ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1236/2022

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 25.05.2020, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat acțiune în constatare prin care a solicitat să se constate existența calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A..

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București– secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 107 din 4 februarie 2021, a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și excepția lipsei de interes în formularea acțiunii, invocate de pârât ca fiind neîntemeiate, a admis excepția inadmisibilității invocată din oficiu, a respins excepția de nelegalitate invocată de pârât ca fiind inadmisibilă, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul A. și a constatat calitatea de lucrător al Securității în persoana pârâtului.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond pârâtul A. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. Recurentul arată că prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, (art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.), cuprinde motive contradictorii, (art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.) și a fost dată cu aplicarea greșita a normelor de drept material, (art. 488 alin. (1) punctul 8 C. proc. civ.), motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecând pe fond cauza respingerea cererii introductive. În subsidiar solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei instanței de fond spre rejudecare. Arată că în dispozitivul sentinței recurate sunt cuprinse doar 4 excepții din cele 7 prezentate, Instanța de fond nu a ținut cont de toate excepțiile invocate și nici de cererea reconvențională, soluționarea cauzei făcându-se cu încălcarea principiilor fundamentale ale procesului civil. Reclamantul nerespectând obligații imperative, în respectarea principiului echității, al independentei și imparțialității trebuia să dispună aplicarea dispozițiilor art. 149 alin. (2)-(4) și art. 150 C. proc. civ. și trebuia să trimită pârâtului toate înscrisurile folosite la dosar de reclamant pe cheltuiala reclamantului. Este evident faptul că prin prezentarea de către reclamant, a înscrisurilor trunchiate, prelucrate, acoperite, mâzgălite, înscrisuri ce sunt deținute numai de reclamant, cu precizarea că la aceste înscrisuri pârâtul nu are acces, întreaga judecată este părtinitoare, subiectivă fiind încălcată în mod brutal echitatea și egalitatea de șanse, instanța nedovedind independența necesară. Sentința recurată are la baza informații eronate și scoase din context. Numitul B. nu era un sfânt sau un protector al Securității statului român, acesta fiind atât în atenția serviciilor de spionaj străine dar și a Serviciului românesc de contraspionaj. Luarea în evidență a acestei persoane s-a făcut anterior activității pârâtului pentru probleme de spionaj și contraspionaj. Cu privire la activitatea dlui. B., manifestările și exteriorizările avute reprezintă suspiciuni rezonabile de săvârșire a unor fapte care se încadrează în amenințările prevăzute de lege, care au determinat organele statului să desfășoare activități de cunoaștere și prevenire a acțiunilor anarhiste ori teroriste în care să fie antrenați cetățeni și studenți, ori personal diplomatic din ambasadele și consulatele țărilor străine aflate în România, ori a ambasadelor și consulatelor României aflate în străinătate. Nota "S" din 23.02.1983 este comunicată de o altă unitate militară din Suceava, unitate independentă de unitatea militară a pârâtului, deci nu este obținută prin contribuția pârâtului. Faptul că acest material "S" este obținut de o unitate militară din Suceava, rezultă din consemnările aflate în notă, respectiv 3 exemplare, din care un exemplar la serviciul furnizorului, un exemplar la inspectoratul din Suceava și un exemplar la Inspectoratul din Iași, întrucât dl B. era student la Iași, la Facultatea de Filologie, pentru a fi prevenite eventualele activități anarhiste ori teroriste. Faptele dlui. B. în esență, se încadrează în conceptul de amenințări la adresa securității naționale a României, ele reprezentând amenințări, acțiuni, planuri, care puteau pune în pericol sau puteau leza în orice mod, oricare dintre valorile circumscrise apărării și securității naționale. Din conținutul faptelor lui B., cuprinse în nota de constatare, rezultă fără dubiu că acesta a desfășurat în mod repetat acțiuni ce se impuneau a fi limitate, întrucât era necesară respectarea