ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1054/2023

Ședința publică din data de 27 februarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 17.02.2020, sub numărul x/2020, reclamanta S.C. Electrocentrale București S.A., prin administrator judiciar A., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei și Compania Municipală Termoenergetica București S.A. a solicitat anularea, în parte, a Deciziei ANRE nr. 56/17.01.2020 privind soluționarea neînțelegerilor apărute la încheierea Contractului de vânzare-cumpărare a energiei termice nr. 1/2019, între Societatea Electrocentrale București S.A. și Compania Municipală Termoenergetica București S.A., respectiv anularea articolului nr. 2 din acest act administrativ și obligarea Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) la emiterea unei noi decizii de soluționare a neînțelegerilor apărute la încheierea Contractului de vânzare-cumpărare a energiei termice nr. 1/2019, pentru "Prevederile pct. 2 "Garanții" al Anexei nr. 10", aflate în divergență, prin care să se stabilească că divergența cu privire la acest punct să rămână în formularea titularului de licență, așa cum este menționată în "Procesul-verbal nr. x/19.12.2019 pentru punctele rămase divergente după parcurgerea etapei de soluționare la nivelul titularului de licență" și în Contractul de vânzare - cumpărare a energiei termice nr. 1/2019 semnat cu obiecțiuni, respectiv Anexa 10 Cap. 2. Garanții.

Cumpărătorul are obligația de a constitui garanția la încheierea contractului, conform prevederilor art. 15 lit. c), valoarea acestei garanții este de 162.815.580 RON și reprezintă contravaloarea energiei termice contractate pentru luna cu consum maxim prevăzută în Anexa nr. 6. Suma depusă drept garanție se va restitui numai în situația rezilierii contractului și dacă cumpărătorul a lichidat integral debitul față de vânzător. Garanția poate fi folosită de cumpărător în vederea achitării la termen a facturilor curente. În acest sens, cumpărătorul va notifica vânzătorului până la data scadenței intenția de a achita factura prin folosirea garanției. După descompletarea garanției, cumpărătorul are obligația de a o reconstitui de îndată. În caz contrar, vânzătorul are dreptul sa întrerupă furnizarea agentului termic cu un preaviz de 7 zile, in conformitate cu prevederile art. 4 lit. b) din Anexa 7.

I.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 1447 din 22 decembrie 2020, Curtea de Apel București – secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei de interes și cererea formulată de către reclamanta S.C. Electrocentrale București S.A. prin administrator A.. în contradictoriu cu pârâtele Compania Municipală Termoenergetica S.A. și Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei având ca obiect Decizia ANRE nr. 56/17.01.2020.

I.3. Cererile de recurs

Împotriva acestei sentințe a formulat cerere de recurs reclamanta S.C. Electrocentrale București S.A. prin administrator A.., invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând cauza, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În dezvoltarea criticilor sale, recurenta-reclamantă a susținut, în esență, următoarele:

I.3.1. Instanța de fond a reținut în mod greșit că Decizia contestată nu ar încălca "Procedura privind soluționarea neînțelegerilor apărute la încheierea contractelor în domeniul energiei electrice și termice produse în cogenerare de înaltă eficiență", aprobată prin Ordinului ANRE nr. 35/2013 pentru aprobarea procedurilor privind soluționarea/medierea neînțelegerilor apărute la încheierea contractelor în domeniul energiei, deoarece, în condițiile în care părțile contractuale nu pot negocia și stabili modalitatea de constituire a garanției la încheierea contractului, cât și cuantumul acesteia, în mod legal s-a ajuns în fața comisiei ANRE pentru soluționarea divergențelor.

Or, comisia ANRE a soluționat definitiv doar recunoașterea dreptului ELCEN de a solicita constituirea unei garanții, iar în ce privește valoare acesteia, prin formula aleasă în concret nu a soluționat divergențele, de fapt a transferat obligațiile de a soluționa divergențele apărute la încheierea contractului, către părți, trimițând din nou părțile la negociere, sustrăgându-se astfel de la obligația legală de a media și soluționa conflictul contractual ivit între părți.

În ceea ce privește "pct. 2 "Garanții" al Anexei nr. 10 din contractul de vânzare-cumpărare a energiei termice nr. 1/2019, privind obligația Cumpărătorului de a constitui garanția la încheierea contractului, articol aflat în divergență, prin "Procesul-verbal nr. x/19.12.2019 pentru punctele rămase divergente după parcurgerea etapei de soluționare la nivelul titularului de licență" și în fața comisiei de soluționare a divergențelor din cadrul ANRE, părțile au prezentat puncte de vedere.

