ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1534/2023

Ședința publică din data de 17 martie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea notificării nr. x/27.04.2016 transmisă de către CNAS prin care i-au fost comunicate datele în vederea stabilirii, declarării și achitării contribuției clawback aferentă trimestrului I al anului 2016; anularea adresei nr. x/02.06.2016, modificată prin adresa nr. x/21.06.2016, prin care CNAS a răspuns contestațiilor administrative formulate împotriva notificării sus-menționate, mai puțin mențiunile privitoare la revocarea valorii consumului pentru medicamentele W57339001, W57340001, W58525005; obligarea CNAS la comunicarea valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, consum aferent vânzărilor sale, în trimestrul I 2016.

Reclamanta A. S.R.L. a arătat la termenul de judecată din data de 23 februarie 2021 că și-a schimbat denumirea în B. S.R.L., depunând la dosar dovezi în acest sens, respectiv Rezoluția nr. 13565/01.02.2021 emisă de Oficiul Național al Registrului Comerțului, instanța de judecată luând act de schimbarea denumirii docietății reclamante.

Prin sentința civilă nr. 401 pronunțată la data de 23 martie 2021, Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată, a anulat notificarea nr. x/27.04.2016 și adresa nr. x/2.06.2016, modificată prin adresa nr. x/21.06.2016, emise de Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

A obligat pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate la comunicarea valorii consumului de medicamente suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, aferent vânzărilor reclamantei în trimestrul 12016.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței recurate, iar în rejudecare a solicitat respingerea acțiunii formulate ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, în esență, se arată că în mod eronat instanța de fond s-a raportat la vânzările realizate de subiectul plătitor al contribuției trimestriale, și nu la consumul de medicamente înregistrat în sistemul asigurărilor sociale de sănătate.

În acest sens arată că în raport de prevederile art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, al cărui conținut este redat în cuprinsul cererii de recurs, legiuitorul nu a stabilit că această contribuție trimestrială se aplică vânzărilor fiecărui plătitor, ci consumului aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție. Or, consumul trimestrial de medicamente poate să difere de vânzările trimestriale ale Dapp-urilor, acest consum fiind cunoscut de către furnizorii de servicii medicale și medicamente, care raportează consumul de medicamente către casele de asigurări de sănătate în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (4) și (5) din O.U.G. nr. 77/2011.

Arată și faptul că prin art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011 au fost stabilite categoriile de medicamente care fac obiectul consumului de medicamente suportate din bugetul FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății în considerarea cărora subiecții de plată ai contribuției trimestriale nominalizați la acest articol au obligația efectuării plății.

Totodată, potrivit prevederilor art. 4 alin. (2) și alin. (2)

1

d in O.U.G. nr. 77/2011 declarația depusă de DAPP/reprezentantul legal creează obligația de plată a contribuției trimestriale cu condiția ca medicamentele consumate (eliberate) să se regăsească printre cele prevăzute la art. 1 din același act normativ.

Arată recurenta că instanța de fond nu poate reține, față de susținerile expertului referitoare la diferența de 82.587,26 RON constată între valorile incluse de CNAS în consumul de medicamente atribuit reclamantei pentru trimestrul I 2016 și consumurile transmise expertului de către unitățile sanitare cu paturi, centrele de dializă și farmaciile cu circuit deschis care au raportat consum pentru codurile contestate, având în vedere faptul că această sumă include furnizorii de servicii medicale/medicamente care nu au transmis documentele solicitate de către expertul desemnat, ajungând de plano la concluzia că valoarea consumului de medicamente transmisă de CNAS nu ar fi una corectă.

Expertul desemnat nu a constatat erori cu privire la consumul de medicamente analizat, având în vedere faptul că un număr important de furnizori de servicii medicale/medicamente au transmis documentele solicitate de acesta. Prin urmare, în mod eronat instanța de fond s-a raportat doar la vânzările reclamantei, fără a observa aspectele învederate de către CNAS în ceea ce privește consumul de medicamente.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, susținând faptul că hotărârea atacată a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente cauzei.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Reclamanta B. S.R.L. (fostă A. SRL) a supus instanței de contencios administrativ și fiscal legalitatea actelor administrative reprezentate de notificarea nr. x/27.04.2016 emisă de CNAS, prin care i-au fost comunicate datele în vederea stabilirii, declarării și achitării contribuției clawback aferente trimestrului I al anului 2016, precum și de adresei nr. x/02.06.2016 modificată prin adresa nr. x/21.06.2016, prin care CNAS a răspuns contestațiilor administrative.

