ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 952/2023

Ședința publică din data de 25 mai 2023

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

La data de 07.12.2020, pârâta S.C. A. S.R.L. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 81/R din 11 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș în dosarul nr. x/2012.

În motivarea căii extraordinare de atac, revizuenta a susținut că decizia atacată este nelegală fiind incidente mai multe motive de revizuire, respectiv cele prevăzute de pct. 1, pct. 2, pct. 3, pct. 4, pct. 5, pct. 6, pct. 7 și pct. 8 ale art. 322 C. proc. civ. de la 1865.

În susținerea motivului prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuenta a susținut existența unor hotărâri definitive potrivnice date în una și aceeași pricină. Astfel, aceasta a învederat că în dosarul nr. x/2015, Judecătoria Sectorului 2 București a pronunțat o hotărâre prin care a fost confirmată soluția dată de parchet privind săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în ceea ce privește cererea de recurs soluționată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. x/2004. În aceste condiții, a arătat că hotărârea civilă rămasă definitivă în urma anulării cererii de recurs este decizia civilă nr. 1435/2004 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. x/2004.

Prin decizia civilă nr. 137/R din 18 noiembrie 2021, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 81/R din 11 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș în dosarul nr. x/2012.

Pentru a pronunța hotărârea sus amintită, în ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe pct. 7 al art. 322 din C. proc. civ., instanța de revizuire a reținut că, din chiar susținerile revizuentei, rezultă că cele două cauze în care au fost pronunțate deciziile despre care se susține că ar fi potrivnice, au avut obiecte diferite și se întemeiau pe norme de drept material diferite, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru admiterea cererii de revizuire.

Împotriva deciziei civile nr. 137/R din 18 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă a declarat recurs revizuenta S.C. A. S.R.L., prin care a solicitat admiterea recursului și anularea deciziei civile nr. 81/R din 11 iunie 2020, pronunțată nr. 2836/265/2012***.

În motivarea recursului, revizuenta a susținut că Judecătoria Sectorului 2 București, secția penală, prin hotărârea penală pronunțată în dosarul nr. x/2015, a respins plângerea formulată împotriva ordonanței din dosarul de cercetare penală nr. x/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, instanța penală menținând astfel infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în privința înscrisului constituind cererea de recurs care a format obiectul dosarului nr. x/2004 soluționat de Curtea de Apel Cluj.

Astfel, a învederat că, prin constatarea cererii de recurs ca fiind falsificată, decizia civilă nr. 1435/2004, pronunțată în dosarul nr. x/2004 al Curții de Apel Cluj a rămas definitivă, această hotărâre fiind contrară celei pronunțate în dosarul nr. x/2012.

În consecință, a solicitat ca, în temeiul art. 327, să fie anulată cea din urmă hotărâre, rămânând valabilă decizia civilă nr. 1435/2004 pronunțată în dosarul nr. x/2004 al Curții de Apel Cluj.

Intimatul Orașul Năsăud a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, susținând că legislația nu prevede nicio cale de atac împotriva deciziei pronunțate de curtea de apel, ca instanță de revizuire.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la 29 mai 2023, fiind repartizat aleatoriu Completului nr. 10.

La termenul din 25 mai 2023, instanța de recurs a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibilității căii de atac.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând recursul din perspectiva excepției inadmisibilității acestuia, invocată de intimatul Orașul Năsăud, a cărei analiză se impune cu prioritate, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 129 din Constituția României, revizuită, "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

În raport cu principiul statuat prin textul menționat, admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii.

Regula în materia căii de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârii date asupra revizuirii este aceea că o astfel de hotărâre este supusă căii de atac prevăzută de lege pentru hotărârea revizuită, regulă stabilită prin dispozițiile art. 328 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865.

Potrivit art. 328 alin. (2) C. proc. civ., dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice calea de atac este recursul, cu excepția cazului în care instanța de revizuire este Înalta Curte de Casație și Justiție, a cărei hotărâre este irevocabilă.

Această dispoziție procedurală nu este însă de natură a deschide calea unui recurs la recurs, aplicându-se și în această ipoteză regula prevăzută la alin. (1) al art. 328 din C. proc. civ., în sensul că, dacă hotărârea supusă revizuirii pe temeiul art. 322 pct. 7 din același cod este irevocabilă, același caracter îl va avea și hotărârea pronunțată în revizuire.

Din interpretarea prevederilor art. 328 alin. (2) C. proc. civ. reiese că intenția legiuitorului a fost aceea de a elimina calea de atac a apelului, atunci când hotărârea a cărei revizuire se cere este supusă atât apelului, cât și recursului, și nu aceea de deschide calea de atac a recursului și în situația în care hotărârea supusă revizuirii pentru contrarietate de hotărâri este pronunțată în recurs.

În cauză, decizia nr. 81/R din 11 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș în dosarul nr. x/2012, a cărei revizuire s-a solicitat, este o hotărâre irevocabilă potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., fiind pronunțată în soluționarea recursurilor declarate de pârâții S.C. A. S.R.L. și Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice C.A împotriva deciziei civile nr. 1016/2018, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. x/2012.

Drept urmare, recursul declarat de revizuentă nu este admisibil potrivit dreptului comun, ca urmare a neîndeplinirii condiției prevăzute de art. 299 C. proc. civ., cu referire la existența unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale, determinată ca atare de lege.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte situații, decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil recursul declarat de S.C. A. S.R.L..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 137/R din 18 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 mai 2023.