ÎCCJ, Decizia nr. 278/2022

Încheierea din 03.11.2021 Prin încheierea din 03.11.2021, secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a încuviințat cererea de amânare a judecății cauzei formulată de pârâtul A. - judecător în cadrul Tribunalului Cluj, în vederea pregătirii apărării, a amânat cauza și a acordat termen de judecată la 17.11.2021.

Încheierea din 17.11.2021 Prin încheierea din 17.11.2021, secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de amânare a cauzei formulată de pârâtul judecător A., motivat de faptul că se află la o conferință în Sarajevo, reținând că anterior a mai fost acordat un termen pentru lipsă de apărare în condițiile art. 222 C. proc. civ. a încuviințat pentru ambele părți, în temeiul art. 258 raportat la art. 255 C. proc. civ., proba cu înscrisurile aflate la dosar și a respins, ca nefiind utilă cauzei, proba testimonială solicitată de pârât față de teza probatorie invocată și, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 08.12.2021.

Încheierea din 08.12.2021 Prin încheierea din 08.12.2021, secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 13.12.2021.

Hotărârea nr. 28J din 13 decembrie 2021 Prin hotărârea nr. 28J/13.12.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât următoarele: (i) cu majoritate, a respins cererea de repunere pe rol formulată de pârât, ca neîntemeiată; (ii) cu majoritate, a respins excepția nulității absolute a acțiunii disciplinare invocată de pârât, ca neîntemeiată; (iii) cu unanimitate, a respins acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară împotriva domnului A. - judecător în cadrul Tribunalului Cluj, pentru fapta constând în exprimarea unor opinii în lucrarea "900 de zile de asediu neîntrerupt asupra magistraturii române"; (iv) cu majoritate, a admis acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară împotriva domnului A. - judecător în cadrul Tribunalului Cluj pentru fapta constând în manifestările pârâtului pe rețelele de socializare; (v) cu majoritate, în baza art. 100 lit. e) din Legea nr. 303/2004, a aplicat domnului A. - judecător în cadrul Tribunalului Cluj, sancțiunea disciplinară constând în "excluderea din magistratură" pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din același act normativ. 4.1. Cu referire la cererea de repunere pe rol În ședința din 17.11.2021, pârâtul judecător a invocat excepția nulității absolute a acțiunii disciplinare pentru lipsa sesizării, nerespectarea termenului de efectuare a verificărilor prealabile și încălcarea repartizării aleatorii. La 06.12.2021, pârâtul a formulat o cerere prin care a solicitat repunerea pe rol a cauzei pentru a putea să își exercite dreptul legal la apărare și pentru discutarea în contradictoriu cu Inspecția Judiciară a neregulilor ivite în fazele prealabile judecății disciplinare. În raport cu art. 400 C. proc. civ., instanța disciplinară a respins cererea de repunere pe rol, reținând că nu sunt necesare probe sau lămuriri noi și pârâtul avea posibilitatea să depună concluzii scrise, întrucât s-a dispus amânarea pronunțării la 17.11.2021, 08.12.2021 și 13.12.2021. 4.2. Referitor la motivul de nulitate absolută vizând lipsa unei sesizări Sesizarea Inspecției Judiciare s-a realizat în condițiile art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare ("Legea nr. 317/2004"), care prevede că "Inspecția Judiciară se poate sesiza din oficiu sau poate fi sesizată în scris și motivat de orice persoană interesată, inclusiv de Consiliul Superior al Magistraturii, în legătură cu abaterile disciplinare săvârșite de judecători și procurori". În cauză, la 22.01.2021, s-a înregistrat la Inspecția Judiciară - Direcția de Inspecție pentru Judecători, sub nr. x, adresa nr. x/21.01.2021 prin care Consiliul Superior al Magistraturii, prin președinte, în temeiul art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 a solicitat efectuarea de verificări cu privire la domnul judecător A., din cadrul Tribunalului Cluj, cu referire la anumite articole de presă, pentru determinarea existenței indiciilor de săvârșire a abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004. Prin adresă au fost transmise articolul intitulat "A. despre declarații publice împotriva sistemului judiciar făcute de politicieni, jurnaliști și chiar avocați", publicat la 20.01.2021 pe site-ul www.x.ro; articolul intitulat "Imagini șocante cu un celebru judecător! Cum s-a filmat? Întrece orice imaginație", publicat la 04.08.2020 pe site-ul www.x.ro; articolul intitulat "A., pe B.. L-a lăsat mut pe C.", publicat la 05.08.2020 pe site-ul www. D.; articolul intitulat "Judecătorul A. a comis-o din nou", publicat la 09.08.2020, pe site-ul www. E.. Reținând că sesizarea face referire la o situație de fapt care reiese din cuprinsul articolelor de presă anexate sesizării, instanța disciplinară a apreciat că, raportat la dispozițiile art. 45 alin. (1) și (2) din Legea nr. 317/2004, demersul disciplinar a avut la bază o sesizare care întrunește condițiile prevăzute de lege, întrucât este formulată de Consiliul Superior al Magistraturii reprezentat prin președinte, în temeiul art. 45 din lege, este semnată, conține datele de identificare ale autorului și indicii concrete cu privire la situația de fapt. 4.3. Cu privire la motivul de nulitate absolută ca urmare a nerespectării termenului maxim de efectuare a verificărilor prealabile și a prelungirii nelegale a termenului de efectuare a verificărilor prealabile Dispozițiile art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 și art. 29 alin. (5) din Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecție, aprobat prin Ordinul inspectorului-șef nr. 136/2018 ("Regulamentul lucrărilor de inspecție judiciară") prevăd posibilitatea ca inspectorul-șef să dispună, o singură dată, infirmarea rezoluției de clasare și completarea verificărilor prealabile. În raport cu data sesizării - 22.01.2021 -, verificările prealabile au fost finalizate cu respectarea termenului de 45 de zile, prevăzut de art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, la 08.03.2021, când, prin rezoluția nr. 598/08.03.2021 