Prima instanță a admis acțiunea reclamantei, a anulat notificarea nr. x/27.04.2016 și adresa nr. x/02.06.2016 modificată prin adresa nr. x/21.06.2016 emise de CNAS și a obligat pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate la comunicarea valorii consumului de medicamente suportate din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății aferent vânzărilor reclamantei în trimestrul I 2016.

În ce privește motivul de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., amintește Înalta Curte că potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față acest motiv nu este incident, având în vedere faptul că prima instanță a făcut o interpretare și o aplicare corectă dispozițiilor legale incidente cauzei, argumentele prezentate de recurent nu-și găsesc fundamentarea în cadrul legal aplicabil litigiului dedus judecății.

Prioritar, Înalta Curte reține că, în vederea analizării existenței sau nu a consumului în trimestrul I 2016, s-a dispus și efectuat în cauză o expertiză contabilă, din care a reieșit o diferență de 82.587,26 RON calculată.

În esență, criticile formulate vizează faptul că în mod eronat instanța de fond s-a raportat la vânzările realizate de subiectul plătitor al contribuției trimestriale și nu la consumul de medicamente înregistrat în sistemul asigurărilor sociale de sănătate, critici pe care Înalta Curte le găsește neîntemeiate.

Prin acțiunea formulată s-a contestat de către intimata reclamantă includerea în lista comunicată a medicamentelor având codurile W56933001, W55307003 și W60965001, reclamanta contestând datele cuprinse în notificarea contestată.

Reține Înalta Curte că raportul de expertiză întocmit în cauză a stabilit faptul că nu se poate formula un răspuns cert și concludent la obiectivul privind existența, în stocurile furnizorilor, a medicamentelor având codurile sus menționate, în perioada de referință, iar prin completarea la raportul de expertiză s-a stabilit că valoarea consumului de medicamente raportat în perioada de referință de către furnizorii care nu au transmis răspunsuri este de 82.587,26 RON.

Se constată astfel că prin expertiza contabilă efectuată în cauză a reieșit inexistența unui consum real pentru o mare parte din valorile indicate de CNAS cu privire la cele trei medicamente, respectiv nu au fost prezentate documente justificative în privința consumului, expertul arătând că pentru medicamentele cu codurile W56933001, W55307003 și W60965001 doar o parte din solicitări au primit răspuns.

Prin urmare, pentru o fracție semnificativă din valoarea consumului raportat de CNAS (valoarea indicată de expertiză fiind de 82.587,26 RON) furnizorii de medicamente (spitale, farmacii) care au raportat consumul de medicamente nu au putut prezenta documente justificative.

În raport de concluziile raportului de expertiză, susținerile recurentei referitoare la faptul că expertul desemnat nu a constatat erori cu privire la consumul de medicamente analizat fiind contrazise chiar de raportul de expertiză care a concluzionat pentru medicamentele cu codurile W56933001, W55307003 și W60965001 doar o parte din solicitări au primit răspuns.

În acest context, pentru valoarea de 82.587,26 RON comunicată de recurentă prin notificare nu a existat un consum efectiv de medicamente astfel că o parte importantă a consumului inclus în notificare, în realitate, nu a existat, nefiind identificate medicamentele în stocul furnizorilor care, potrivit CNAS, ar fi raportat consumul acestora.

Înalta Curte are în vedere și faptul că expertiza contabilă efectuată în cauză a analizat inclusiv stocul de medicamente aflate în discuție pe care furnizorii de medicamente (spitale/farmacii) l-au avut înregistrat în perioada de referință (01.01.2016-31.03.2016), iar atât timp cât unii furnizorii au comunicat faptul că nu au deținut pe stoc medicamentele cu codurile W56933001, W55307003 și W60965001, rezultă că aceste medicamente nu puteau fi consumate în aceeași perioadă.