Fără să se țină cont de punctele de vedere ale părților și de obligația sa de a soluționa divergențele, comisia ANRE, prin art. 2 din Decizia ANRE nr. 56/17.01.2020, nu a soluționat divergențele, ci prin formula aleasă, a transferat obligațiile ce îi revin conform dispozițiilor legale de a soluționa divergențele apărute la încheierea contractului, către părți, trimițând din nou părțile la negociere, eludând astfel obligația legală de a media și soluționa conflictul contractual ivit între părți. Decizia creează un cerc vicios, din prisma punctelor de vedere diametral opuse ale părților cu privire la pct. 2 "Garanții" al Anexei nr. 10 din contractul de vânzare-cumpărare a energiei termice nr. 1/2019, în care se va negocia la nesfârșit cuantumul garanției în baza formulei alese, din cauza lipsei factorului decizional imperativ, specific naturii contractului cadru reglementat (contract de adeziune).

Din această cauză consideră just să solicite comisiei ANRE stabilirea în concret a valorii garanției în baza prevederilor legale indicate mai sus, solicitare ce nu ar duce la o limitare a posibilelor soluții de adoptat de către autoritate, așa cum ele sunt prevăzute în Ordinul Președintelui ANRE nr. 35/2013.

Totodată consideră că și vătămarea drepturilor ELCEN prin Decizia nr. 56/2020 este evidentă în condițiile în care prin această decizie se recunoaște dreptul ELCEN de a solicita și pretinde constituirea garanției la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a energiei termice nr. 1/2019, lucru de altfel consfințit și prin ordinul ANRE nr. 122/2013 privind contractul cadru, dar în concret neînțelegerea privind această garanție nu a fost efectiv soluționată.

I.3.2. Argumentele instanței de fond potrivit cărora Decizia contestată nu ar încălca Ordinul ANRE nr. 122/2013 privind aprobarea Contractului-cadru de vânzare-cumpărare a energiei termice produse de operatorii economici aflați în competența de reglementare a ANRE sunt greșite, deoarece, la negocierea garanției ELCEN a propus ca valoarea garanției să se stabilească la contravaloarea energiei termice contractate pentru luna cu consum maxim, iar CMTB nu a acceptat constituirea garanției, această divergență fiind dată spre soluționare autorității competente ANRE. Aceasta emite Decizia 56/2020 prin care stabilește o formulă care contravine Ordinului 122/2013, în loc să se stabilească o limită între consumul lunar minim și maxim.

Având în vedere această imposibilitate de negociere a garanției și de ducere la îndeplinire a deciziei ANRE nr. 56/2020, reclamanta a revenit la autoritatea de reglementare și, în conformitate cu prevederile Ordinului 35/2013, a solicitat soluționarea divergențelor survenite urmare eșecului negocierii garanției, iar după parcurgerea procedurii legale, prin decizia nr. 1836/13.10.2020, ANRE i-a respins ca inadmisibilă cererea. Mai mult, chiar în condițiile în care ELCEN a acceptat propunerea CM Termoenergetica ca "valoarea garanției să fie stabilită la plafonul minim prevăzut în Decizia Președintelui ANRE nr. 56/17.01.2020, corespunzător mediei aritmetice consumului prevăzut în Anexa nr. 6. calculat la nivelul unui an calendaristic, respectiv 77.347.773 RON, această garanție tot nu este constituită.

I.4. Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de reclamantă au formulat întâmpinări intimatele-pârâte Compania Municipală Termoenergetica București S.A. și Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei.

I.4.1. În cadrul întâmpinării sale, intimata-pârâtă Compania Municipală Termoenergetica București S.A. a invocat nulitatea recursului, pe considerentul că nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și pe fond a solicitat respingerea acestuia, ca neîntemeiat și menținerea soluției instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii formulate de ELCEN.

Intimata-pârâtă Compania Municipală Termoenergetica București S.A. a susținut, în esență, că recursul este nul și nu se poate dispune casarea sentinței în baza art. 488 alin. (1). pct. 8 C. proc. civ. întrucât nu se încadrează în motivele de nelegalitate care atrag casarea unei hotărâri judecătorești.

Pe fondul cauzei, intimata a susținut că recursul nu este fondat.

Nu se poate încălca dreptul la negociere stabilit în mod expres prin prevederile Anexei 10 la Contractul-cadru de vânzare-cumpărare a energiei termice produse de operatorii economici aflați în competența de reglementare a ANRE, aprobat prin Ordinul președintelui ANRE nr. 122/2013.

