ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 500/2019

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 19 februarie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta Comuna Soars, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului - Administrația Fondului pentru Mediu, a solicitat: anularea Deciziei adoptate în data de 13 septembrie 2017 de Comitetului Director al A.F.M. București privind sistarea definitivă și rezilierea unilaterală a contractului de finanțare nerambursabilă nr. 632/N din 11 octombrie 2011, cu recuperarea sumelor virate către beneficiar în condițiile Codului de procedură fiscală, precum și anularea deciziei adoptate în data de 11 decembrie 2017 de Comitetul Director al A.F.M. privind respingerea plângerii prealabile formulate împotriva deciziei adoptate la data de 13 septembrie 2017.

În motivarea cererii, s-a arătat, în esență, că între reclamantă, în calitate de beneficiar și Administrația Fondului pentru Mediu, în calitate de finanțator, a fost încheiat Contractul de finanțare nerambursabilă nr. 632/N din 11 octombrie 2011 având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile în valoare de 2.388.681,74 RON, perioada de utilizare a finanțării fiind de 60 de luni de la data intrării în vigoare a contractului, conform art. 3 din acesta, iar conform anexei 2 la contract, graficul de finanțare nerambursabilă prevedea depunerea a câte două cereri de tragere anual, începând cu data de 15 noiembrie 2011.

Prin actul adițional nr. x la contractul de finanțare încheiat la data de 10 decembrie 2015, a fost modificată durata contractului și perioada de utilizare a finanțării, în sensul că a fost agreată o perioadă de realizare a proiectului de 89 de luni la data intrării în vigoare a contractului, fiind modificat corespunzător și graficul de finanțare.

Astfel, termenul primei cereri a fost stabilit pentru 28 martie 2012 (dată la care a și fost depusă cererea), termenul celei de a doua cereri a fost stabilit pentru data de 2 decembrie 2014 (dată la care a și fost depusă cererea), iar termenele pentru următoarele cereri de tragere au fost stabilite începând cu data de 28 martie 2017 (data celei de-a treia cereri).

În ceea ce privește cea de-a treia cerere de tragere, reclamanta avea obligația de a aduce la cunoștința finanțatorului dacă subzistă motivele invocate prin adresa nr. x din 1 octombrie 2015 care au justificat solicitarea de suspendare/prelungire a contractului de finanțare, respectiv dacă s-a soluționat dosarul nr. x/2015.

Prin adresa nr. x din 6 decembrie 2016, reclamanta a comunicat finanțatorului că dosarul nr. x/2015 se afla în curs de soluționare, solicitând suspendarea contractului de finanțare nerambursabilă nr. 632/N din 11 octombrie 2011 pentru perioada 1 ianuarie 2017 - 30 iunie 2018, solicitare la care reclamanta nu a primit niciun răspuns.

Prin adresa nr. x din 19 iunie 2017, Administrația Fondului pentru Mediu, în calitate de finanțator, a încunoștințat-o pe reclamantă cu privire la nerespectarea graficului de tragere, iar prin adresa nr. x din 3 octombrie 2017, i-a comunicat reclamantei decizia adoptată de Comitetul director al A.F.M. în ședința din data de 13 septembrie 2017 de sistare și reziliere unilaterală a contractului de finanțare, în temeiul art. 8 alin. (2) lit. a) din contract.

La data de 7 noiembrie 2017, împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat plângere prealabilă, respinsă prin Decizia Comitetului Director al A.F.M. adoptată la data de 11 decembrie 2017.

2.1. Hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 2358 din 21 mai 2018, Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reținând, în esență, că nu se poate avea în vedere la stabilirea competenței valoarea întregului contract de finanțare, întrucât consecința patrimonială a constatării unei eventuale nelegalități a deciziei de reziliere a contractului de finanțare este, la acest moment, obligarea la decontarea cererii de tragere în cuantum de 296.638,07 RON.

În aceste condiții, aplicând criteriul valoric și ținând cont de opțiunea reclamantei care a înțeles să formuleze cerere la instanța în a cărei rază teritorială se află sediul pârâtei, conform art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei a fost declinată în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal la data de 5 iulie 2018, sub nr. x/2018.

2.2. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 5764 din 28 septembrie 2018, Tribunalul București a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea procesului și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în esență, că litigiul dedus judecății privește, în principal, un act administrativ emis de entitatea administrativă pârâtă, entitate care, potrivit art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 196/2005, este o autoritate de rang central în sistemul autorităților publice.

Astfel, aplicând criteriul rangului autorității, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei a fost declinată în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Demersul procesual declanșat de reclamantă are ca obiect anularea deciziei de reziliere unilaterală a unui contract de finanțare încheiat de părți și subsecvent, anularea deciziei administrative de stabilire a obligației de restituire a sumelor de bani virate în baza contractului reziliat.

Reclamanta este beneficiara unei finanțări nerambursabile, obținută în temeiul contractului de finanțare nr. x din 11 octombrie 2011, care constituie premisa litigiului din prezentul dosar.

Necontestat, litigiul privește acte administrative care au ca obiect sume reprezentând fonduri europene.

Potrivit art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004, "toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel."

Pentru a fi incidente aceste dispoziții, trebuie ca actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene să fie emise de către autorități publice centrale, iar în cauză, această condiție este îndeplinită.

În acest context, este evident că acțiunea dedusă judecății în cadrul acestui dosar reprezintă o cerere de natura celor descrise de dispozițiile art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004, întrucât privește acte emise de o autoritate publică centrală, respectiv Administrația Fondului pentru Mediu, iar actele contestate în litigiu au ca obiect sume reprezentând finanțare nerambursabilă din partea Uniunii Europene.

Prin urmare, Înalta Curte constată că acțiunea de față atrage incidența art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004, astfel că instanța competentă este cea arătată expres pentru aceste cereri.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Comuna Soars și pe pârâtul Ministerul Mediului - Administrația Fondului pentru Mediu, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 februarie 2019.

Procesat de GGC - MM