ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4985/2022

Ședința publică din data de 27 octombrie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 19.11.2021, pe rolul Tribunalului Galați, s-a înregistrat sub nr. x/2021 cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, pentru nerespectarea legii privind majorarea punctului de pensie astfel cum prevede art. 86 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 127/2019 așa cum a fost votată de Parlamentul României și promulgată de Președintele României.

2.1 Prin sentința nr. 907 din 17 iunie 2022, Tribunalul Galați, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sențință, tribunalul a reținut că reclamantul se consideră vătămată în dreptul său de a primi o pensie raportată la valoarea punctului de pensie de 1.875 RON cum se prevedea inițial în art. 86 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 127/2019, și nu prin raportare la modificările aduse ulterior de O.U.G. nr. 135/2020 și O.U.G. nr. 8/2021 având astfel deschisă calea unei acțiuni în contencios administrativ potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

S-a reținut că potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță."

Art. 86 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 127/2019 în forma publicată inițial prevedea că punctul de pensie care urma să fie aplicat începând cu data de 1.09.2021 va fi de 1875 RON.

Prin O.U.G. nr. 135/2020 intrată în vigoare la data de 18.08.2020 se modifică art. 86 alin. (2) lit. b) în sensul că punctul de pensie care urma să fie aplicat începând cu 1.09.2021 va fi de 1875 RON.

Prin urmare, față de aceste dispoziții, coroborate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a, potrivit cu care litigiile privind acte administrative sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, tribunalul a apreciat că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel Galați.

2.2. Prin sentința civilă nr. 135 din 27 septembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a fost declinată competența materială de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Galați.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență, s-a dispus suspendarea judecății din oficiu și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut că reclamantul are calitatea de pensionar, iar prin cererea de chemare în judecată care face obiectul litigiului dedus judecății acesta a solicitat recalcularea drepturilor la o altă valoare a punctului de pensie, raportat la dispozițiile art. 86 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii, în varianta oficială, nemodificată.

Este cert că, pretenția dedusă judecății nu este fundamentată pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, care reprezintă o normă cu caracter special, care evidențiază raportul dintre caracterul de act administrativ al ordonanței simple sau de urgență a Guvernului și care atrage competența instanței de contencios administrativ sub aspectul remedierii vătămării create prin adoptarea acestui act, și calitatea sa de act normativ de reglementare primară, care atrage competența Curții Constituționale sub aspectul controlului de constituționalitate în raport cu Legea fundamentală.

Or, în cauza de față, prin raportare la obiectul și finalitatea cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită instanța, competența de soluționare a cauzei se va stabili raportat la dispozițiile art. 152, 153 lit. l) și art. 154 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare.

Curtea a mai apreciat că împrejurarea potrivit căreia cererea reclamatului a fost formulată în contradictoriu cu un pârât având rang administrativ de autoritate publică centrală, potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, nu este de natură să atragă competența de soluționare a cauzei în favoarea curții de apel, prin raportare la prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Astfel, competența materială de soluționare a cauzei se determină în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată, care se subsumează unui conflict privind dreptul la pensie al reclamantului, potrivit art. 152 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, iar nu în funcție de statutul pârâtului de autoritate publică centrală.

Având în vedere că un eventual refuz administrativ al pârâtului, având ca obiect recunoașterea și recalcularea drepturilor la pensie raportat la dispozițiile art. 86 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii, fără să se tină seama de prevederile art. 42 din O.U.G. nr. 135/2020 produce efecte juridice în sfera raporturilor privind asigurările sociale, competența materială de soluționare a cauzei se determină prin raportare la prevederile art. 152, 153 lit. l) și art. 154 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), (13)4 și 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Prin prezentul demers judiciar reclamantul urmărește recalcularea pensiei prin aplicarea Legii nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii, invocând nerespectarea de către factorii decizionali a dispozițiilor care prevăd că valoarea punctului de pensie la data de 1 septembrie 2021 este de 1875 RON.

Înalta Curte reține că obiectul acțiunii judiciare în contencios administrativ este reglementat de art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit acestui text de lege, persoana vătămată în vreun drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau dacă nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin. (4) din același act normativ poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual reparații pentru daune morale.

De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii.

Noțiunea de contencios administrativ este definită de legea contenciosului administrativ în art. 2 alin. (1) lit. f) ca fiind activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

În speță, în raportul juridic litigios dintre reclamant și autoritate, astfel cum a fost formulată acțiunea, pârâtul nu a fost chemat în judecată pentru faptul că ar fi acționat în regim de "putere publică" în accepțiunea legii contenciosului administrativ, ci ca titular al obligației prevăzute de art. 1 din Legea nr. 127/2019, de garantare a dreptului la asigurări sociale, corelativ contribuției reclamantului la acest sistem.

Înalta Curte constată că nu se invocă un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004. Demersul judiciar formulat de reclamant privește recunoașterea și recalcularea drepturilor la pensie, raportat la dispozițiile art. 86 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 127/2019, și se circumscrie, pentru aceste motive, jurisdicției asigurărilor sociale.

În raport de acțiunea formulată, cu respectarea principiului disponibilității care guvernează procesul civil, Înalta Curte va stabili competența soluționării litigiului, în primă instanță, în favoarea secției specializate în judecarea conflictelor de muncă și asigurări sociale din cadrul tribunalului, potrivit dispozițiilor legale aplicabile în materie, art. 95 alin. (4) din C. proc. civ. și art. 141 din Legea nr. 127/2019.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea în favoarea Tribunalului Galați, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României în favoarea Tribunalului Galați, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 27 octombrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.