Decizia nr. 1307/2023 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 5044/2021 a Tribunalului București

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat anularea deciziilor prin care a fost exclus din profesia de avocat și obligarea pârâtei Uniunea Națională a Barourilor din România să îl reînscrie în profesie, ca avocat definitiv. Prin sentința nr. 5044 din 10.09.2021, Tribunalul București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive și a delinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău – secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal sub același număr, iar prin sentința nr. 734 din 28.10.2021, s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău.

Hotărârea instanței de fond Prin încheierea din 11 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Bacău – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecării cauzei, având ca obiect acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul București.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva încheierii din 11 martie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Bacău – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului și reluarea judecății. În motivarea recursului, arată că s-a dispus suspendarea cauzei pentru că nu a putut să își îndeplinească obligația de a indica numele, prenumele și domiciliile unora dintre pârâții din cauză. În acest sens, invocă răspunsul din 29 august 2022, pe care l-a primit de la Decanul Baroului, prin care i s-a comunicat că cererea nr. x/22.08.2022, prin care a solicitat să i se comunice componența Consiliului Baroului București din 2014 a fost respinsă și că aceste informații pot fi comunicate numai la solicitarea instanței de judecată dacă au legătură cu cauza. Consideră că în acest mod a fost împiedicat să indice datele solicitate de către instanță, astfel că mi i se poate imputa împiedicarea desfășurării normale a procesului, invocată în mod nejustificat de către instanța de fond, în condițiile în care informațiile cu privire la unii funcționari nu sunt publice, situație în care instanța trebuia să dovedească rol activ și să solicite informațiile respective instituțiilor abilitate. De asemenea, consideră că prin răspunsul Decanului Baroului București din data de 29 august, acesta a recunoscut nulitatea absolută a hotărârilor prin care a fost exclus din profesie și, ca atare se impune ca instanța să oblige pârâții să-l reînscrie în profesia de avocat definitiv, cu drept să pună concluzii la toate instanțele. Referitor la despăgubirile solicitate, consideră că acestea se impun a-i fi acordate, întrucât Decanul Baroului i-a recunoscut calitatea de avocat și, implicit, nulitatea absolută a hotărârilor prin care recurentul-reclamant a fost exclus din profesia de avocat, recunoscând implicit și justificarea despăgubirilor solicitate. Totodată, indică componența nominală a Consiliului UNBR, precizând că nu poate indica componența acestui organ din anul 2014 și că nu cunoaște adresele de domiciliu ale persoanelor indicate, acestea fiind confidențiale. Precizează că indică adresa Guvernului României și solicită ca instanța să facă demersuri pe lângă Ministerul de Finanțe și Ministerul Public în vederea aflării adreselor unora dintre persoanele chemare în judecată. Referitor la Consiliul Suprem de Apărare a Țării din 2014, menționează că nu a aflat componența acestuia, solicitând ca instanța să facă demersuri în acest sens. Susține că a îndeplinit cât a putut din obligațiile impuse de instanță, respectiv a indicat numele pe care le-a putut afla și locurile de muncă anterioare ale acestor persoane, unde pot fi solicitate informații sau unde pot fi citate.

Apărările formulate în recurs 4.1. Intimata-pârâtă Uniunea Națională a Barourilor din România a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea încheierii recurate, având în vedere că aceasta este temeinică și legală, în condițiile în care cercetarea judecătorească nu pate continua cu persoane chemate în judecată, fără o identificare corectă și completă a acestora, astfel cum prevăd dispozițiile art. 194 C. proc. civ. 4.2. Intimatul-pârât Baroul București a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a încheierii atacate, precum și obligarea recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată. Arată că o eventuală conformare în fața instanței de recurs ar fi tardivă, având în vedere că recurentul-reclamant trebuia să-și îndeplinească obligațiile stabilite de către Curtea de Apel Bacău până la termenul din 11.03.2022. Pe de altă parte, arată că recurentul-reclamant nu a făcut dovada unor cauze obiective, mai presus de voința sa, de a se conforma dispozițiilor instanței

