ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2725/2013

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 55 din 8 februarie 2013, Tribunalului Galați, a respins la inadmisibilă contestația la executare formulată de condamnatul N.D. împotriva Sentinței penale nr. 34 din 26 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 6512/121/2008. Pentru a hotărî astfel, instanță a reținut că contestatorul și-a întemeiat contestația pe dispozițiile legale ale art. 461 C. proc. pen. cu referire la art. 14 C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen., arătând că pe parcursul judecării cauzei în care a fost condamnat nu a avut posibilitatea să recunoască faptele, iar după rămânerea, definitivă a sentinței de condamnare a intervenit o lege mai favorabilă - Legea nr. 202/2010 prin dispozițiile art. 320 1 C. proc.

pen., dar și pe dispozițiile art. 522 1 C. proc. pen. Instanța a apreciat prezenta contestație la executare ca fiind inadmisibilă întrucât motivația invocată de petent nu a putut fi grefată pe nici unul din cazurile limitativ prevăzute de dispozițiile art. 461 C. proc. pen.; textul art. 320 1 C. proc. pen., nou introdus prin procedura simplificată de soluționare a cauzelor penale, are în vedere o judecată aparținând numai fondului și care, deopotrivă, trebuie să fie operabilă doar până la pronunțarea unei hotărâri penale definitive. Dispozițiile art. 522 1 C. proc. pen. se referă la persoanele care au fost judecate și condamnate în lipsă, dar care au fost extrădate, situație în care contestatorul nu se află, conform actelor din Dosarul de fond nr. 6512/121/2008 al Tribunalului Galați.

Apelul declarat de condamnatul N.D. împotriva Sentinței penale nr. 55/F din 8 februarie 2013 a Tribunalului Galați, a fost admis și a fost desființată în parte Sentința penală nr. 55/F din 8 februarie 2013 a Tribunalului Galați și rejudecând, a fost înlăturată din sentința penală apelată dispoziția prin care s-a respins ca inadmisibilă contestația la executare formulată de condamnatul N.D. împotriva Sentinței penale nr. 34 din 26 ianuarie 2010 a Tribunalului Galați. A fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea prin care, în temeiul art. 522 C. proc. pen., condamnatul N.D. a solicitat rejudecarea cauzei penale ce a format obiectul Sentinței penale nr. 34 din 26 ianuarie 2010 a Tribunalului Galați.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, reținându-se următoarele: Instanța de fond a calificat cererea condamnatului ca fiind contestație la executare și a soluționat-o ca atare, în condițiile în care petentul condamnat în fața primei instanțe a precizat obiectul cererii, și anume, rejudecarea cauzei penale ce a făcut obiectul Sentinței penale nr. 34 din 26 ianuarie 2010 a Tribunalului Galați, în conformitate cu dispozițiile art. 522 1 C. proc. pen. De altfel, și în fața instanței de control judiciar petentul a făcut aceleași precizări. Pe de altă parte, prin Sentința penală nr. 34 din 26 ianuarie 2010, Tribunalul Galați a condamnat pe N.D.

la o pedeapsă principală de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 14 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen. Conform art. 522 1 C. proc. pen., în cazul în care se cere extrădarea sau predarea în baza unui mandat european de arestare a unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului. Situația existentă în cauză excede însă dispozițiilor art. 522 1 C. proc.

pen., aspect ce a impus respingerea cererii formulată de condamnat. În concret, s-a reținut că nu a existat o procedură de extrădare ori de predare a condamnatului în baza unui mandat european de arestare de către o autoritate judiciară străină. Împotriva deciziei mai sus menționate a declarat recurs condamnatul N.D., fără să expună motivele. Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul acestuia a menționat că recursul nu se încadrează în nici unul din motivele de recurs care pot fi luate în considerare din oficiu, invocând că atât în fond și apel a fost același procuror, solicitând rejudecarea cauzei Examinând recursul declarat prin raportare la dispozițiile art. 385 9 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: În primul rând, se constată că în raport de data pronunțării deciziei atacate, sunt aplicabile dispozițiile actuale ale C. proc.

pen., astfel cum a fost modificate prin Legea nr. 2/2013. Potrivit art. 385 10 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., recursul trebuie să fie motivat prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată. Conform art. 385 10 alin. (2 1 ) din C. proc. pen., în cazul în care nu sunt respectate condițiile de mai sus, instanța de recurs ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385 9 alin. (3) din C. proc. pen., trebuie avute în vedere din oficiu. În speță, recursul nu a fost motivat în termenul prevăzut de lege și, așa cum s-a reținut, cu ocazia dezbaterilor nu s-au invocat cazurile de casare, care pot fi luate în considerare din oficiu.

Drept urmare, ținând cont de regulile stricte ce reglementează soluționarea recursului ca a doua cale de atac, Înalta Curte nu are posibilitatea de a examina aceste critici, care, în plus, nu se circumscriu nici vreunuia din cazurile ce pot fi avute în vedere din oficiu. Mai mult, trebuie precizat că judecarea prezentului recurs se realizează din perspectiva soluției pronunțate prin sentința recurată - fiind vorba despre soluționarea unei cereri de rejudecare a cauzei penale după ce a fost respinsă ca fiind inadmisibilă contestația la executare, și nu de soluționarea fondului cauzei. Drept urmare, criticile trebuie limitate a priori la dispozițiile art. 522 1 C. proc.

pen., din perspectiva admisibilității cererii, fără să se poată pune în discuție la acest moment legalitatea sau temeinicia soluției de condamnare aplicată prin hotărârea penală definitivă vizată de cererea de rejudecare, care are caracter definitiv și se bucură de autoritate de lucru judecat, așa încât se constată existența unui motiv suplimentar pentru care Înalta Curte nu poate examina solicitarea de rejudecare a cauzei. În consecință, recursul condamnatului va fi respins ca nefondat, conform prevederilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul N.D. împotriva Deciziei penale nr. 112/A din 17 aprilie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 8965/121/2012. Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, pentru recurentul condamnat se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi, 16 septembrie 2013. Procesat de GGC - CL