s-a dispus clasarea sesizării. Această rezoluție a fost infirmată de inspectorul-șef prin rezoluția din 13.05.2021, prin care s-a dispus completarea verificărilor prealabile de către un alt inspector judiciar, în termen de 10 zile, termen prelungit cu încă 15 zile prin referatul din 19.05.2021. Verificările prealabile au fost finalizate, cu respectarea termenului de 25 de zile, la 08.06.2021, când, prin rezoluția nr. 1783/08.06.2021, s-a dispus începerea cercetării disciplinare. Completarea verificărilor prealabile după infirmarea rezoluției de clasare s-a efectuat cu respectarea termenului maxim de 30 de zile prevăzut de art. 29 alin. (5) din Regulamentul lucrărilor de inspecție. Susținerea pârâtului în sensul că nu a fost respectat termenul maxim de 90 de zile pentru efectuarea verificărilor prealabile, prevăzut de art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 nu a fost primită, întrucât, în cauza de față, s-a dispus completarea verificărilor ulterior infirmării rezoluției inițiale de clasare a sesizării, situație în care sunt incidente dispozițiile alin. (4) al aceluiași articol coroborat cu art. 29 alin. (5) din Regulamentul lucrărilor de inspecție, care prevede un termen de 30 de zile pentru completare. Prin urmare, dispozițiile legale și regulamentare nu prevăd obligativitatea ca efectuarea completării verificărilor prealabile să fie realizată în interiorul termenului de 90 de zile stabilit de art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004. 4.4. Referitor la motivul de nulitate absolută privind încălcarea principiului repartizării aleatorii Potrivit art. 73 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, "Modul de repartizare a sesizărilor și dosarelor disciplinare către inspectorii judiciari se face cu respectarea principiului repartizării aleatorii". Potrivit art. 13 alin. (1) din Regulamentul lucrărilor de inspecție, inspectorul-șef repartizează lucrările de inspecție uneia din direcții, în funcție de calitatea persoanei vizate de sesizare, iar conform dispozițiilor art. 14 alin. (1) din același Regulament, lucrările se repartizează aleatoriu inspectorilor de la direcția competentă. Totodată, art. 73 din Regulamentul de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare, aprobat prin Ordinul inspectorului-șef nr. 134/2018 ("Regulamentul de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare"), prevede că "lucrările de inspecție cu grad de complexitate standard se repartizează prin metoda sistemului ciclic sau în sistem informatic". Lucrarea a fost repartizată cu respectarea principiului repartizării aleatorii, așa cum rezultă în succesiunea operațiunilor efectuate, în dosar fiind evidențiate toate operațiunile în legătură cu modalitatea în care s-a realizat repartizarea, iar toate informațiile vizând repartizarea și desemnarea inspectorilor judiciari sunt stocate în baza de date a sistemului ECRIS IJ, cu respectarea dispozițiilor referitoare la repartizarea aleatorie în sistem informatic. 4.

Cu privire la abaterea disciplinară Potrivit art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, constituie abatere disciplinară "manifestările care aduc atingere onoarei sau probității profesionale ori prestigiului justiției, săvârșite în exercitarea sau în afara exercitării atribuțiilor de serviciu". Pentru existența acestei abateri disciplinare, sub aspectul laturii obiective, trebuie îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiții: să existe o manifestare/manifestări ale magistratului de natură a aduce atingere onoarei, probității profesionale ori prestigiului justiției, acestea să fie săvârșite în exercitarea sau în afara exercitării atribuțiilor de serviciu, să fi avut loc în public sau să fi ajuns la cunoștința publicului, astfel încât legătura de cauzalitate între aceste manifestări și urmarea produsă să fie neîndoielnică. Natura specifică a funcției de judecător și nevoia de a păstra demnitatea acesteia presupune ca judecătorul să se comporte astfel încât să se asigure că în ochii unui observator rezonabil conduita sa este ireproșabilă. Conduita magistratului trebuie să fie ireproșabilă nu numai în exercitarea funcției, ci și în societate, în așa fel încât publicul să aibă încredere în integritatea corpului judiciar. Aflându-se permanent în atenția publică, datorită importanței activității sale, magistratul trebuie să accepte, în mod liber și de bunăvoie, anumite restricții personale care celorlalți cetățeni nu le sunt aplicabile. În raport cu dispozițiile art. 104 din Legea nr. 161/2003, art. 90 din Legea 303/2004 și art. 18 din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor, precum și în considerarea obligației de integritate prevăzute de pct. 1.2 din Principiile de bază ale independenței justiției (Principiile O.N.U.), art. 3 din Statutul Universal al Judecătorilor, Principiul V pct. I din Recomandarea R (94) 12 a Consiliului Europei și de Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni din noiembrie 2002, s-a reținut că integritatea presupune ca magistratul să se asigure că are, în ochii unui observator rezonabil, o conduită ireproșabilă, iar manifestările și acțiunile sale reafirmă încrederea oamenilor în integritatea sistemului judiciar, inclusiv a magistraților, etica reprezintă o valoare ce impune magistratului bunele maniere și aparența respectării acestora, în îndeplinirea tuturor activităților pe care le desfășoară, iar obligația de rezervă reprezintă un comportament cvasi-ireproșabil care se așteaptă de la judecător și determină o serie de așteptări, atât în interiorul corpului de magistrați, cât și în raport cu justițiabilii ori cu societatea privită în sens larg. Pentru a constata existența laturii obiective a acestei abateri disciplinare, sunt avute în vedere situațiile în care, prin acțiunile sale, magistratul aduce atingere valorilor morale și sociale unanim acceptate de comunitatea în care își desfășoară activitatea, prin prisma dreptului la liberă exprimare și obligației de rezervă ce incumbă judecătorilor. Dispozițiile art. 30 alin. (1) și (6) din Constituție, art. 10 