Formularea din contractul-cadru menționează că vânzătorul are dreptul să solicite constituirea unei garanții, care nu poate depăși o valoare maximă. Prin urmare, intervalul în care această garanție poate fi stabilită este de la 0 la acea valoare maximă (luna de consum maxim din Anexa nr. 6 la contract), deoarece este menționat un drept al vânzătorului de care poate uza sau nu, dar nu este prevăzută și o obligație de acceptare fără negociere din partea cumpărătorului.

Este evident faptul că instanța nu poate reține încălcarea Procedurii de către ANRE doar motivat de faptul că soluția propusă de ANRE nu coincide cu interesele reclamantei. În mod corect ANRE a arătat că, în conformitate cu Decizia ANRE nr. 56/2020 părțile contractuale ar fi trebuit să reia procesul de negociere. Reclamanta ELCEN nu a demonstrat în niciun fel faptul că aceasta ar fi încercat sa renegocieze. Acțiunea promovată de ELCEN nu demonstrează decât nemulțumirea operatorului, titular al licenței, față de soluția propusă de ANRE.

Comisia ANRE, prin Decizia nr. 56/17.01.2020, art. 2, stabilește în mod corect o formulă de calcul a garanției, valoarea garanției urmând a fi stabilită prin negociere între părți, în limitele intervalului rezultat prin aplicarea unei formule ce stabilește un avans pentru o lună. Problema a fost tranșată prin alegerea unei soluții de mijloc, respectiv un avans negociabil pentru o lună calculată ca minimum din media consumurilor de vară și maximum în sezonul de iarnă, iar din sumă să se scadă sumele anterior plătite în caz că s-a achitat ceva în avans.

Astfel, consideră că nu s-a eliminat negocierea, ci s-au stabilit niște limite ale acesteia, respectiv între nivelul maxim solicitat de ELCEN și nivelul minim, eliminarea garanției, poziție susținută de CMTEB, astfel încât ANRE a analizat și a soluționat prin prisma elementelor de fapt si de drept ținând cont de principiul negocierii între părți, reglementările în domeniul energiei electrice și termice, ordinele ANRE și ANRSC cât și contractele cadru de reglementare în domeniu.

Consideră astfel că prin formula înscrisă în Decizia 56/2020, ANRE nu introduce o nouă variabilă, așa cum ELCEN susține, respectiv cum că nivelul garanției se diminuează cu sumele achitate în avans (PA), ci că face pe deplin aplicabilitatea dispozițiilor art. 1544, alin. (1) C. civ. privind arvuna confirmatorie care prevăd că dacă la momentul încheierii contractului, o parte dă celeilalte, cu titlu de arvună, o sumă de bani, în caz de executare arvuna trebuie imputată asupra prestației datorate sau, după caz, restituită.

I.4.2. La rândul său, intimata-pârâtă Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, în cadrul întâmpinării, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și constatarea legalității sentinței recurate.

În dezvoltarea apărărilor sale, intimata-pârâtă a susținut, în esență, că, prin sentința recurată, instanța s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate de părți prin actele procesuale depuse la dosar, a detaliat în cuprinsul acesteia motivele de fapt si de drept care au format convingerea acestuia, nu s-a limitat la o analiză superficială, motivând sentința recurată în conformitate cu exigentele art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

De asemenea, nu s-au încălcat prevederile Procedurii privind soluționarea neînțelegerilor apărute la încheierea contractelor în domeniul energiei electrice și termice produse în cogenerare de înaltă eficiență, aprobată prin Ordinul președintelui ANRE nr. 35/2013 sau ale Contractului-cadru de vânzare-cumpărare a energiei termice produse de operatorii economici aflați în competența de reglementare a ANRE, aprobat prin Ordinul președintelui ANRE nr. 122/2013, nu le-a aplicat greșit si nici nu le-a dat o interpretare prea întinsă sau prea restrânsă ori cu totul eronată, ca urmare sentința recurată nu este rezultatul aplicării greșite a legii și nu se poate reține motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

I.4.3. Recurenta – reclamantă S.C. Electrocentrale București S.A. prin administrator A. a combătut apărările celor două intimate – pârâte din cuprinsul întâmpinărilor, în cadrul unui Răspuns la întâmpinare, solicitând a se respinge argumentele acestora și a se admite recursul său, a se casa hotărârea recurată și, rejudecându-se cauza pe fond, să se admită acțiunea, așa cum a fost formulată, în continuare reiterând o parte din criticile expuse în cadrul cererii de recurs.