Se constată astfel că judecătorul de primă jurisdicție în mod corect a reținut că recurenta pârâtă nu a probat comercializarea medicamentelor sus-menționate în trimestrul I 2016, prin depunerea de înscrisuri doveditoare iar documentele comunicate de către furnizori nu confirmă valoarea stabilită prin notificare.

Sunt incidente cauzei dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, în forma aflată în vigoare la data emiterii notificării, potrivit cărora "deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor, care sunt persoane juridice române, precum și deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor, care nu sunt persoane juridice române, prin reprezentanții legali ai acestora, au obligația de a plăti trimestrial pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, pentru medicamentele cu sau fără contribuție personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicală prin farmaciile cu circuit deschis, pentru medicamentele utilizate în tratamentul spitalicesc, precum și pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, contribuțiile trimestriale calculate conform prezentei ordonanțe de urgență".

Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (3) - alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011:

"(…). (3) Stabilirea, calculul și declararea contribuției trimestriale se efectuează de către persoanele obligate la plata acesteia, prevăzute la art. 1, după deducerea TVA-ului de către aceștia din valoarea aferentă consumului trimestrial de medicamente transmis de Casa Națională de Asigurări de Sănătate conform alin. (7). Contribuția trimestrială se declară de către plătitori la organul fiscal competent, până la termenul de plată al acesteia prevăzut la alin. (8).

(4) Farmaciile cu circuit deschis, unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă care utilizează medicamente potrivit prevederilor art. 1 și 12 își asumă sub semnătură electronică și raportează la casele de asigurări de sănătate valoarea aferentă consumului de medicamente care include și TVA, care se suportă din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, după cum urmează: a) farmaciile cu circuit deschis raportează lunar consumul, în condițiile contractului-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate; b) unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă care utilizează medicamentele prevăzute la art. 1 și 12 raportează lunar, până la data de 15 a lunii curente pentru luna anterioară, la casele de asigurări de sănătate consumul de medicamente, pe baza metodologiei și a formularelor de raportare aprobate prin ordin al ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.

(5) Unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă care utilizează medicamentele prevăzute la art. 1, după aprobarea bugetului propriu, raportează caselor de asigurări de sănătate bugetul anual aferent medicamentelor suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății. Pentru anul 2011, raportarea se face în termen de 10 zile de la data intrării în vigoare a prevederilor prezentei ordonanțe de urgență.

(6) Casele de asigurări de sănătate raportează lunar consumul centralizat de medicamente către Casa Națională de Asigurări de Sănătate, în baza metodologiei și a formatului aprobat prin ordin al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.

(7) Casa Națională de Asigurări de Sănătate transmite în format electronic persoanelor prevăzute la art. 1, până la finele lunii următoare expirării trimestrului pentru care datorează contribuția, valoarea aferentă consumului centralizat de medicamente care include și TVA suportat din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, pe baza raportărilor transmise de casele de asigurări de sănătate, conform datelor înregistrate în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate."

În raport de conținutul normei juridice anterior enunțată se constată că informațiile privind vânzările de medicamente, utilizate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate pentru calculul consumului trimestrial individual, sunt cele provenite de la canalele de eliberare prevăzute de art. 1 și art. 5 alin. (4) din O.U.G. nr. 77/2011, respectiv farmaciile cu circuit deschis, unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă care vor raporta lunar caselor de asigurări de sănătate consumul de medicamente, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond.

Casele de asigurări de sănătate centralizează informațiile privind consumul de medicamente raportând Casei Naționale de Asigurări de Sănătate consumul centralizat.

Raportul de expertiză întocmit în cauză a stabilit faptul că nu se poate formula un răspuns cert și concludent la obiectivul privind existența, în stocurile furnizorilor, a medicamentelor având codurile sus-menționate, în perioada de referință, iar prin completarea la raportul de expertiză s-a stabilit că valoarea consumului de medicamente raportat în perioada de referință de către furnizorii care nu au transmis răspunsuri este de 82.587,26 RON.

Față de toate împrejurările de fapt și de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situația de fapt ce rezultă din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței civile nr. 401 din 23 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 martie 2023.