paragraful (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ("Convenția") corelat cu jurisprudența CEDO (Hotărârea din 3 mai 1988 în cauza Morissens contra Belgiei) și Norma 4 din cadrul Principiilor de la Bangalore cu privire la conduita judiciară (2002) conturează obligația de rezervă a magistratului în exercitarea dreptului la liberă exprimare, care presupune moderație și reținere în ceea ce privește prezentarea opiniilor. Referitor la exprimarea unor opinii în lucrarea "900 de zile de asediu neîntrerupt asupra magistraturii române", instanța disciplinară a reținut că opiniile exprimate de pârât se referă la chestiuni de interes general în societate și de interes particular pentru sistemul de justiție, deoarece vizează aspecte referitoare la funcționarea sistemului judiciar, respectiv independența acestuia. Prin urmare, această dezbatere se bucură de protecția art. 10 din Convenție, în acord cu cele reținute în jurisprudența CEDO (Baka împotriva Ungariei, par. 158, 165; Kudeshkina împotriva Rusiei, par. 84, 99-100; Roland Dumas împotriva Franței, par. 43; Morice împotriva Franței, par. 125). În acest sens, s-a reținut că domnul judecător a prezentat aspecte referitoare la funcționarea sistemului de justiție din perspectiva asigurării independenței acestuia, exprimând-și opiniile într-un limbaj adecvat și echilibrat, a formulat aprecieri personale, subiective, care se circumscriu dreptului la liberă exprimare cu privire la subiecte de interes general, neimplicând în vreun fel instanța unde acesta activează și nici corpul magistraților, iar modalitatea de exprimare nu a fost de natură a aduce atingere independenței, imparțialității și prestigiului justiției, astfel că fapta imputată nu se circumscrie abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004. Referitor la manifestările pârâtului judecător în spațiul public virtual, instanța disciplinară a avut în vedere publicarea de către pârât a două filmulețe pe rețeaua de socializare din mediul online B., care au fost republicate în rețeaua Instagram, în care magistratul apare în timp ce tunde gardul viu cu un fierăstrău electric și în timp ce efectuează lucrări de recondiționare a piscinei, articolul intitulat "Imagini șocante cu un celebru judecător. Cum s-a filmat? Întrece orice imaginație", publicat pe site-ul www.x.ro, la 04.08.2020, articolul intitulat "A., pe B.. L-a lăsat mut pe C.", publicat pe site-ul D., la 05.08.2020, articolul intitulat "Vorbe de fumoar 29-09-2020 - Intrați, nu o să regretați: spectacol de senzație cu un inegalabil!", publicat pe site-ul F., la 29.09.2020, articolul intitulat "Judecătorul A. a comis-o din nou", publicat pe site-ul E., la 09.08.2020. Totodată, instanța disciplinară a avut în vedere și comentariile judecătorului cu privire la reacțiile altor utilizatori ocazionate de publicarea celor două filmulețe. În esență, s-a reținut că judecătorul a încălcat interdicția prevăzută de art. 104 din Legea nr. 161/2003 și dispozițiile art. 17 din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor, comportamentul său având un potențial de afectare a prestigiului funcției de magistrat și a justiției, în condițiile în care obligația de rezervă presupune, prin însăși natura sa, moderație și reținere, inclusiv în privința filmărilor din viața privată. Sub acest aspect, au fost avute în vedere următoarele argumente: videoclipul în care pârâtul taie gardul viu cu un fierăstrău electric a generat o serie de comentarii care pun la îndoială capacitatea psihică a acestuia; pârâtul judecător a inițiat un dialog neadecvat, într-o manieră ironică cu persoanele care au reacționat prin comentarii, oferindu-se chiar să taie gratis gardul viu pentru oricine are nevoie, manifestări care nu pot fi considerate acceptabile pentru un magistrat; imaginile au fost preluate și comentate și pe site-ul retetesivedete.ro, iar videoclipul în care domnul judecătorul tunde gardul viu din curte a fost difuzat de către o televiziune cu acoperire națională în cadrul unei emisiuni, în care au fost formulate comentarii critice cu privire la persoana magistratului; filmulețul postat pe B. în care pârâtul judecător, îmbrăcat sumar, recondiționa piscina a fost preluat în mass-media și a fost comentat critic. Susținerea pârâtului în sensul că aceste manifestări s-au derulat în timpul liber și țin de viața sa privată nu constituie o cauză exoneratoare de răspundere având în vedere că fiecare utilizator al rețelelor de socializare are deplina responsabilitate pentru materialele și comentariile postate pe contul său. Ceea ce prezintă relevanță din perspectivă disciplinară este maniera în care domnul judecător a ales să posteze pe rețelele de socializare videoclipuri în care este prezentat în timp ce desfășoară activitățile menționate, expunându-se unor comentarii din partea opiniei publice și devenind subiect de discuție în mass-media, cu atât mai mult cu cât în toate materialele de presă care au preluat postările se face referire expresă la calitatea acestuia de judecător. Referitor la caracterul public, s-a reținut că B. și Instagram sunt aplicații de socializare publică și îndeplinesc exigența juridică privind "caracterul public", întrucât, pe de o parte, prin natura lor, sunt destinate accesului public al oricărui utilizator și, pe de altă parte, conținutul este postat cu intenția de a fi adus la cunoștința persoanelor care le accesează, iar, prin publicarea celor două videoclipuri pe B., pârâtul a acceptat posibilitatea ca acestea să fie accesibile persoanelor care puteau accesa rețelele de socializare și să fie preluate și de alte canale media, cum de altfel s-a și întâmplat. Deși pârâtul judecător a invocat faptul că respectivele conturi, pe care au fost postate filmulețele, sunt private, ele fiind accesibile doar prietenilor săi virtuali, în fapt, la momentul efectuării verificărilor prealabile, conturile erau publice, iar la 17.08.2021, erau private. De asemenea, s-a reținut că pârâtul cunoștea că postările sale pe rețelele de socializare au suscitat interesul opiniei publice, fiind preluate în mass-media și cu alte