ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1410/2023
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1410/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 14 martie 2023
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul acțiunii deduse judecății
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta Agenția Pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 44244 emisă de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale la data de 26.11.2015 și obligarea autorității pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Hotărârea primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 137 din 27 septembrie 2021 a Curții de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii în anulare a Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. x/26.11.2015 emisă de Agenția Pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, pe calea prevăzută de art. 9 din Legea nr. 554/2004
S-a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenția Pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca inadmisibilă.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Recursul declarat de recurenta-reclamantă este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. invocându-se greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004 în ceea ce privește soluția de admitere a excepției inadmisibilității acțiunii și respingerii ca atare.
Se invocă faptul că prima instanță a apreciat nelegal în raport de dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, prin care este reglementată o procedură specială de constatare a actelor administrative și față de decizia Curții Constituționale nr. 479/2015 în sensul inadmisibilității acțiunii.
Aceasta deoarece faptul că legiuitorul a precizat prin derogare de la cadrul normativ general o anumită cale de contestare a unui act administrativ fiscal, nu înlătură posibilitatea persoanei vătămate de a se prevala de dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, care reglementează o procedură specială de contestare.
Așa cum a reținut Curtea Constituțională a României (Decizia nr. 479/2015, paragraful 20), cu referire la dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, reclamantul poate promova o acțiune care are ca obiect repararea unei vătămări produse de o ordonanță a Guvernului, ca act administrativ normativ, vătămarea provenind, într-o atare situație, din însăși conformarea cu măsurile dispuse prin actul Guvernului.
În cuprinsul aceleiași decizii pronunțate de instanța de contencios constituțional (paragraful 14) se reține că art. 9 din Legea nr. 554/2004 vizează situațiile în care o persoană se consideră vătămată în mod direct printr-o ordonanță a Guvernului, independent de existența unui act administrativ individual adoptat în baza acelei ordonanțe. Atât timp cât acțiunea reclamantului are ca scop înlăturarea efectelor ordonanței Guvernului care se produc direct asupra unui drept sau interes legitim, vătămându-le, reclamantul are deschisă procedura specială prevăzută de art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Rațiunea acestei reglementări este dată de faptul că ordonanțele Guvernului sunt acte administrative normative cu caracter legislativ.
Dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 reprezintă o normă cu caracter special, astfel încât nu are nicio relevanță pentru soluționarea prezentei cauze care este calea pe care legiuitorul a prevăzut-o pentru contestarea unui act administrativ fiscal.
Procedura prevăzută de dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 este una specială, diferita de cea reglementată de art. 8 din același act normativ (sau de dispozițiile 172 și urm din O.G. nr. 92/2003), Curtea Constituțională reliefând acest caracter în considerentele Deciziei nr. 479/2015 (paragrafele 14,19 și 20) și ale Deciziei nr. 4/2017 (paragrafele 34, 35 și 39).
De asemenea, nu se susține argumentul primei instanțe, în sensul că persoana vătămată nu se poate prevala de dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 cu mult după expirarea termenului de contestare a actelor de instituire a măsurilor asigurătorii, în condițiile în care a beneficiat de calea prevăzută de legea de la acel moment pentru contestare.
Recurenta-reclamantă apreciază că acțiunea sa directă întemeiată pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 este admisibilă deoarece are ca obiect repararea unei vătămări produse de o ordonață a Guvernului, ca act administrativ cu caracter normativ care a stat la baza emiterii Deciziei nr. 44244/26. XI.2015 prin care autoritatea fiscală competentă a instituit măsuri asiguratorii pentru executarea unei creanțe bugetare.
Se solicită admiterea recursului casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat în cauză neputându-se reține interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004 și a deciziilor Curții Constituționale incidente.
Prin sentința atacată acțiunea reclamantei având ca obiect Decizia nr. 44244/26. XI.2015 de instituire a măsurilor asiguratorii contestată în baza art. 9 din Legea nr. 554/204 a fost apreciată ca inadmisibilă și respinsă ca atare.
Argumentele din recurs, prin care se critică ca nelegală soluția dispusă în raport de dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, nu sunt fondate.
