ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1400/2023

Ședința publică din data de 9 martie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea la data de 23.03.2022 reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Animalelor Olt și Instituția Prefectului Olt - Comisia de evaluare: - anularea adresei nr. x/09.02.2022 prin care s-a respins plângerea prealabilă formulată de reclamantă; - anularea notei de fundamentare nr. x/22.11.2021; - anularea decontului pentru stabilirea și plata despăgubirilor ce se cuvin proprietarilor de animale tăiate, ucise sau altfel afectate nr. x/22.11.2021 și menținerea decontului din 13.10.2021; - eliminarea adăugirilor făcute în data de 22.11.2021 de către membrii comisiei de evaluare în fișa de evaluare pentru pesta porcină africană din data de 12.10.2021 prin care s-a diminuat suma despăgubirii de la 14.509.855,60 RON la 13.443.044 RON ca fiind nelegale și netemeinice; - obligarea pârâtelor în solidar la plata către reclamantă a sumei de 1.066.811,60 RON reprezentând diferența de despăgubire, cu obligația actualizării sumei cu dobânda legală la data plății efective, - cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 383 din data de 27 septembrie 2022 Tribunalul Vrancea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de pârâți prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Animalelor Olt și Instituția Prefectului Olt - Comisia de evaluare, având ca obiect anulare act, obligație de a face și pretenții, în favoarea Tribunalului Olt.

Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că din interpretarea coroborată a prevederilor art. 227 C. civ. cu cele ale art. 8 din Legea nr. 31/1990, noțiunea de "sediu" include atât pe cea de "sediu social" (principal) cât și pe cea de "sediu secundar".

Cum în cuprinsul prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 544/2004, legiuitorul face trimitere exclusiv la noțiunea de "sediu" al reclamantului, fără a distinge între cel social/principal și cel secundar, având în vedere și faptul că pesta porcină africană a fost confirmată la sediul secundar al reclamantei din satul Negreni, unde s-a desfășurat efectiv activitatea de creștere a suinelor, iar actele atacate în prezenta cauză sunt întocmite de comisia de evaluare din județul Olt, s-a apreciat că instanța competentă este cea de la sediul secundar al societății reclamante.

Prin sentința nr. 2 din data de 10 ianuarie 2023 Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Animalelor Olt și Instituția Prefectului Olt - Comisia de evaluare, către Tribunalul Vrancea, a constatat conflict negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a dispus sesizarea I. C. civ..J. pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a apreciat că obiectul unei cereri de chemare în judecată, precum și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților (art. 9 alin. (2) C. proc. civ.), în aplicarea unuia dintre principiile esențiale ale procedurii civile, principiul disponibilității. Acesta consacră drepturile părților de a determina cadrul procesual, atât din punctul de vedere al obiectului, cauzei și al părților, cât și din perspectiva apărărilor formulate în proces, și totodată de a alege competența instanței, în cazul în care există posibilitatea unei alegeri de competență.

În acest sens, instanța a observat voința reclamantei care a introdus cererea de chemare în judecată la Tribunalul Vrancea, în considerarea sediului său principal, alegere legală potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Obiectul prezentului demers judiciar este reprezentat de solicitarea reclamantei A. S.R.L. de anulare a actelor administrative emise de pârâtele pârâtele Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Animalelor Olt și Instituția Prefectului Olt în temeiul H.G. nr. 1214/2009, urmată de obligarea pârâtelor în solidar la plata sumei reprezentând diferența de despăgubire. Acest obiect plasează acțiunea reclamantei în sfera de aplicare a prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Pornind de la datele prezentate anterior se apreciază că aspectele care au generat conflictul negativ de competență vizează înțelesul noțiunii "sediu" în sens procedural, a diferenței juridice dintre "sediul social" și "sediul secundar/punct de lucru", precum și a efectului pe care această distincție îl produce asupra competenței instanței de judecată.

Conform dispozițiilor art. 227 C. civ., "(1) Sediul persoanei juridice se stabilește potrivit actului de constituire sau statutului. 2) În funcție de obiectul de activitate, persoana juridică poate avea mai multe sedii cu caracter secundar pentru sucursalele, reprezentanțele sale teritoriale și punctele de lucru. Dispozițiile art. 97 sunt aplicabile în mod corespunzător".

De asemenea, dispozițiile art. 43 alin. (3) din Legea societăților nr. 31/1990, incidentă în raport de forma de organizare a reclamantei, cuprinse în Capitolul III, intitulat "Înmatricularea societății", stabilesc că: "Celelalte sedii secundare - agenții, puncte de lucru sau alte asemenea sedii - sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăților și se menționează numai în cadrul înmatriculării societății în registrul comerțului de la sediul principal.

În materia contenciosului administrativ, dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 statuează că: "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său (…)".

Totodată, art. 28 alin. (1) din același act normativ, prevede expres că dispozițiile legii contenciosului administrativ se completează cu prevederile C. civ. și cu cele ale C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime.

Așadar, sub aspectul competenței teritoriale, prevederile tezei I a art. 10 alin. (3) anterior menționat reglementează o competență exclusivă a instanței de la sediul reclamantului, fără a avea relevanță sediul secundar sau punctul de lucru, noțiunea de "sediu" fiind interpretată în sens restrâns, respectiv doar sediul social prevăzut în actul constitutiv al persoanei juridice.

Pentru considerentele expuse, constatând că reclamanta A. S.R.L. are sediul social în localitatea Golești, județul Vrancea și este înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Vrancea sub nr. x/2008, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ. Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Animalelor Olt și Instituția Prefectului Județul Olt - Comisia de evaluare, în favoarea Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 9 martie 2023.