ocazii, astfel că era conștient de implicațiile pe care le au manifestările sale în mediul virtual și de consecințele negative pe care le pot genera din perspectiva opiniei publice. Chiar dacă surprind manifestări ale pârâtului în afara exercitării atribuțiilor profesionale, respectiv în timpul liber, cele două videoclipuri au fost de natură a pune la îndoială probitatea morală și profesională a pârâtului judecător astfel cum a rezultat atât din comentariile utilizatorilor rețelelor de socializare, cât și din reacțiile virulente apărute în mass-media. O atitudine demnă în public din partea judecătorilor nu este o cerință disproporționată. Ea contribuie, alături de alte valori, la consolidarea încrederii publice în înfăptuirea actului de justiție. Pe de altă parte, este permis judecătorilor ca, în acord cu prestigiul funcției lor și în lumina menirii lor fundamentale de a consolida statul de drept, să se exprime pe teme de interes pentru sistemul de justiție și să explice cetățenilor chestiuni legate de buna funcționare a justiției într-o manieră care să nu pericliteze însuși actul de justiție care îl înfăptuiesc. Judecătorii nu trebuie să fie și nici să lase impresia că sunt ridicoli în societate, întreg comportamentul lor, limbajul folosit, interacțiunea cu terții trebuie să se bazeze pe respect și bună cuviință. Spre deosebire de, bunăoară, jurnaliști, care pot să șocheze prin opiniile lor, este cert că judecătorii nu o pot face prin comportamentul lor. Instanța disciplinară a avut în vedere și modul repetitiv de manifestare a judecătorului în mediul virtual, pârâtul susținând că este cel mai urmărit judecător pe rețele de socializare din Europa de Est, argument care ar trebui să reprezinte o temă de reflecție serioasă mai ales pentru că în mod definitiv s-a mai aplicat o sancțiune disciplinară pentru o faptă săvârșită în același mod și s-a mai reținut o încălcare a dispozițiilor Codului deontologic pentru exprimări publice inadecvate cu standardele profesiei. În consecință, s-a reținut că manifestările pârâtului judecător în spațiul public virtual, concretizate în postarea unor videoclipuri pe rețelele de socializare (B. și Instagram) accesibile publicului, în care apare folosind un fierăstrău electric în timp ce taie gardul viu din curte, imagini asociate rezonabil cu scene dintr-un film de o violență extremă, interzis la momentul apariției sale în unele țări civilizate, Texas Chain Saw Massacre, respectiv, îmbrăcat sumar în timp ce lucrează la construirea unei piscine, postări care au generat puternice reacții publice în contextul în care era de notorietate calitatea de judecător a pârâtului se circumscriu manifestărilor contrare demnității funcției, fiind de natură a aduce atingere prestigiului justiției. Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că vinovăția pârâtului judecător în săvârșirea faptei, sub forma intenției directe, este dovedită și rezultă din faptul că a ales să posteze în spațiul virtual al unor rețele de socializare, accesibile publicului larg, două videoclipuri în care este prezentat într-o manieră care depășește limitele unor manifestări decente și care au generat comentarii negative din partea opiniei publice, înregistrări video care nu sunt izolate, ci sunt postate tocmai urmărind aducerea lor la cunoștința publică. De asemenea, s-a reținut că prezintă relevanță și modul în care pârâtul judecător se raportează la obligațiile ce îi incumbă din perspectiva statutului deținut, întrucât, în cuprinsul notelor scrise depuse în cadrul cercetării disciplinare, a precizat că și în trecut a postat filmulețe în care sare cu parașuta, cântă karaoke acasă, dansează de Crăciun, face karate în apă, aceste filmulețe stârnind critici sau doar amuzament. Or, un judecător trebuie să accepte că îi sunt impuse anumite restricții personale, care nu sunt aplicabile celorlalți cetățeni, inclusiv în afara exercitării atribuțiilor de serviciu. Urmarea produsă prin săvârșirea acestei abateri disciplinare constă în deteriorarea încrederii și a respectului opiniei publice față de funcția de magistrat, cu consecința afectării imaginii justiției, ca sistem și serviciu în apărarea ordinii de drept. În concluzie, instanța disciplinară a reținut că fapta pârâtului judecător realizează conținutul constitutiv al abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004. La individualizarea sancțiunii, în condițiile art. 100 din Legea nr. 303/2004, în raport cu împrejurările, gravitatea concretă, precum și consecințele faptelor săvârșite, au fost avute în vedere faptul că atitudinea pârâtului a fost de natură a genera suspiciuni publice din perspectiva respectării de către magistrat a obligațiilor legale ce îi revin în considerarea statutului deținut, împrejurarea că postările au fost intens mediatizate în spațiul public și au generat comentarii care au pus la îndoială chiar capacitatea acestuia de a-și îndeplini atribuțiile specifice funcției deținute. Totodată, s-a reținut că pârâtul judecător a mai fost anterior sancționat disciplinar pentru săvârșirea aceleiași abateri disciplinare, prin hotărârea nr. 15J/07.05.2019 a secției pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, rămasă definitivă prin decizia nr. 62/18.05.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și pentru încălcarea prevederilor art. 9 alin. (2) din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor, însă aceste antecedente nu și-au atins scopul preventiv. III. Recursurile declarate împotriva hotărârilor instanței disciplinare 1. Recursul declarat de reclamanta Inspecția Judiciară În temeiul art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 și art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., reclamanta Inspecția Judiciară a declarat recurs împotriva hotărârii nr. 28J/13.12.