ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1504/2023

Ședința publică din data de 16 martie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamantele A. și B. S.R.L. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele C., D. S.R.L. și E. S.R.L., anularea Deciziei de reziliere nr. 1/25.11.2021, emisă de către D. S.R.L. în calitate de administrator al schemei de minimis, Partener 1 și E. S.R.L. în calitate de administrator al schemei de minimis, și Deciziei prin care a fost respinsă contestația nr. 11/29.11.2021 formulată împotriva Deciziei de reziliere nr. 1/25.11.2021, emisă de către D. S.R.L., în calitate de administrator al schemei de minimis, Partener 1 și E. S.R.L. în calitate de administrator al schemei de minimis, precum și obligarea pârâtelor la respectarea obligațiilor asumate prin Contractul de subvenție nr. x/04.10.2021 și acordarea Tranșei I din subvenție, conform Cererii nr. x/21.10.2021.

2.1. Tribunalul București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 4422 din 19 septembrie 2022, a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei, privind pe reclamantele A. și B. S.R.L. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele C., D. S.R.L. și E. S.R.L., în favoarea Tribunalului Vaslui– secția de contencios administrativ și fiscal, reținând, în esență, că sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, față de faptul că reclamantele au domiciliul si respectiv sediul social pe raza Tribunalului Vaslui.

2.2 Tribunalul Vaslui – secția civilă, complet specializat în contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3 din 10 ianuarie 2023, a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București – secția civilă, a constatat existența unui conflict negativ de competență și a sesizat instanța competentă pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a avut în vedere, în raport cu obiectul cauzei deduse judecății, dispozițiile art. 94 lit. k) din C. proc. civ., dar și ale Legii nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, care prevăd în mod expres competența materială a instanței de drept comun în cauzele ce au ca obiect executarea unui contract administrativ, ținând cont de valoarea contractului denunțat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Obiectul cererii deduse judecății vizează anularea Deciziei nr. 1/25.11.2021 și a Deciziei nr. 11/29.11.2021 privind soluționarea contestației împotriva deciziei menționate, precum și obligarea pârâtelor la acordarea tranșei I conform contractului de subvenție.

Prin Decizia nr. 1/25.11.2021, contestată în cauză, s-a denunțat unilateral contractul de subvenție nr. x/04.10.2021, încheiat între părți, cu motivarea că "ulterior încheierii contractului de finanțare, s-a constatat de către personalul PI că reclamanta A., beneficiar al ajutorului de minimis, nu îndeplinește condițiile de eligibilitate la data depunerii cererii de finanțare, astfel au fost încălcate prevederile contractului de subvenție care menționează la pct. 6.4(4) că "persoanele fizice ca înființează întreprinderea/reprezentantul legal/acționarul majoritar al întreprinderii nu trebuie sa aibă calitatea de asociat majoritar in structura altor întreprinderi, la data semnării contractului de subvenție"

Prin Decizia nr. 11/29.11.2021 s-a respins contestația formulată împotriva deciziei prin care s-a denunțat unilateral contractul de subvenție, motivat de faptul că nu se respectă condiția ca la data semnării contractului de subvenție reclamanta A. să nu aibă calitatea de asociat majoritar în structura altor întreprinderi.

Înalta Curte reține că prin Decizia de reziliere nr. 1/25.11.2021, contestată, s-a denunțat unilateral contractul de subvenție încheiat între părți, prin urmare respectivul litigiu se încadrează în sfera litigiilor care decurg din executarea contractelor.

Prin urmare, acest act, intitulat "decizie de reziliere", constituie cel mult o notificare de denunțare unilaterală a contractului, și nu un act administrativ individual conform art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. x, întrucât nu este emis în regim de putere publică, ci reprezintă expresia voinței autorității publice, în calitate de parte contractantă, de a înceta contractul respectiv, cum corect a apreciat și instanța de trimitere.

Din această perspectivă sunt relevante prevederile art. 8 alin. (2) teza a II-a din Legea 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea 212/2018, potrivit cărora,

"(2) Instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea contractului administrativ, inclusiv litigiile având ca obiect anularea unui contract administrativ. Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competența de soluționare a instanțelor civile de drept comun".

Totodată, față de valoarea contractului denunțat (353.674,75 RON) vor fi avute în vedere prevederile 94 pct. 1 lit. k) coroborate cu cele ale art. 95 pct. 1 din C. proc. civ., în raport cu care tribunalele judecă în primă instanță cererile a căror valoare depășește 200.000 RON.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București – secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei, privind pe reclamantele A. și B. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele C., D. S.R.L. și E. S.R.L., în favoarea Tribunalului București – secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 16 martie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.