ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1476/2023

Ședința publică din data de 16 martie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată inițial la Tribunalul Constanța și ulterior pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca urmare a declinării competenței materiale de soluționare a cauzei, prin sentința nr. 307 din 24.02.2021, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați și Administrația Finanțelor Publice Constanța în nume propriu și pentru Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Serviciul Colectare și Executare Silită Persoane Juridice, anularea Deciziei de soluționare a contestației administrative nr. 246/16.12.2020 și a Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/01.09.2020.

Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 436 din 4 martie 2022, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța - Serviciul Colectare Executare Silită Persoane Juridice în privința capătului de cerere prin care se solicită anularea Deciziei nr. 246/16.12.2020.

Totodată, a admis excepția inadmisibilității acțiunii și, în consecință, a respins acțiunea ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a reluat situația de fapt, susținând, în esență, că în mod greșit prima instanță a reținut că nu a atacat decizia de angajare a răspunderii solidare și decizia de soluționare a contestației formulate împotriva acesteia, or, a arătat că a solicitat anularea acestor acte și a formulat contestație administrativă împotriva deciziei de angajare a răspunderii solidare, invocând, totodată, prevederile art. 22 din C. proc. civ. și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului

Așa fiind, a solicitat respingerea excepției inadmisibilității acțiunii, admisă pentru pretinsa neformulare a contestației administrative, făcând trimitere la conținutul art. 269 din Codul de procedură fiscală, care nu prevede obligația contestatorului de a menționa numărul deciziei contestate. A mai arătat recurenta că, în cuprinsul contestației, existau suficiente elemente pentru identificarea obiectului acesteia, cum ar fi numele societății debitoare, Codul fiscal, cuantumul datoriei, motivele de fapt, precizarea că nu a avut calitatea de administrator ci doar de asociat la societatea debitoare și faptul că în decizia care îl privește pe soțul său se face trimitere și la aceasta, ca persoană față de care se ia măsura angajării răspunderii, așa încât nu se poate susține că nu a indicat actul contestat.

În concluzie, a susținut că, prin acțiune, a avut în vedere ambele acte administrative, criticile vizând

tocmai faptul ca organul fiscal a soluționat contestația fără a intra în fondul raportului juridic fiscal, care a emis trei decizii de angajare a răspunderii, iar din cuprinsul deciziei de soluționare a contestației rezultă explicit că acesta a avut reprezentarea faptului că a fost contestată decizia de atragere a răspunderii emisa pe numele său, nu pe cea emisă pe numele soțului acesteia. Or, în măsura în care existau nelămuriri, prima instanță avea posibilitatea de a solicita clarificări.

În continuare, recurenta a făcut trimiteri ample la fondul cauzei, susținând, în esență, că, raportat la temeiul juridic invocat (art. 25 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală), nu sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii solidare a asociatului pentru insolvabilitatea societății.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Constanța, în nume propriu și pentru Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Serviciul Colectare și Executare Silită Persoane Juridice, a apreciat că indicarea formală a încălcării de către prima instanță a principiilor și garanțiilor care guvernează procesul civil, fără indicarea, în concret, a regulilor de procedură care au fost încălcate, nu poate forma obiectul analizei instanței de recurs, calea de atac cuprinzând o abordare doctrinară și jurisprudențiala CEDO, fără a se indica, în concret, normele de drept material fiscal care au fost greșit interpretate sau greșit aplicate de către instanță.

În concluzie, a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Deciziei de soluționare a contestației administrative nr. 246/16.12.2020 și a Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/01.09.2020.

Prin Decizia nr. 246/16.12.2020, pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați a respins contestația formulată de reclamantă împotriva Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 63947, emise de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța - Serviciul Colectare Executare Silită Persoane Juridice, prin care s-a dispus angajarea răspunderii solidare a reclamantei A. în limita sumei de 3.268.533 RON, pentru datoriile B. S.R.L., reținând că a fost formulată de o persoană lipsită de calitatea de a contesta întrucât contestația privea Decizia nr. 63946/01.09.2020.

Curtea de Apel București a admis excepția inadmisibilității și a respins acțiunea ca inadmisibilă, apreciind că reclamanta nu a formulat critici cu privire la aspectele de natură procedurală care au fundamentat decizia de soluționare a contestației administrative împotriva deciziei de angajare a răspunderii solidare.

Instanța de control judiciar nu împărtășește soluția dată de judecătorul fondului, constatând că sunt fondate criticile recurentei în privința soluționării excepției inadmisibilității acțiunii, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit căruia casarea hotărârii se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Contrar celor reținute de prima instanță, din conținutul cererii de chemare în judecată se constată că reclamanta a atacat în realitate Decizia de soluționare a contestației administrative nr. 246/16.12.2020 formulate împotriva Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/01.09.2020, chiar dacă partea a avut critici și pe fond, pe care organul fiscal nu le-a soluționat.

Or, faptul că în cuprinsul contestației administrative reclamanta a indicat drept act contestat ca fiind Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. x/01.09.2020, referitoare la soțul acesteia, și nu Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. x/01.09.2020, care o privește, reprezintă o simplă eroare materială, câtă vreme în cuprinsul contestației existau suficiente elemente pentru identificarea obiectului acesteia, legate de numele societății debitoare, Codul fiscal, cuantumul datoriei, motivele de fapt, precizarea că nu a avut calitatea de administrator ci doar de asociat la societatea debitoare, în plus, în decizia care îl privește pe soțul reclamanrei - C. - se face trimitere și la reclamantă, așa încât rezultă cu evidență actul contestat de parte.

Din această perspectivă sunt relevante și prevederile art. 269 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, potrivit cărora, contestația se formulează în scris și va cuprinde:a) datele de identificare a contestatorului, b) obiectul contestației, c) motivele de fapt și de drept, d) dovezile pe care se întemeiază, e) semnătura contestatorului sau a împuternicitului acestuia. Dovada calității de împuternicit al contestatorului, persoană fizică sau juridică, se face potrivit legii.

La alin. (2) al acestui text de lege, se prevede că obiectul contestației îl constituie sumele și măsurile stabilite și înscrise de organul fiscal în titlul de creanță sau în actul administrativ fiscal atacat, precum și sumele și măsurile nestabilite de către organul fiscal, dar pentru care există această obligație potrivit legii.

Din analiza textului de lege menționat reiese că numărul deciziei care se atacă nu figurează ca element obligatoriu.

În concluzie, se constată că prima instanță în mod greșit a apreciat că demersul judiciar al reclamantei este inadmisibil, în condițiile în care partea a criticat modalitatea de soluționare a contestației administrative de către autoritatea fiscală, contestând prin urmare decizia de soluționare a acesteia, așa încât sentința recurată este nelegală, iar pentru a se asigura un just echilibru între interesul public pe care îl exprimă organul fiscal și interesul privat al contribuabilului de a-și vedea clarificată situația fiscală se impune reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte sentința atacată și, în rejudecare, va admite acțiunea reclamantei cu consecința anulării Deciziei nr. 246/16.12.2020 și, totodată, cu obligarea organului fiscal competent să soluționeze pe fond contestația formulată de reclamantă împotriva Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/01.09.2020 emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța - Serviciul Colectare Executare Silită Persoane Juridice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 436 din 4 martie 2022 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința atacată și, în rejudecare:

Admite acțiunea, anulează Decizia nr. 246/16.12.2020, emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța, și obligă această pârâtă să soluționeze pe fond contestația formulată de reclamantă împotriva Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/01.09.2020.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 16 martie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.