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, susținând, în esență, că este nelegală, întrucât cuprinde motive contradictorii și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, în ceea ce privește soluția de respingere a acțiunii disciplinare întemeiate pe dispozițiile art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004 cu privire la fapta constând în exprimarea unor opinii în lucrarea "900 de zile de asediu neîntrerupt asupra magistraturii române". Raportat la limitele pe care obligația de rezervă le impune magistratului în privința libertății de exprimare, se argumentează că pârâtul avea dreptul să își prezinte propria părere în legătură cu o serie de evenimente care ar fi putut influența activitatea sistemului judiciar, însă maniera concretă în care au fost făcute afirmațiile redate în acțiunea disciplinară a fost de natură a rupe justul echilibru între nevoia de a proteja dreptul la libera exprimare (inclusiv al magistraților), pe de o parte, și nevoia de a proteja autoritatea puterii judecătorești și drepturile altor persoane, pe de altă parte, cu atât mai mult cu cât niciun element nu tinde să arate că, în împrejurările date, acest mod de exprimare constituia pentru domnul judecător unica modalitate de a pune în valoare informațiile pe care înțelegea să le prezinte. Conduita materializată în expunerea, într-o lucrare publică, a unor opinii personale, într-o manieră neprincipială, de natură a pune la îndoială competența profesională și integritatea magistraților procurori, ce desfășoară activitate în cadrul secției de investigare a Infracțiunilor din Justiție, precum și a judecătorilor Curții Constituționale, contravine obligației de rezervă impuse magistraților în exercitarea libertății de exprimare, în considerarea statutului lor. În mod nelegal, secția a reținut că fapta pârâtului constând în exprimarea unor opinii în lucrarea "900 de zile de asediu neîntrerupt asupra magistraturii române", astfel cum a fost descrisă în acțiunea disciplinară, nu se circumscrie abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, în condițiile în care s-a reținut săvârșirea aceleiași abateri cu privire la manifestările judecătorului pârât în spațiul public virtual. Se argumentează că între cele două fapte săvârșite de judecător există o strânsă legătură, în sensul că acestea întregesc tabloul conduitei ilicite a judecătorului pârât, care a încălcat obligația de rezervă a magistraților, obligație ce presupune, prin însăși natura sa, moderație și reținere și în ceea ce privește prezentarea opiniilor de către magistrat, indiferent de natura modului în care s-a ales a fi exprimate verbal ori, în scris, ca în cazul de față. Astfel, în ceea ce privește soluția de respingere a acțiunii disciplinare pentru săvârșirea faptei constând în exprimarea unor opinii în lucrarea "900 de zile de asediu neîntrerupt asupra magistraturii române", instanța disciplinară, validând situația de fapt reținută de Inspecția Judiciară, printr-o motivare ce vine în contradicție tocmai cu considerentele de fapt și de drept reținute în argumentarea soluției de admitere a acțiunii disciplinare pentru săvârșirea aceleiași abateri disciplinare pentru săvârșirea faptei constând în conduita pârâtului în spațiul public virtual, a apreciat în mod greșit că opiniile exprimate de pârât în cuprinsul lucrării nu au fost de natură a aduce atingere independenței și imparțialității justiției și nici prestigiului acesteia, fiind circumscrise exercitării dreptului la liberă exprimare, cu respectarea obligației de rezervă impusă magistraților. Situația de fapt demonstrează că expresiile pe care judecătorul pârât a înțeles să le utilizeze în contextul emiterii unor aprecieri pur personale acuzatoare de natură a pune la îndoială competența profesională și integritatea magistraților procurori, ce desfășoară activitate în cadrul secției de Investigare a Infracțiunilor din Justiție, precum și a judecătorilor Curții Constituționale, au reflectat o atitudine subiectivă de natură a rupe justul echilibru între nevoia de a proteja dreptul la libera exprimare (inclusiv al magistraților), pe de o parte, și nevoia de a proteja autoritatea puterii judecătorești și drepturile altor persoane. În consecință, Inspecția Judiciară solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, reținerea spre rejudecare a acțiunii disciplinare, în limitele stabilite de art. 501 C. proc. civ., iar în rejudecare, admiterea acțiunii disciplinare și pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303 și aplicarea unei sancțiuni aspre, dintre cele prevăzute de art. 100 din aceeași lege. 2. Recursul declarat de pârâtul judecător A. Pârâtul judecător A. a declarat recurs împotriva încheierilor din 03.11.2021, 17.11.2021 și 08.12.2021 și împotriva hotărârii nr. 28J din 13.12.2021, pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători în materie disciplinară în dosarul nr. x/2021, solicitând casarea lor și, în principal, trimiterea cauzei în vederea rejudecării, în subsidiar, respingerea acțiunii disciplinare, iar în al doilea subsidiar, reindividualizarea sancțiunii aplicate. Printr-o primă critică, recurentul-pârât invocă nelegala constituire a instanței disciplinare, întrucât încheierile și hotărârile pronunțate în dosarul nr. x/2021 nu conțin numele și semnătura grefierului, contrar dispozițiilor art. 233 alin. (1), art. 425 alin. (1) lit. a) și art. 426 alin. (3) C. proc. civ. și art. 47 alin. (7) și art. 62 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1073/2018. În cadrul unei a doua critici, recurentul-pârât invocă încălcarea dreptului la apărare în fața Consiliul Superior al Magistraturii, contrar dispozițiilor art. 59 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 și art. 149-150 C. proc. civ., pentru următoarele motive: Inspecția Judiciară a depus la Consiliul Superior al Magistraturii numai rezoluția de exercitare a acțiunii disciplinare, nu și înscrisurile pe care a înțeles să le folosească ca probe; pentru termenul din 03.11.2021, i-a fost comunicată numai rezoluția de exercitare a acțiunii disciplinare, fără niciun document atașat, motiv pentru care nu s-a prezentat la termenul respectiv, arătând că nu își poate face apărarea; termenul din 17.11.2021 a fost fixat fără a i se comunica modul de soluționare a cererii și fără a i se trimite toate documentele depuse de Inspecția Judiciară; cererea de