drepturilor sau reputației altora, precum și apărarea securității naționale, ordinii publice, sănătății sau moralității publice. Din nota de constatare emisă de CNSAS rezultă că B. "avea preocupări neconforme, fiind suspect de terorism și diverse forme de violență prin sadism, dorind să atragă mai mulți tineri în astfel de acțiuni, să inițieze diferite acte sexuale nepermise și bestiale, că este refractar la tot ce este românesc, cultivă literatură obscenă și macabră, fiind adeptul unor acte de imoralitate - pornografie dusă până la sadism" dar și manifestări xenofobe, ori aceste manifestări au caracter ilicit preocupări și manifestări ce se supun dispozițiilor art. 19, alin. (3) lit. a) și b) din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice aspect ce nu reprezintă o încălcare a dreptului la viață privată sau a dreptului la liberă exprimare. Regulamentul utilizat de reclamant și invocat de pârât, nu este modificat de 23 de ani, iar modificările rezultate din cele 2 decizii de admitere, ale Curții Constituționale -nr 672/2010 și 107/2014, produc efecte juridice ce trebuiau să fie avute în vedere de reclamant și să fie adaptat acest regulament la noua situație juridică, întrucât legiuitorul nu a produs noi modificări în 2012 și 2014, fapt ce conduce la folosirea aceluiași regulament din 2008. Refuzul reclamantului de a depune la dosarul cauzei, în 2 ex. acest regulament, denotă lipsa de independență și imparțialitate a instanței, efectiv lipsa de echitate, prevăzută de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil. Din această perspectivă, nici instanța și nici pârâtul nu cunosc adevăratul conținut al acestui act administrativ intern. Instanța de fond a soluționat greșit excepțiile de nelegalitate invocate de pârât și interpretează greșit caracterul de acte administrative a Regulamentului de organizare și funcționare a CNSAS, adoptat prin Hotărârea nr. 2/2008, în temeiul art. 4 din legea 554/2004 modificată și republicată, privind contenciosul administrativ, a notei de constatare nr. x/07.11.2019, dar și procesul-verbal nr. x din 09.04.2020 al "Colegiului CNSAS, a notei de constatare nr x/07.11.2019, a procesul-verbal nr. x al ședinței din 09.04.2020 și nota de constatare nr. S/DI/1716/07.11./2019, Lipsa avizului juridic de pe documentele înaintate instanței(nr 909/09.03.2020) odată cu cererea introductivă confirmă dubiul privind legalitatea incriminărilor ce i se aduc. Actele și faptele imputate pârâtului erau strict determinate de apărarea intereselor naționale și nu aveau legătură cu regimul politic. Persoana dlui. B. era suspectă de acțiuni de terorism și alte preocupări de natură anarhică ce se puteau produce în cadrul ambasadelor străine din România, intrarea persoanei în contact cu spioni, ofițeri și diplomați străini, ori finalizarea unor acțiuni de compromitere a intereselor de stat reprezintă fără nici un dubiu că activitatea de supraveghere informativa era determinată de un interes major de apărare a intereselor naționale, respectiv a securității naționale și nu o acțiune personală așa cum greșit se prezintă situația de către reclamant, susținere preluată greșit și nefondat în motivarea hotărârii. Nici în prezent nu se cere acordul persoanelor suspecte de a fi urmărite de actualele servicii de informații. Activitatea pârâtului a vizat doar protejarea statului și îndeplinirea sarcinilor de serviciu ce aveau legătură cu securitatea națională și nu există nici o susținere pentru justificări puerile că pârâtul ar fi terorizat pe cineva, populația ori orânduirea comunistă în condițiile în care acest concept a început să fie folosit doar după 1990. Neprimind documentele reale ale reclamantului și nici pe cele solicitate în mod expres prin întâmpinare nu a avut posibilitatea de a vedea dacă pe acestea se află scrisul și semnătura sa, ori neprimirea acestora este imputabilă reclamantului. Domnul B. a apărut în evidența unor ambasade, era suspect de săvârșirea unor acte cu violență, etc, iar exteriorizările sale cu privire la preocupări teroriste, anarhiste și de altă natură, reprezintă amenințări la adresa securității naționale, aspecte apreciate de specialiștii militari ai perioadei respective și nu de Wikipendia secolului 21, că sunt amenințări la adresa securității statului. Concluzionând, recursul este fondat deoarece: prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, cuprinde motive contradictorii și a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

