ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2008/2022

HOTĂRÂRE

13.10.2022

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2008/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 13 octombrie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bucuresti-Sectia a IX-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2021 reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României anularea ca neconstituțional a art. 42 din O.U.G. nr. 135/2020 care reduce valoarea punctului de pensie la 1442 RON și care astfel îi diminuează în mod ilegal pensia lunară și recalcularea pensiei lunare cuvenite, începând cu data de 01 septembrie 2020 la nivelul valorii inițiale a punctului de pensie stabilită de Legea nr. 127/2019 (adică 1.775 RON) și nu conform art. 42 din O.U.G. nr. 135/2020 (care reduce valoarea punctului de pensie la 1.442 RON) așa cum a stabilit Curtea Constituțională a României în data de 13.01.2021 care a declarat neconstituțional respectivul articol.

În drept, a invocat prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, Legea nr. 127/2019.

În contradictoriu, pârâtul Guvernul României a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă, pe cale de excepție arătând că ordonanța de urgență nu face parte din categoria actelor administrative, astfel cum sunt definite de art. 2 (1) lit. c) Legea nr. 554/2004.

Prin sentința civilă nr. 52/18.01.2022 Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a dispus declinarea cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

În motivarea acestei soluții s-a reținut că litigiul dedus judecății are ca obiect dreptul la pensie al reclamantului, cu competența prevăzută de art. 152, 153 lit. e) și art. 154 din Legea nr. 263/2010.

Prin raportare la obiectul și finalitatea cererii de chemare în judecată, curtea a reținut că litigiul are ca obiect principal dreptul la pensie al reclamantului, respectiv obligarea pârâților la plata pensiei cu majorarea de 40%, începând cu data de 01.09.2020. Împrejurarea că cererea reclamantului a fost formulată în contradictoriu cu pârâți care au rangul administrativ de autorități publice centrale, potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, nu este de natură să atragă competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale

Instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale, pe care a admis-o pentru considerentele ce succed.

Reclamantul reclamă vătămarea dreptului sau la pensie prin emiterea O.U.G. nr. 135/2020, referitor la valoarea punctului de pensie.

Tribunalul a reținut că nu are relevanță finalitatea cererii de chemare în judecată în calificarea litigiului, iar faptul că la punctul 2 al cererii de chemare în judecată se solicită recalcularea dreptului de pensie prin raportare la valoarea de 1.775 RON a punctului de pensie, nu este decât o consecință a capătului principal de cerere, solicitare de recunoaștere a acestei valori, valoarea acestui punct nefiind stabilită de către casele de pensii ci de legiuitor.

Potrivit art. 86 alin. (2) din Legea nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii, în forma inițială, în vigoare de la data de 09 iulie 2019, conform versiunii publicate în Monitorul Oficial, Partea I nr. 563 din 09 iulie 2019, se reglementa ca "Valorile punctului de pensie sunt următoarele:b) la data de 1 septembrie 2020-1.775 RON;".

Aceste dispoziții au fost însă modificate prin Ordonanță de urgență nr. 135/2020, începând cu data de 18.08.2020, în sensul ca prin art. 42, s-a statuat ca "La articolul 86 alin. (2) din Legea nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 9 iulie 2019, cu modificările ulterioare, lit. b) se modifică și va avea următorul cuprins:" b) la data de 1 septembrie 2020-1.442 RON;", aceasta fiind valoarea și în prezent.

Or, casele de pensii sunt ținute de aplicarea dispozițiilor legale în vigoare, și nu pot purcede la aplicarea unor dispoziții care nu mai au suport legislativ, urmare a modificarilor suferite.

Raportat astfel la primul capat de cerere, cel de-al doilea este un capat de cerere accesoriu, astfel cum este calificat de art. 30 C. proc. civ.

Mai reține instanța că, potrivit art. 10 (3) Legea nr. 554/2004 "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său.

În speță reclamantul are domiciliul în raza teritorială a Curții de Apel Bucuresti, instanța competentă material.

În consecință, a fost admisă excepția necompetenței materiale a instanței și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Față de împrejurarea că instanta de contencios admoinistrativ a declinat anterior competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurări Sociale, instanța a constatat ivit conflictul negativ de competență, motiv pentru care a suspendat judecata și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului, în conformitate cu art. 134 din C. proc. civ.

Analizând actele dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege, Înalta Curte constată că cele două instanțe s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre ele este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la emiterea regulatorului de competență.

Prin cererea de chemare în judecată se reclamă vătămarea dreptului la pensie al reclamantului prin emiterea O.U.G. nr. 135/2020, act normativ ce a modificat legea care prevedea o valoare mai mare a punctului de pensie.

Așadar, reclamantul pune în discuție dreptul de pensie în cuantumul prevăzut conform dispozițiilor art. 86 alin. (2) lit. b) din Legea 127/2019, anterior modificării prin O.U.G. nr. 135/2020, însă nu în accepțiunea art. 153 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care presupune contestarea unei decizii de pensie emise de casa teritorială de pensii competentă ori prin solicitarea emiterii unei astfel de decizii ci ca o consecință a soluționării unei cereri formulate în baza Legii nr. 554/2004, astfel cum reclamantul a indicat în petitul acțiunii.

Având în vedere temeiul de drept al acțiunii respectiv Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, precum și petitul acțiunii, Înalta Curte constată că litigiul dedus judecății are natura unui litigiu de drept administrativ.

Potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Conform art. 1 din același act normativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.

În raport cu aceste considerente și având în vedere că pârâtul are calitatea de autoritate publică centrală, competența materială revine secției de contencios administrativ a curții de apel, instanță competentă și teritorial potrivit art. 10 (3) Legea nr. 554/2004.

Pentru aceste motive, în aplicarea art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.