preschimbare a termenului din 17.11.021, motivată de participarea la un eveniment în străinătate, nu a fost soluționată conform art. 230 C. proc. civ. apărătorul angajat la 15.11.2021 s-a prezentat la termenul din 17.11.2021 și a solicitat un termen pentru citirea dosarului și pregătirea apărării, cerere care a fost respinsă pe motiv că deja se acordase un termen pentru pregătirea apărării, în temeiul art. 222 C. proc. civ., deși amânarea dispusă la termenul din 03.11.2021 nu îi era imputabilă, deoarece nu i se comunicaseră toate înscrisurile din dosarul cauzei; neregulile menționate au fost invocate prin cererea de repunere pe rol a cauzei, care a fost respinsă. În ceea ce privește soluția de respingere a excepției nulității absolute a acțiunii disciplinare pentru lipsa unei sesizări legale, se invocă nerespectarea prevederilor art. 12 alin. (3) din Regulamentul lucrărilor de inspecție, întrucât sesizarea nu cuprindea indicii concrete cu privire la situația de fapt reclamată, nefiind acceptată o formulare generală, deoarece legea impune indicarea faptei, datei comiterii, împrejurările care ar putea constitui o abatere. Astfel, se susține că sesizarea formulată de președintele Consiliului Superior al Magistraturii nu cuprinde nicio stare de fapt, nu indică data, locul, fapta comisă, ci doar se înaintează către Inspecție patru articole din presă. Soluția de respingere a excepției nulității absolute a acțiunii disciplinare pentru incompatibilitatea unuia dintre membrii instanței disciplinare este criticată pentru faptul că domnul judecător G. s-a aflat în situație de incompatibilitate, întrucât este autorul sesizării adresate Inspecției Judiciare, fiind incident cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ. Cu privire la soluția de respingere a excepției nulității absolute a acțiunii disciplinare pentru încălcarea regulii de repartizare aleatorie a cauzei disciplinare, sunt formulate criticile arătate în continuare. Contrar dispozițiilor art. 72 alin. (1) și art. 73 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, la dosarul cauzei nu sunt atașate dovezi cu privire la repartizarea sesizărilor către inspectorii judiciari cu respectarea principiului repartizării aleatorii și nici cu privire la desemnarea doamnei inspector judiciar H., nu rezultă data la care doamna inspector a solicitat redistribuirea lucrării și data la care această cerere a fost aprobată, iar aprobarea nu este semnată de inspectorul-șef I., nu există niciun document doveditor cu privire la desemnarea doamnei inspector judiciar J.. Totodată, se susține că la dosarul de cercetare disciplinară nu este atașată fișa care conține modificarea ordinii de repartizare și modul de efectuare a redistribuirii, iar modalitatea concretă de desemnare a inspectorilor judiciari nu se regăsește în fișa ECRIS IJ depusă la dosar. În ceea ce privește soluția de respingere a excepției nulității absolute a acțiunii disciplinare pentru nerespectarea termenului de efectuare a verificărilor prealabile, sunt formulate criticile arătate în continuare. Verificările prealabile au fost finalizate după 104 zile de la data sesizării cu nerespectarea termenului maxim de 90 de zile prevăzut de art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2017, iar prelungirea cu 15 zile a termenului de 10 zile stabilit prin rezoluția de infirmare a rezoluției inițiale de clasare este nelegală, întrucât, pe de o parte, nu se regăsește la dosarul electronic la care pârâtul a avut acces, iar, pe de altă parte, art. 29 alin. (5) din Regulamentul privind lucrările de inspecție judiciară prevedeau că este posibil să se dispună o singură dată completarea verificărilor prealabile. Printr-o altă critică, se invocă nelegalitatea rezoluției de începere a cercetării disciplinare și a rezoluției de exercitare a acțiunii disciplinare pentru depășirea limitelor sesizării, întrucât în rezoluția de începere a cercetării disciplinare și în rezoluția de exercitare a acțiunii disciplinare se face referire la comentariile făcute de pârât pe conturile de B. sau Instagram, iar nu la filmulețe și conținutul acestora care au făcut obiectul sesizării. Sub acest aspect, se mai arată că aceste comentarii au fost obținute în mod nelegal, cu nerespectarea art. 73 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, deoarece au fost obținute ulterior demarării verificărilor preliminare și numai la cererea inspectorului, neexistând niciun proces-verbal întocmit de cel care a procurat noile înscrisuri în care să se menționeze cine, cum și când le-a obținut. Subsumat unei alte critici, recurentul-pârât invocă nerespectarea dreptului la apărare în cursul cercetării disciplinare, pentru următoarele motive: (i) nu i s-a comunicat modul de soluționare a cererii din 05.07.2021, prin care a solicitat prelungirea cu două săptămâni a termenului de formulare a apărărilor în cadrul cercetării disciplinare; (ii) invitația primită la 26.07.2021 de participare la 30.07.2021 la audierea disciplinară este nelegală, întrucât inspectorii judiciari cunoșteau că se află în concediu de odihnă în perioada 02.08.2021-06.09.2021, iar la 30.07.2021, a avut activități aferente activității de judecată (pronunțări și redactări), astfel că nu se putea deplasa la București; au fost încălcate dispozițiile art. 42 alin. (1) din Regulamentul lucrărilor de inspecție, conform cărora regula o reprezintă audierea magistratului la sediul instanței, nefiind justificată opțiunea de audiere la sediul Inspecției Judiciare; (iii) la dosarul de cercetare disciplinară nu este atașat procesul-verbal din 09.08.2021, prin care au fost soluționate cererile în apărare transmise de pârât prin poșta electronică la 30.07.2021, pârâtului nefiindu-i comunicat modul de soluționare a cererilor respective; (iv) în mod nelegal a fost respinsă cererea de depunere de către Inspecția Judiciară a lucrărilor privind postări asemănătoare ale altor judecători, întrucât solicitarea nu a fost formulată pentru a fi făcute publice postările respective, iar pe de altă parte, chiar inspectorul a depus la dosar asemenea documente din