Apărările formulate în cauză Intimatul A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.: "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității" Înalta Curte constată că acest motiv de recurs nu este incident, deoarece casarea unei hotărâri, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. se poate obține când este vorba de încălcarea unei norme de procedură de natură imperativă sau dispozitivă, sancțiunea fiind nulitatea absolută sau nulitatea relativă. Înalta Curte constată că susținerile recurentului sunt neîntemeiate pe acest aspect, în cauză nefiind încălcate regulile de procedură. În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei") Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților." Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată. Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune. Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc literal toate susținerile invocate de partea reclamantă, sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat. În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept materia.", Înalta Curte constată că: Din actele și lucrările dosarului rezultă că potrivit notei de constatare nr. x/07.11.2019, precum și înscrisurilor atașate, domnul A., în calitate de angajat al fostei Securități, având gradul de căpitan (1982) în cadrul U. Iași, Serviciul 1 (1982), a participat la instrumentarea dosarului nr. x prin întocmirea unor documente ce l-au vizat pe domnul B.. Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 prin sintagma de lucrător al Securității se înțelege ca fiind "orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului". Potrivit prevederilor O.U.G. nr. 24/2008, pentru reținerea calității de lucrător al Securității nu este necesar ca împotriva persoanei urmărite să se fi dispus efectiv măsuri represive (precum privarea de libertate), fiind necesară și suficientă desfășurarea unor activități prin care au fost suprimate sau îngrădite drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Titularul dosarului menționat, domnul T.DA., student în cadrul Universității "A.I.Cuza" din Iași, a fost supravegheat informativ de organele de securitate cu motivația că a avut legături cu M. B., atașat cultural al Ambasadei S.U.A. în România, precum și pentru faptul că a discutat "dușmănos la adresa conducerii superioare de partid și de stat/.../, aducând grave injurii, aspecte cu care era cunoscut și anterior." Toate faptele recurentului-pârât, demonstrează implicarea sa în urmărirea informativă, măsurile luate/propuse împotriva persoanei urmărite fiind foarte intruzive, specifice poliției politice și fără nicio legătură cu siguranța națională. Recurentul-pârât nu neagă calitatea sa de ofițer al fostei Securități și nici nu contestă paternitatea actelor care îi sunt atribuite conform notei de constatare. Susținerile recurentului-pârât nu demonstrează că actele și faptele privind persoana urmărită informativ au fost determinate de apărarea intereselor naționale, iar nu de sprijinirea regimului totalitar comunist. Pe de altă parte diversitatea măsurilor informative la care recurentul-pârât a participat demonstrează caracterul efectiv al implicării sale, implicare care a determinat încălcarea de drepturi și libertăți fundamentale, astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță în sentința recurată. Scopul acțiunilor recurentului-pârât este corect reținut în sentința recurată astfel "măsurile dispuse au avut ca scop în esență de a depista poziția ostilă/atitudinea dușmănoasă a celui urmărit față de politica partidului și statului, a conducerii acestora, față de regimul comunist, vădind interesul pentru opiniile celui vizat relativ ia aspectele menționate, pentru anturajul acestuia, pentru opiniile și opțiunile religioase ale acestuia". Tot relativ la actele și faptele recurentului, instanța fondului a reținut de asemenea în mod judicios faptul că toate aceste acțiuni ale pârâtului vizând urmărirea îndeaproape a întregii vieți a domnului TDA dar și a opiniilor acestuia constituie activități prin care s-au suprimat îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, și anume: dreptul la viață privată consacrat la acea dată în art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice și dreptul la libera exprimare consacrat la acea dată în art. 28 din Constituția României din 1965, dar și în art. 19 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice." Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile formulate de recurent sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.