În mod corect prima instanță a constatat că actul administrativ fiscal contestat emis în baza O.G. nr. 92/2003 poate fi contestat numai în baza art. 172 și următoarele Codul de procedură fiscală pe calea contestației la executare cale legală urmată de reclamantă și soluționată definitiv prin Decizia nr. 11/25.01.2018 a Tribunalului Iași – aspect necontestat.
În cauză, în mod corect prima instanță în raport de dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 a apreciat că această reglementare specială în raport de obiect nu este aplicabilă în prezenta cauză neputând fi combinate două reglementări succesive deoarece s-ar ajnge la o lex tertia. iar în cauză era aplicabilă procedura de contestare specială existentă la data emiterii procedurii prevăzute de O.G. nr. 92/2003.
În cauză, nu poate fi reținut aspectul de nelegalitate privind încălcarea deciziilor Curții Constituționale nr. 660/2007 sau Decizia nr. 479/2015 privind obiectul acțiunilor întemeiate pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.
Prin Decizia nr. 479 din 18 iunie 2015 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (1) și {3} din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 s-au reținut următoarele:
"17. Dispozițiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 au fost introduse în forma criticata de autorul excepției prin Legea nr. 100/2008 pentru modificarea alin. (1) al art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 375 din 16 mai 2008. Legiuitorul a operat această modificare, în baza art. 147 alin. (1) din Constituție, în urma pronunțării Deciziei Curții Constituționale nr. 660 din 4 iulie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 2 august 2007, prin care instanța de contencios constituțional a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 erau neconstituționale în măsura în care permiteau ca acțiunea introdusă la instanța de contencios administrativ să aibă ca obiect principal constatarea neconstituționatității unei ordonanțe sau a unei dispoziții dintr-o ordonanță.
Pe de alta parte, prin Legea nr. 262/2007 pentru modificarea și completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, a fost modificat art. 9 alin. (3) și (4) din lege și a fost introdus alin. (5). Acest din urmă alineat prevede că "Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative."
Având în vedere cele expuse anterior, Curtea reține că art. 8 din Legea nr. 554/2004 reprezintă cadrul general pentru înlăturarea vătămării provocate prin acte administrative cu caracter individual, iar art. 9 din aceeași lege reprezintă o procedură specială care completează cadrul general, ținând cont atât de specificul acțiunii, cât și de exigențele privind termenul rezonabil în cadrul unui proces echitabil. In temeiul art. 8 din lege, persoana vătămată poate solicita anularea actului administrativ individual, putând invoca, pe parcursul procedurii desfășurate în fața instanței de contencios administrativ, excepția de neconstituționalitate, atunci când din datele cauzei și dezbaterile în fața instanței reiese faptul că vătămarea își are temeiul, de fapt, în prevederile actului normativ în baza căruia a fost emis actul administrativ, deci inclusiv în baza prevederilor unei ordonanțe a Guvernului."
Acțiunea directă a reclamantei-recurente din prezenta cauză întemeiată pe dispozițiile art. 9 alin. 1 și (5) C. proc. civ. de anulare a unui act administrativ fiscal a fost corect respinsă ca inadmisibilă.
Aceasta deoarece în raport de dispozițiile art. 9 (5) din Legea nr. 554/2204 acțiunea în despăgubiri pentru acte administrative emise în baza unei ordonanțe poate fi formulată ca o consecință al existentei situației premisă: constarea neconstituționalitate unei ordonanțe sau dispoziții din ordonanță și în consecință formularea unei acțiuni în despăgubiri întemeiată pe dispozițiile art. 9 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, cu obiectul specific prevăzut de art. 9 alin. 5 din Legea nr. 554/2004.
În cauză în raport de obiect nu este aplicabilă procedura specială reglementată de dispozițiile art. 9 acțiunea fiind apreciată în mod legal ca inadmisibilă și respinsă ca atare prin sentința de fond.
Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul menținând ca legală sentința pronunțată de instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 137 din 27 septembrie 2021 a Curții de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 14 martie 2023.