oficiu, dar pentru alți judecători decât cei indicați de pârât; sub acest aspect, se invocă lipsa de imparțialitate a inspectorului judiciar, contrar dispozițiilor art. 72 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, ceea ce atrage nulitatea cercetării disciplinare; (v) invitația de participare la 24.08.2021 la cercetarea disciplinară constând în audierea a patru persoane la Tribunalul Cluj este nelegală pentru următoarele motive: inspectorii judiciari cunoșteau din 22.07.2021 faptul că pârâtul se află în concediu de odihnă în perioada 02.08.2021-06.09.2021; la 17.08.2021, Tribunalul Cluj a comunicat Inspecției Judiciare că toate cele patru persoane invitate la audiere se află în concediu de odihnă și nu pot fi încunoștiințate; invitația pentru audierea din 24.08.2021 i-a fost comunicată pârâtului la 06.09.2021; (vi) dispoziția din 25.08.2021 a inspectorilor judiciari de cercetare în lipsă, conform art. 42 alin. (4) din Regulamentul lucrărilor de inspecție judiciară este nelegală pentru următoarele motive: nu au existat neprezentări repetate ale magistratului, ci numai neprezentarea din 31.07.2021; nu a existat o imposibilitate de comunicare cu magistratul; (vii) procesul-verbal de încheiere a cercetării disciplinare din 06.09.2021 este nelegal, întrucât inspectorii judiciari nu au dispus cu privire la martorii încuviințați, care nu au fost audiați la 24.08.2021. Cu privire la abaterea disciplinară reținută în sarcina sa, pârâtul solicită să se constate că publicarea pe rețele de socializare rezervate doar prietenilor virtuali a două filmulețe prezentând aspecte de viață privată, fără nicio legătură cu viața profesională, nu întrunește elementele obiective și subiective ale vreunei abateri disciplinare, pentru argumentele sintetizate în continuare. Cele două filmulețe au fost făcute în condițiile restrictive și specifice perioadei de pandemie din vara anului 2020, iar în cadrul lor pârâtul nu vorbește despre problema justiției sau în vreo calitate oficială și nu se adresează publicului larg, ci doar urmăritorilor săi. Pârâtul arată că a ales cele două rețele de socializare în mediul online (B. și Instagram) drept căi de comunicare către adolescenți, afirmând că a alcătuit de mulți ani o comunitate cu care uneori împărtășește aspecte serioase, dar și din viața sa privată (precizând că, în unele filmulețe, s-a filmat în timp ce face parașutism, karate, scuba diving, dansează, cântă karaoke etc.). Conturile de pe B. și Instagram nu sunt accesibile decât persoanelor acceptate de utilizator și nicio postare de acolo nu a fost făcută cu intenția de a ajunge în mass-media, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile laturii subiective, în sensul intenției sale de a dăuna în vreun fel imaginii de profesionist sau imaginii justiției. Se mai arată că a șters imediat comentariile pe care le-a apreciat a fi nepotrivite, chiar dacă inițial se angrenase în discuții, evidențiind faptul că cele mai multe comentarii (33 din totalul de 35) sunt glumețe și laudative. Publicarea celor două filmulețe este expresia dreptului la libertate de exprimare, în virtutea art. 10 din Convenție și art. 30 din Constituție, iar pârâtul susține că nu poate fi făcut responsabil de modul în care alte persoane interpretează activitățile sale private și nici nu poate fi limitat în a se exprima astfel, de teama unor comentarii negative, deoarece are aceleași drepturi ca orice alt cetățean când e vorba de viața privată socială, conform art. 8 din Convenție și art. 26 din Convenție, iar imixtiunea statului în cele două drepturi trebuie să fie temeinic justificată. Recurentul-pârât argumentează că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, pentru următoarele motive: filmulețele nu au fost publicate nici pentru publicul larg și nici pentru presă; nu s-a adus atingere onoarei sau probității profesionale ori prestigiului justiției, deoarece nimeni nu a avut și nu are motive să se îndoiască de onoarea/probitatea sa profesională, de cinstea, integritatea și corectitudinea sa în legătură cu modul în care își îndeplinește funcția de judecător; nimeni nu a pus la îndoială prestigiul justiției; este nepotrivită caracterizarea conduitei sale ca fiind indecentă, exhibiționistă și ridicolă. Cu referire la sancțiunea disciplinară aplicată, recurentul-pârât susține că este nelegală și netemeinică și solicită reindividualizarea ei, pentru următoarele argumente: art. 100 din Legea nr. 303/2004 nu impune să se țină cont de situația personală sau antecedentele disciplinare și deontologice; la data comiterii faptei sancțiunea disciplinară anterioară nu era definitivă, motiv pentru care nu poate fi luată în considerare; referirea la abaterea deontologică anterioară este eronată, întrucât hotărârea din 2019 prin care s-a constatat încălcarea Codului deontologic nu era definitivă la momentul pronunțării hotărârii atacate în prezenta cauză, ci formează obiectul dosarului nr. x/2019 aflat pe rolul Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ; instanța disciplinară nu a avut în vedere circumstanțele personale, și anume: vechimea în magistratură de 23 de ani; evaluarea "foarte bine" a activității profesionale; faptul că a fost consilier al ministrului justiției, vicepreședinte de instanță și purtător de cuvânt, membru al Consiliului Superior al Magistraturii și membru în colegiul de conducere al Tribunalului Cluj, formator la Institutul Național al Magistraturii, expert al Consiliului Europei și al Uniunii Europene în mai multe țări pentru domeniul reforma justiției și anticorupție; situația familială. IV. Apărările formulate în cauză Domnul judecător A. a formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat de Inspecția Judiciară, prin care susține caracterul nefondat al criticilor din cererea de recurs. Reclamanta Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare, solicitând respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de domnul judecător A.. Domnul judecător A. a răspuns la întâmpinarea formulată de Inspecția Judiciară, prin care invocă nulitatea întâmpinării, susținând că nu