ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1500/2023

Ședința publică din data de 16 martie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. prin mandatar B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al Magistraturii și Inspecția Judiciară, anularea Rezoluției IJ – Rezoluția . nr. 3399/a Dosar nr. x, dosar nr. x.

Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin

Sentința nr. 1686 din 17 noiembrie 2021, a admis excepția perimării și, în consecință, a constatat perimată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A. prin mandatar B., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1,2, 3, 5, 7 și 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a solicitat să se constate nulitatea absolută cu privire la mai multe încheieri de ședință și hotărâri judecătorești pronunțate în diferite dosare, făcând trimiteri ample la situația de fapt și la fondul cauzei din respectivele dosare, dar și cu privire la alte pricini aflate sau care s-au aflat pe rolul instanțelor judecătorești (Judecătoria Petroșani și Tribunalul Hunedoara).

În continuare, a făcut trimitere la aspectele pe care le consideră nelegale în diferitele cauze aflate pe rolul instanțelor judecătorești, cu referire la anumite vicii de procedură intervenite în cursul soluționării acestora, care au fost supuse analizei autorităților pârâte.

Totodată, a arătat că cererea sa fost suspendată și, pentru că soțul său a avut probleme de sănătate, arătând că, la rândul său, are astfel de probleme, a omis să depună în timp util actele solicite de instanță, însă în data de 29 aprilie 2021 a formulat cerere de repunere pe rol a pricinii în termen legal și a depus actele cerute.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și reținerea cauzei pentru judecata pe fond, și în subsidiar trimiterea cauzei pentru rejudecare aceleiași instanțe.

Ulterior, la data de 10.01.2022, recurenta-reclamantă a completat motivele de recurs, arătând că în mod greșit instanța a stabilit calea de atac ca fiind recurs și nu apel, reluând criticile împotriva mai multor hotărâri judecătorești pronunțate în diferite cauze.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii invocat excepția nulității recursului, întrucât, pe de o parte, motivele de recurs au fost depuse la data de 21.12.2021 și completate la data de 10.01.2022, cu depășirea termenului de 5 zile de Ia comunicarea hotărârii atacate, iar pe de altă parte aspectele invocate de recurenta-reclamantă nu pot fî încadrate în niciunul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. {1} din C. proc. civ., solicitând, în consecință, anulării recursului formulat.

În ceea ce privește susținerea recurentei cu privire la cererea de repunere pe rol a cauzei la data de 29.04.2021, a arătat că respectiva cerere a fost formulată după împlinirea termenului de perimare la data de 28.04.2021.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora, " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate prevăzute în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 din același cod.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute la pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Textul de lege se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

În cauză, se constată că susținerile recurentei-reclamante nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., aceasta nedezvoltând critici propriu-zise față de hotărârea atacată, ci doar a făcut trimiteri ample la încheierile de ședință și hotărârile judecătorești pronunțate în perioada 2006-2019 în diferite dosare înregistrate pe rolul Judecătoriei Petroșani și Tribunalului Hunedoara, precum și la presupusele vicii de procedură intervenite în cursul soluționării respectivelor cauze, aspecte străine de pricina dedusă judecății, afirmând, totodată, că s-a aflat în imposibilitate de a depune precizările și înscrisurile solicitate de prima instanță din cauza stării de sănătate a soțului său, fără însă a formula critici concrete în raport cu aspectele reținute de judecătorul fondului, în realitate nefiind de acord cu soluția primei instanțe.

Astfel, se constată că recurenta-reclamantă nu circumstanțiază în niciun mod criticile sale, în sensul motivelor de casare invocate.

Înalta Cure reamintește că recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, neputând conduce la o nouă judecată în fond, ci asigură numai un control de legalitate asupra hotărârii judecătorești atacate, așadar, instanța de recurs este competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual.

Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte și afirmații, nestructurate din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, în condițiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1, 2, 3, 5, 7 și 8 din C. proc. civ. fiind indicate în mod formal drept temei al căii de atac.

Legat de cererea recurentei înregistrată la data de 10.01.2022, prin care a completat cererea de recurs inițială (înregistrată la data de 23.11.2021 și motivată la data de 21.12.2021), se constată că, în raport cu soluția preconizată, nu se mai impune analizarea acesteia sub niciun aspect. De altfel, prin respectiva cerere sunt reiterate criticile din recursul inițial.

În fine, referitor la alegația pății în sensul că a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei în termen legal, la data de 29.04.2021, se reține, contrar celor afirmate, că respectiva cerere a fost formulată după împlinirea termenului de perimare de 6 luni, ultima zi a acestui termen fiind 28.04.2021, potrivit art. 181 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., cum corect a apreciat prima instanță.

Prin urmare, susținerile recurentei-reclamante nu reprezintă critici împotriva sentinței recurate și ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigențelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului, ținând seama, totodată, de prevederile art. 499 teza a doua din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamanta A. prin mandatar B. împotriva sentinței nr. 1686 din 17 noiembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 16 martie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.