ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1443/2023

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 19.02.2018 sub numărul x/2018 reclamanta Comuna Soars a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului - Administrația Fondului Pentru Mediu, pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea Deciziei adoptate in data de 13.09.2017 de Comitetul Director al AFM București privind sistarea definitiva si rezilierea unilaterala a contractului de finanțare nerambursabila nr. x/11.10.2011, cu recuperarea sumelor virate către beneficiar în condițiile Codul de procedură fiscală precum și anularea deciziei adoptate in data de 11.12.2017 de Comitetul Director al AFM privind respingerea plângerii prealabile formulate împotriva deciziei adoptate la data de 13.09.2017, cu cheltuieli de judecată.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 2274 din 16 septembrie 2019 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea principală formulată de reclamanta Comuna Soars, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului - Administrația Fondului pentru Mediu, ca neîntemeiată. S-a admis cererea conexă formulată de reclamanta Administrația Fondului pentru Mediu și pârâtele Comuna Soars și U.A.T. a Comunei Soars. A fost obligată pârâta din cererea conexă la restituirea sumei de 55.800 RON, plus dobândă legală calculată de la data plății, respectiv 10.12.2013 și până la data restituirii efective.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs recurenta – reclamantă Comuna Soars, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și admiterea acțiunii.

Încheierea de suspendare a judecății Prin încheierea de ședință din data de 8 martie 2022, Înalta Curte a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea recursului formulat de recurenta-reclamantă Comuna Soars împotriva sentinței civile nr. 2274 din 16 septembrie 2019 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Alte aspecte procesuale relevante în cauză Prin rezoluția completului din data de 19.10.2022, potrivit dispozițiilor art. 84 pct. 29 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 1375/17.12.2015, s-a dispus fixarea termenului de judecată în data de 14 martie 2023 în vederea discutării excepției perimării.

Soluția instanței de recurs Examinând cu prioritate excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță." Totodată, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.: "(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă". Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 8 martie 2022, a fost dispusă suspendarea judecării recursului, având în vedere lipsa părților, legal citate, la strigarea pricinii, precum și nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă. Încheierea de ședință din data de 8 martie 2022 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., care s-a împlinit la data de 2 mai 2022. Înalta Curte reține faptul că, în cauză, nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 2 C. proc. civ., republicat, nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă niciunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. De asemenea, nu este incident niciun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ., republicat. În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.