I.5. Procedura de soluționare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului din data de 17.09.2021, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 14.02.2023, în ședință publică, cu citarea părților, când, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise și, având nevoie de timp pentru a delibera, eventual, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 27.02.2023.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate și a apărărilor din cuprinsul întâmpinărilor, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:

Primul motiv de recurs, prin care se susține de către recurentă încălcarea Procedurii din 5 iunie 2013 privind soluționarea neînțelegerilor apărute la încheierea contractelor în domeniul energiei electrice și termice produse în cogenerare de înaltă eficiență, al cărei emitent este chiar intimata ANRE, este fondat.

Se susține în esență de către recurentă încălcarea acestei proceduri prin aceea că această comisie ANRE a soluționat definitiv doar recunoașterea dreptului ELCEN de a solicita constituirea unei garanții, iar în ce privește valoarea acesteia, prin formula aleasă în concret nu a soluționat divergențele, ci doar a transferat obligațiile de a soluționa divergențele apărute la încheierea contractului către părți, trimițând din nou părțile la negociere, sustrăgându-se astfel de la obligația legală de a media și soluționa conflictul contractual ivit între părți.

Sintetizând susținerile recurentei care pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că, ceea ce se contestă în fapt de către recurenta-reclamantă este nesocotirea scopului și finalității procedurii privind soluționarea, de către Comisia ANRE, a neînțelegerilor apărute la încheierea contractelor în domeniul energiei electrice și termice produse în cogenerare de înaltă eficiență.

În acest sens, Înalta Curte reține că scopul acestei proceduri, așa cum rezultă din art. 1 și 2 din Procedura menționată este acela de a soluționa neînțelegerile legate de încheierea contractelor din sectorul energiei, procedura fiind elaborată în scopul creării unui mecanism de soluționare a neînțelegerilor apărute la încheierea contractelor în sectorul energiei electrice și termice produse în cogenerare.

Nu rezultă nici din aceste articole ce definesc scopul procedurii și nici din vreo altă dispoziție a acestei proceduri că una dintre soluțiile pe care le poate pronunța comisia ANRE este aceea de a trimite părțile la negocieri.

Or, prin Decizia ANRE nr. 56/17.01.2020, comisia ANRE a decis:

"Art. 2 - Prevederile pct. 2 al Anexei nr. 10 din Contractul de vânzare cumpărare a energiei termice nr. 1/2019 vor avea următorul conținut:

(1) Societatea Electrocentrale București S.A. are dreptul să solicite cumpărătorului constituirea unei garanții la încheierea contractului, conform prevederilor art. 15 lit. c) din contract.

(2) Valoare garanției va fi stabilită prin negociere între părți, în limitele intervalului rezultat prin aplicarea formulei: [p x Q

1

x p x Q

2

] – PA."

Acest mod de soluționare a divergențelor nesocotește scopul procedurii, astfel cum a fost acesta definit prin articolele mai sus menționate.

În fapt, comisia ANRE a soluționat definitiv doar recunoașterea dreptului ELCEN de a solicita constituirea unei garanții, trimițând însă părțile la negocieri în ce privește valoare acesteia.

Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, această manieră de soluționare a divergențelor nu a fost una aptă să pună capăt în mod concret și efectiv neînțelegerii dintre părți, decizia stabilind doar o formulă din care rezultă intervalul în care ar trebui să se încadreze garanția.

Așa cum în mod corect susține recurenta, printr-o astfel de soluție, intimata a transferat obligațiile de a soluționa divergențele apărute la încheierea contractului către părți, trimițând din nou părțile la negociere, sustrăgându-se astfel de la obligația legală de a media și soluționa conflictul contractual ivit între părți.

În ceea ce privește "pct. 2 "Garanții" al Anexei nr. 10 din contractul de vânzare-cumpărare a energiei termice nr. 1/2019, privind obligația Cumpărătorului de a constitui garanția la încheierea contractului, articol aflat în divergență, prin "Procesul-verbal nr. x/19.12.2019 pentru punctele rămase divergente după parcurgerea etapei de soluționare la nivelul titularului de licență" și în fața comisiei de soluționare a divergențelor din cadrul ANRE, părțile au prezentat puncte de vedere.

Or, în lipsa exercitării rolului factorului decizional reprezentat de Comisia ANRE, specific naturii contractului cadru reglementat (contract de adeziune), părțile se află practic în aceeași situație conflictuală generată de pozițiile lor diametral opuse în ceea ce privește "pct. 2 "Garanții" al Anexei nr. 10 din contractul de vânzare-cumpărare a energiei termice nr. 1/2019.