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 27 octombrie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 8 martie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând legalitatea încheierii recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinări și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Argumente de fapt și de drept relevante Reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o acțiune prin care a solicitat anularea deciziilor prin care a fost exclus din profesia de avocat și obligarea pârâtei Uniunea Națională a Barourilor din România să îl reînscrie în profesie, ca avocat definitiv. La data de 14.02.2022, în dosarul Curții de Apel Bacău – secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a depus o cerere, prin care a arătat că în prezenta cauză înțelege să se judece în contradictoriu și cu alte persoane. Prin încheierea recurată, din data de 11 martie 2022, Curtea de Apel Bacău – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării cauzei, având în vedere că prin încheierea din 21 ianuarie 2022, instanța a solicitat reclamantului, sub sancțiunea suspendării judecării cauzei, precizări cu privire la: hotărârile emise de către Baroul București și de către Uniunea Națională a Barourilor din România, pe care înțelege să le conteste în prezenta cauză; deciziile Baroului București și ale Uniunii Naționale a Barourilor din România față de care a înțeles să invoce excepția de nelegalitate prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004, cu indicarea numărului și a datei emiterii acestor decizii; cererea de introducere în cauză a funcționarilor pe care solicită ca instanța să-i citeze în prezenta cauză, cu indicarea numelui, prenumelui și a domiciliului acestor funcționari; cererea adițională, prin care reclamantul a precizat că înțelege să se judece cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, să o formuleze în conformitate cu art. 194 și următoarele din C. proc. civ. S-a mai reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău la data de 14.02.2022, reclamantul a îndeplinit parțial obligațiile stabilite de către instanță în sarcina sa, fără a se conforma obligațiilor privind formularea cererii de chemare în judecată conform art. 194 și următoarele din C. proc. civ., cu indicarea următoarelor elemente: numele, prenumele, domiciliile părților, motivarea în fapt și în drept a cererii, mijloacele de probă. În aceste condiții, Curtea de Apel Bacău – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a apreciat că neîndeplinirea celorlalte obligațiilor stabilite în sarcina reclamantului sunt de natură a împiedica desfășurarea normală a procesului, motiv pentru care a procedat la suspendarea judecări cauzei, conform art. 242 alin. (1) C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 242 C. proc. civ.: (1) Când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății, potrivit legii, judecătorul poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate. Dispozițiile art. 189 sunt aplicabile. (2) La cererea părții, judecata va fi reluată dacă obligațiile la care se referă alin. (1) au fost îndeplinite și, potrivit legii, aceasta poate continua." Textul are în vedere suspendarea judecății atunci când reclamantul nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina acestuia în cursul judecății, iar desfășurarea normală a procesului este împiedicată din această cauză. Cu alte cuvinte, legiuitorul a circumscris măsura suspendării întemeiate pe dispozițiile legale anterior citate de neîndeplinirea culpabilă de către reclamant a obligațiilor stabilite în sarcina sa, cu consecința împiedicării desfășurării normale a procesului. Dispozițiile de mai sus reglementează un caz particular de suspendare facultativă a judecății, constituind o sancțiune procedurală, ce poate fi aplicată în condițiile în care se reține culpa reclamantului pentru neîndeplinirea unei obligații stabilite în sarcina sa în cursul judecății. Prin urmare, pentru a fi incident acest caz de suspendare a judecății, se impun a fi întrunite cumulativ două condiții: prima condiție presupune să fie stabilită o obligație în sarcina reclamantului a cărei neîndeplinire împiedică desfășurarea normală a procesului, iar a doua condiție este reprezentată de existența culpei reclamantului în neexecutarea obligației. Înalta Curte reține că instanța a făcut o aplicare corectă a prevederilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ., reținând în mod corect neîndeplinirea de către reclamant a obligațiilor stabilite în sarcina sa, în condițiile în care acesta nu a indicat hotărârile emise de către Baroul București și de către Uniunea Națională a Barourilor din România, pe care înțelege să le conteste și nici pe cele față de care a înțeles să invoce excepția de nelegalitate prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004, nu a indicat numele, prenumele și domiciliului persoanelor pe care a arătat că înțelege să îi cheme în judecată și nu a formulat cererea adițională, prin care a precizat că înțelege să se judece cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în conformitate cu art. 194 și următoarele din C. proc. civ. Nici prin cererea de recurs, recurentul-reclamant nu a îndeplinit aceste obligații. Conform dispozițiilor art. 194 C. proc. civ. "Cererea de chemare în judecată va cuprinde: a) numele și prenumele, domiciliul sau reședința părților ori, pentru persoane juridice, denumirea și sediul lor. De asemenea, cererea va cuprinde și codul numeric personal sau, după caz, codul unic de înregistrare ori codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice și contul bancar ale reclamantului, precum și ale pârâtului, dacă părțile posedă ori li s-au atribuit aceste elemente de identificare potrivit legii, în măsura în care acestea sunt cunoscute de reclamant. Dispozițiile art. 148 alin. (1) teza a II-a sunt aplicabile. Dacă reclamantul locuiește în străinătate, va arăta și domiciliul ales în România unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul; b) numele, prenumele și calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar în cazul reprezentării prin avocat, numele, prenumele acestuia și sediul profesional. Dispozițiile art. 148 alin. (1) teza a II-a sunt aplicabile în mod corespunzător. Dovada calității de reprezentant, în forma prevăzută la art. 151, se va alătura cererii." Întrucât legiuitorul a prevăzut cu caracter imperativ elementele obligatorii pe care trebuie să le cuprindă cererea de chemare în judecată, se constată că recurentul-reclamant nu s-a conformat acestor dispoziții. Din această perspectivă, nu sunt fondate nici susținerile recurentului-reclamant în sensul că instanța putea să facă demersuri pentru aflarea numelui, prenumelui și domiciliului persoanelor pe care a înțeles să le cheme în judecată, întrucât legiuitorul a prevăzut această obligație în sarcina reclamantului, iar pe de altă parte, în materia dreptului civil operează principiul disponibilității, conform căruia obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților (art. 9 alin. (2) C. proc. civ.). În ceea ce privește cererea recurentului-reclamant ca instanța de recurs să dispună reînscrierea sa în profesie, ca avocat definitiv, Înalta Curte constată că aceasta excede limitelor în care instanța de recurs se poate pronunțaî în speță, în condițiile în care obiectul recursului îl constituie hotărârea recurată, respectiv examinarea conformității acesteia cu regulile de drept aplicabile, or, prin încheierea ce face obiectul prezentei cereri de recurs nu s-a analizat cererea reclamantului de reînscriere în profesie, astfel că nici instanța de recurs nu poate proceda la analizarea acesteia. Pe cale de consecință, instanța de fond a stabilit în mod corect că în speță desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea de către acesta a obligațiilor stabilite de către instanță. Prin urmare, prima instanță a apreciat în mod corect că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 242 alin. (1) C. proc. civ., pentru suspendarea judecății.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 11 martie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Bacău – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. În temeiul dispozițiilor art. 453 C. proc. civ. și cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ., constatând culpa procesuală a recurentului-reclamant A. în promovarea căii de atac, Înalta Curte îl va obliga pe acesta la plata către intimatul-pârât Baroul București a sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial redus, apreciind că onorariul solicitat rezultat din factura depusă la dosar este disproporționat în raport cu munca efectiv realizată de avocat în acest dosar, constând în formularea întâmpinării și prezența acestuia la singurul termen de judecată acordat pentru soluționarea recursului.