată în localitatea Hanesti, motivul retragerii fiind "schimb teren ".

Formularul S1-corectare 2011 nr. 5015/04.07.2011 prin care se retrage suprafața de 15,65 ha, situată pe raza localității Haneti, motivul corectării fiind "conform acte justificative".

În scopul dovedirii dreptului de folosință a suprafeței pentru care a solicitat sprijin financiar în campania 2011 fermierul a depus la dosar Tabelul centralizator al contractelor de arendă încheiate cu deținători de terenuri agricole, vizat de primăria comunei Hanesti care însumează suprafața totala de 230,81 ha.

Pentru dovedirea utilizării suprafeței pentru care a solicitat subvenție, fermierul a depus Adeverința înregistrată la Primăria comunei Hanesti nr. 1003/12.05.2011, prin care se adeverește că S.C A. S.R.L, figurează înscrisă în registrul agricol al comunei Hanesti pe anul 2011 cu suprafața agricolă totală utilizată de 826*01 ha, din care 51,55 ha în proprietate și 774,46 ha în arendă.

La data de 15.12-2011 s-a emis Formularul Dl-Proces Verbal pentru cel de-al doilea contrat al solicitării 2011 conform căruia suprafața determinată pentru plată este de 850,9 ha situată pe raza localităților următoare:

- Dobarceni, județul Botoșani- 13,43 ha,

- Hanesti județul Botoșani- 815,07 ha,

- Vlasineti județul Botoșani- 10,13 ha,

- Mihalaeni județul Botoșani - 12,21 ha.

După finalizarea verificărilor efectuate de către consilierii responsabili cu cererea din cadrul Centrului Județean APIA Botoșani, s-au emis:

- Decizia de plată în avans nr. x/10.11.2011 de acordare a plăților in avans în cadrul schemelor de sprijin pe suprafață-campania 2011, în sumă de 145.499,23 RON pentru suprafața determinată pentru plata de 850,9 ha;

- Decizia de plată nr. x/19.12.2011 de acordare a plăților în cadrul schemelor de sprijin pe suprafață-campania 2011, în sumă totală de 281.372.41 RON dupa cum urmează:

- SAPS: 170.438,13 RON pentru suprafața determinată pentru plata de 850,9 ha,

- PNDCI: 110.934,28 RON pentru suprafața determinată pentru plata de 839,05 ha.

În scopul dovedirii dreptului de utilizare și folosință a suprafeței pentru care a solicitat sprijin în campania 2011 fermierul a depus la dosarul cererii următoarele documente:

- pentru dovedirea dreptului de folosință a suprafeței situată pe raza UAT Hanesti, Tabelul centralizator al suprafețelor de teren luat în arendă și în proprietate înregistrat la D. cu nr. x/04.04.2016 care conține un număr de 836 contracte de arendă/proprietate (care sunt anexate în copii certificate pentru conformitate cu originalul) a căror suprafețe însumate este de 848,0168 ha;

- pentru dovada utilizării suprafeței situate pe raza UAT Hanesti, Adeverința nr. x/12.05.2021 în care se specifică faptul că fermierul figurează în evidențele Primăriei Hanesti în anul 2011 cu suprafața utilizată de 826,01 h (51.55 ha în proprietate și 774,46 ha sub formă de arendă), precum și copia Registrului Agricol în care fermierul figurează înregistrat în anul 2011 cu suprafața agricolă totală utilizată de 802,52 ha (51,55 ha terenuri deținute în proprietate și 750,97 ha luate în arendă).

Raportat la cele 2 documente, Registrul Agricol al comunei Hanesti și respectiv Adeverința eliberată de Primăria comunei Hanesti au rezultat neconcordanțe, în sensul că adeverințele nu au fost eliberate conform înscrisurilor din registrul agricol (conform art. 5 din OMADR nr. 246/2008) cu modificările si completurile ulterioare.

Astfel, pentru suprafețele situate pe raza UAT Vlasineti, UAT Dobarceni și UAT Mihalaseni fermierul nu a prezentat documente justificative.

În campania 2011, fermierul societatea reclamantă a primit sprijin financiar pentru suprafața determinată pentru plata de 850,9 ha SAPS.

Din documentele de la dosar cât și din cele transmise de reclamantă la solicitarea echipei de verificare, pentru a face atât dovada dreptului de folosință cât și dovada utilizării, a reieșit suprafața totală exploatată de 802,52 ha.

Rezultă astfel că pentru diferența de suprafață de 48,38 ha (850,9 ha - 802,52 ha) reclamanta nu a prezentat documente conform art. 7, alin. (1) lit. f) și alin. (5) lit. d) în O.U.G. nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare care se acordă în agricultură începând cu anul 2007 și pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, nefăcând dovada dreptului de folosință/utilizare.

Astfel fiind, în mod corect s-a apreciat că în campania 2011 recurenta-reclamantă a primit sprijin financiar necuvenit pentru suprafața de 48,38 ha.

În baza procesului-verbal de constatare nr. x/13.07.2016, încheiat la finalizarea verificării, de către consilierii din cadrul D. și a propunerilor aprobate de conducerea APIA Aparat Central, Centrul Județean APIA Botoșani s-a procedat la reinstrumentarea cererii depusă de fermierul A. S.R.L. - campania 2011 în vederea individualizării sumei plătite necuvenit.

Centrul Județean APLA Botoșani a transmis rezultatul reinstrumentării cererii de plată, respectiv Nota de fundamentare pentru desfășurarea unei acțiuni de verificare nr. x/22.08.2017, Formularul S1- Corectare 2011 nr. 2007/07.02.2017 prin care s-a stabilit că suma plătită necuvenit recurentei în campania 2011, este în cuantum total de 73.933,66 RON.

Potrivit art. 73 alin. (1) din Regulamentul CE al Comisiei nr. 796/2004 de stabilire a normelor de aplicare a eco-condiționării, a modulării și a sistemului integrat de gestionare și control, prevăzute de Regulamentul CE nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003, versiunea consolidată: "În cazul în care a primit plăți necuvenite, agricultorul în cauză are obligația de a returna sumele respective majorate cu dobânzile calculate în conformitate cu dispozițiile alin. (3)."

Înalta Curte reține că instanța de fond în mod corect a respins acțiunea, apreciind că pentru a fi scutit de restituirea sumelor primite necuvenit, agricultorul în cauză trebuie să dovedească îndeplinirea a două condiții, după cum bine a precizat prima instanță: să fie vorba despre o eroare a autorității și această eroare să nu fi putut fi depistată de agricultor.

Or, nu este vorba despre o eroare a autorității ci de omisiunea recurentei care nu a depus toate documentele necesare cu care să dovedească utilizarea terenului pentru care a solicitat sprijinul financiar.

În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 99 din 12 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 martie 2021.