Mai mult, părțile își văd îngrădit însuși dreptul de a își vedea diferendul soluționat în instanță, de vreme ce instanța nu s-ar putea substitui voinței părților în negocierea contractului și nici rolului comisiei în moderarea divergențelor intervenite între părți cu privire la acest contract, instanța putând cel mult cenzura o decizie prin care ANRE ar soluționa neînțelegerea dintre părți, iar nu rezolva ea însăși, cu depășirea limitelor puterii judecătorești, această neînțelegere, în ipoteza în care ANRE refuză să o facă.

În mod greșit se susține de către intimata-pârâtă Compania Municipală Termoenergetica București S.A. că prin decizia ANRE nu se poate încălca dreptul la negociere stabilit în mod expres prin prevederile Anexei 10 la Contractul-cadru de vânzare-cumpărare a energiei termice produse de operatorii economici aflați în competența de reglementare a ANRE, aprobat prin Ordinul președintelui ANRE nr. 122/2013.

Soluționarea de către Comisia ANRE a divergențelor dintre părți cu privire la "pct. 2 "Garanții" al Anexei nr. 10 din contractul de vânzare-cumpărare a energiei termice nr. 1/2019 prin stabilirea în concret a valorii garanției nu ar echivala cu o încălcare a dreptului de negociere a părților, rolul acestei comisii fiind tocmai acela de a interveni în etapa finală a procesului de negociere, dacă negocierile dintre părți eșuează, pentru a finaliza acest proces, după ascultarea punctelor de vedere divergente ale părților.

Dacă s-ar admite că o soluție posibilă de rezolvare a diferendelor supuse acestei comisii ar fi aceea de a trimite părțile la negocieri, stabilindu-le anumite limite, ar însemna să i se recunoască acestei comisii un simplu rol de mediator al negocierilor, iar nu rolul consfințit de art. 1 din Procedura privind soluționarea, de către Comisia ANRE, a neînțelegerilor apărute la încheierea contractelor în domeniul energiei electrice și termice produse în cogenerare de înaltă eficiență, de a soluționa neînțelegerile legate de încheierea contractelor din sectorul energiei, procedura fiind elaborată în scopul creării unui mecanism de soluționare a neînțelegerilor apărute la încheierea contractelor în sectorul energiei electrice și termice produse în cogenerare, iar nu doar în scopul de a crea un mediator care să faciliteze negocierile dintre părți, lăsând acestora libertatea negocierii.

Prin urmare, reținându-se încălcarea, prin sentința pronunțată, a art. 1 și art. 2 din Procedura privind soluționarea, de către Comisia ANRE, a neînțelegerilor apărute la încheierea contractelor în domeniul energiei electrice și termice produse în cogenerare de înaltă eficiență, se va admite recursul formulat de reclamanta Electrocentrale București S.A. prin administrator judiciar A., se va casa în parte sentința recurată și rejudecând se va admite acțiunea, se va anula articolul 2 din Decizia ANRE nr. 56/17.01.2020 privind soluționarea neînțelegerilor și se va obliga pârâta ANRE la emiterea unei noi decizii de soluționare prin stabilirea în concret a valorii garanției ce va fi constituită la încheierea contractului. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate referitoare la respingerea excepției lipsei de interes, care nu au fost criticate în recurs.

III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, apreciind ca fiind întemeiat motivul de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul formulat de reclamanta Electrocentrale București S.A. prin administrator judiciar A., va casa în parte sentința recurată și, rejudecând, va admite acțiunea, va anula articolul 2 din Decizia ANRE nr. 56/17.01.2020 privind soluționarea neînțelegerilor și se va obliga pârâta ANRE la emiterea unei noi decizii de soluționare prin stabilirea în concret a valorii garanției ce va fi constituită la încheierea contractului. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate referitoare la respingerea excepției lipsei de interes, care nu au fost criticate în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta Electrocentrale București S.A. prin administrator judiciar A. împotriva sentinței civile nr. 1447 din 22 decembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată și rejudecând:

Admite acțiunea.

Anulează articolul 2 din Decizia ANRE nr. 56/17.01.2020 privind soluționarea neînțelegerilor și obligă pârâta ANRE la emiterea unei noi decizii de soluționare prin stabilirea în concret a valorii garanției ce va fi constituită la încheierea contractului.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate referitoare la respingerea excepției lipsei de interes.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 396 coroborat cu art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 27 februarie 2023.