ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1248/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1248/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 2 martie 2022
Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2755 din 30.03.2020, Judecătoria Sectorului 6 București a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6 București, în soluționarea cauzei privind pe reclamantul A. și pârâtul Statul Român și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Prin sentința civilă nr. 4761 din 22.06.2021, Tribunalul București – secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis exceptia necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.
Investită prin declinare, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1464 din 20 octombrie 2021, a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului București, secția a VIII a conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru următoarele considerente:
Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin cererea introductivă, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu Statul Român, prin Președintele României să îi fie recunoscută existența dreptului de a primi, începând cu data de 01.09.2020, o pensie lunară calculată cu o valoare/suma de 1775 RON a punctului de pensie, iar de la data de 01.09.2021 la valoarea de 1875 RON, ca Ministrul Muncii și Protecției Sociale să fie obligat să dispună conducerii Casei Naționale de Pensii Publice-filiala Municipiului București/Sector 6 să emită o decizie prin care să procedeze la executarea hotărârii ce se va da, iar Statul Român să fie obligat să îi repare integral prejudiciul produs prin neaplicarea majorării.
Constatând că cererea reclamantului reprezintă un litigiu privind asigurări sociale, și nu de contencios administrativ, iar competența de soluționare a prezentei cauze aparține Tribunalului Înalta Curte că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.
. . . . . . . . . .
În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a VIII a conflicte de muncă și asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția de necompetență funcțională a secției de contencios administrativ și fiscal a ÎCCJ.
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pârâtul Statul Român în favoarea Tribunalului București, secția a VIII a conflicte de muncă și asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 martie 2022.