este semnată de inspectorul-șef, și combate apărările din întâmpinare. V. Considerentele Înaltei Curți În acord cu Decizia Curții Constituționale nr. 381/2018 și cu cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârile din 21 iunie 2016 pronunțate în cauzele Tato Marinho Dos Santos Costa Alves Dos Santos și Figueiredo împotriva Portugaliei (cererile nr. 9023/13 și 78077/13) și Ramos Nunes de Carvalho E Sá împotriva Portugaliei (cererile 55391/13, 57728/13 și 74041/13), în cadrul recursului exercitat în temeiul art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, sunt supuse analizei inclusiv criticile referitoare la temeinicia hotărârii instanței de disciplină în ceea ce privește stabilirea situației de fapt și aprecierea probatoriului administrat (Deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători nr. 129/2017, nr. 139/2017, nr. 164/2017, nr. 5/2018 - pct. 70, nr. 173/2018 - pct. 78). 1. Excepția inadmisibilității recursului declarat de reclamanta Inspecția Judiciară, invocată de recurentul-pârât A. În susținerea excepției inadmisibilității recursului declarat de reclamanta Inspecția Judiciară, recurentul-pârât A. invocă faptul că, în raport cu dispozițiile art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, conform cărora împotriva hotărârii pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii prin care s-a soluționat acțiunea disciplinară "se poate exercita recurs (...) de către judecătorul sau procurorul sancționat ori, după caz, de Inspecția Judiciară", Inspecția Judiciară nu poate exercita recurs împotriva hotărârii prin care a fost admisă acțiunea disciplinară și a fost aplicată o sancțiune disciplinară. Conform art. 51 alin. (1) și (3) din Legea nr. 317/2004: "Art. 51. - (1) Hotărârile secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a soluționat acțiunea disciplinară se redactează, obligatoriu, în termen de cel mult 20 de zile de la pronunțare și se comunică, de îndată, în scris, judecătorului sau procurorului vizat, precum și Inspecției Judiciare. Comunicarea hotărârilor este asigurată de Secretariatul general al Consiliului Superior al Magistraturii. (...) (3) Împotriva hotărârilor prevăzute la alin. (1) se poate exercita recurs în termen de 15 zile de la comunicare de către judecătorul sau procurorul sancționat ori, după caz, de Inspecția Judiciară. Competența soluționării recursului aparține Completului de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Din Completul de 5 judecători nu pot face parte membrii cu drept de vot ai Consiliului Superior al Magistraturii sau judecătorul sancționat disciplinar." Contrar susținerilor recurentului-pârât, Înalta Curte constată că dispozițiile citate prevăd dreptul Inspecției Judiciare de a exercita recurs împotriva hotărârilor secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a soluționat acțiunea disciplinară, fără a reglementa distincția propusă de recurentul-pârât, în funcție de soluția dată acțiunii disciplinare. Pentru aceste considerente, va fi respinsă excepția inadmisibilității recursului declarat de reclamanta Inspecția Judiciară, excepție invocată de recurentul-pârât A.. 2. Excepția lipsei de interes a recursului declarat de reclamanta Inspecția Judiciară, invocată de recurentul-pârât A. În susținerea excepției lipsei de interes a recursului declarat de Inspecția Judiciară, recurentul-pârât A. invocă faptul că, prin hotărârea recurată, a fost aplicată cea mai severă dintre sancțiunile disciplinare, astfel că nu subzistă un interes al reclamantei în promovarea căii de atac. În materie civilă, art. 33 C. proc. civ. prevede că "interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual". Interesul reclamantei în exercitarea recursului răspunde cerințelor prevăzute de art. 33 C. proc. civ., întrucât Inspecția Judiciară urmărește, în acord cu rolul instituției, admiterea acțiunii disciplinare exercitate împotriva domnului judecător A. pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004 în ceea ce privește opiniile exprimate în lucrarea "900 de zile de asediu neîntrerupt asupra magistraturii române", faptă în privința căreia acțiunea a fost respinsă prin hotărârea atacată. Prin exercitarea recursului, folosul practic urmărit de Inspecția Judiciară rezidă în angajarea răspunderii disciplinare a unui magistrat pentru săvârșirea faptei menționate, în acord cu competența conferită instituției și potrivit dispozițiilor care reglementează răspunderea disciplinară a judecătorilor și procurorilor, iar acest deziderat nu poate fi realizat dacă nu ar fi exercitată calea de atac a recursului. Pentru aceste argumente, excepția invocată de recurentul-pârât este neîntemeiată. 3. Referitor la criticile prin care se invocă nelegala constituire a instanței disciplinare Criticile recurentului-pârât cu privire la încheierile și hotărârile pronunțate în dosarul nr. x/2021, prin care se invocă nelegala constituire a instanței disciplinare, întrucât nu conțin numele și semnătura grefierului, contrar dispozițiilor art. 233 alin. (1), art. 425 alin. (1) lit. a) și art. 426 alin. (3) C. proc. civ. și art. 47 alin. (7) și art. 62 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1073/2018, nu pot fi primite pentru argumentele arătate în continuare. Conform art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, dispozițiile acestei legi care reglementează procedura de soluționare a acțiunii disciplinare se completează cu dispozițiile C. proc. civ. în măsura în care nu sunt incompatibile cu aceasta. Jurisprudența Completului de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție este consolidată în sensul că, în aplicarea normei de trimitere de la art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, nu devin incidente în mod automat prevederile C. proc. civ., ci numai în măsura în care nu sunt incompatibile cu dispozițiile speciale ce reglementează procedura de soluționare a acțiunii disciplinare, cuprinse în Legea nr. 317/2004. Sub acest aspect, în jurisprudență s-a arătat că un argument esențial este reprezentat de faptul că secțiile CSM, atunci când îndeplinesc rolul de ins