Decizia nr. 951/2023 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 31.05.2021 pe rolul Tribunalului Vrancea sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., obligarea acesteia la plata sumei de 50.000 euro constând în prejudiciul creat reclamantului prin faptele ilicite constând în formularea repetată de plângeri penale care au afectat imaginea, integritatea morală și demnitatea acestuia, cu cheltuieli de judecată. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1349, art. 1381 și urm. C. civ., art. 72, 73 C. civ. La data de 14.07.2021, Curtea de Apel Galați a admis cererea de strămutare a dosarului nr. x/2021 de pe rolul Tribunalului Vrancea, cauza fiind trimisă la Tribunalul Brăila pentru soluționare.

Sentința pronunțată de Tribunalul Brăila Prin sentința nr. 163/28.03.2022, Tribunalul Brăila, secția I civilă a respins acțiunea, ca neîntemeiată; a obligat reclamantul să plătească pârâtei cheltuieli de judecată în sumă de 2500 RON constând în onorariu de avocat.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Galați Prin decizia nr. 166/A/26.09.2022, Curtea de Apel Galați, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul reclamantului împotriva sentinței; a obligat pe apelantul reclamant să plătească intimatei pârâte suma de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu de avocat.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva acestei decizii a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamantul A., arătând că instanța de apel a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 1357, art. 1381 și urm. C. civ. A arătat recurentul că a reclamat trei fapte ilicite săvârșite de intimata B., aceasta formulând o cerere nefondată de emitere ordin de protecție, precum și plângeri penale repetate, sesizând Inspectoratul Școlar Județean cu privire la un contract de sponsorizare realizat de recurent. Prima acuzație nereală care a afectat integritatea morală și imaginea recurentului a fost acuzația de agresiune asupra acesteia, învestind cu rea credință instanța cu o cerere pentru emitere a unui ordin de protecție (dosar civil nr. x/2018 al Judecătoriei Focșani), cerere respinsă ca fiind neîntemeiată. Strict referitor la acuzația de agresiune din data de 28.11.2018, aspect invocat de intimată și în cererea de emitere ordin de protecție (respinsă definitiv), pârâta a reiterat aceeași acuzație (nefondată) și în cadrul plângerii penale obiect al dosarului penal nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani, această plângere constituind, de asemenea, un comportament illicit, întrucât acuzația deja respinsă de instanța de judecată, în mod evident nu putea face obiectul unei cercetări penale, câtă vreme nici din punct de vedere civil, acest pretins eveniment agresiv nu s-a dovedit. Reluarea acestei acuzații de către intimată în trei demersuri distincte, este dovada exercitării abuzive a drepturilor procesuale, intenția acesteia fiind aceea de denigrare, de afectare a imaginii publice a recurentului. După data renunțării, de către intimată, la plângerea penală formulată îmotriva recurentului, aceasta a reiterat acuzația, astfel că recurentul a fost audiat, a fost cercetat, fiindu-i adus un real disconfort, fiindu-i afectată imaginea, demersul penal ajungând în fața instanței de judecată, unde ședința este una cu participarea publicului. În această din urmă cauză penală recurentul a fost audiat, au fost administrate probe, emițându-se ordonanță de clasare, fiind astfel evident faptul că toate acuzațiile aduse sunt nereale, pure invenții ale pârâtei, din dorința de denigrare, de afectare a imaginii recurentului. Așadar, acest comportament ilicit al pârâtei nu poate fi considerat de instanța de apel ca fiind unul normal, decent, neînscriindu-se în limita de exercitare legală a dreptului la petiție, decizia instanței de apel constituind, în sine, un mod de încurajare în a continua cu acuzațiile nereale, defăimătoare, fapt care contravine oricăror norme de conviețuire socială, oricăror norme legale. Totodată, pentru a degrada relația cu fiica recurentului, față de un act de sponsorizare în sumă de 10.000 RON făcut de acesta în favoarea Școlii Gimnaziale Ion Basga cu ocazia sărbătorilor de iarnă 2018, unde învăța fiica recurentului și a pârâtei la acel moment, pârâta a formulat plângere la Inspectoratul Școlar Județean Vrancea împotriva recurentului și a școlii, susținând faptul că această sponsorizare ar fi o dare de mită. Suma de 10.000 RON a fost alocată școlii cu titlu de sponsorizare, conform contractului de sponsorizare nr. x/20.12.2018, din aceasta sumă, suma de 2000 RON fiind directionată, conform solicitărilor recurentului, familiilor C. și D., familii ai căror copii se aflau înscriși la acea dată în cadrul acestei instituții de învățământ și care aveau o situație familială deosebită, având nevoie de susținere financiară. Deși exista contract de sponsorizare, pârâta a încercat să păteze și acest act de liberalitate făcut de recurent cu intenții pur nobile. Acuzația de mită în raport de această sponsorizare a pus recurentul în situația de a da explicații printr-o notă scrisă către școală și ISJ Vrancea, totodată fiind făcute investigații de către ISJ, această acuzație vădit nefondată umbrind gestul uman al recurentului și făcând să planeze asupra sa o acuzație nereală. Prin urmare, în cauză sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, faptele ilicite ale pârâtei sunt dovedite, prejudiciul cauzat există, este dovedit, totodată existând legătură de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul cauzat, iar instanța de apel a făcut o greșită aplicare a normelor de drept material incidente. Faptele ilicite ale intimatei constau în acuzațiile nelegale aduse recurentului și reiterate în trei demersuri juridice diferite, toate respinse, urmate de acuzația de mită ce ar fi fost făcută la instituția școlară unde era înscrisa fiica recurentului și a intimatei, aceste acuzații repetate neputând fi încadrate în demersuri juridice firești, legale, neputând fi circumscrise sintagmei de drept la petiție al reclamantei. Scopul urmărit de intimată este acela de denigrare a recurentului, de creare a unei stări de vădit disconfort interior, de neliniște, de tulburare interioară, de afectare a imaginii și de discreditare a relației recurentului cu fiica sa. Solicită admiterea recursului, casarea în tot a deciziei atacate, admiterea apelului reclamantului, cu consecința admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, pe care nu le-a precizat și nu le-a dovedit.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinare, intimata-pârâtă B. a invocat excepția de nulitate a recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în dispozițiile art. 488 C. proc. civ., arătând că recurentul a reiterat aspecte ale situației de fapt, criticând modul de interpretare și apreciere a dovezilor administrate de către instanța de apel, contestând concluziile deduse în urma unei atare analize. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată. Cu privire la plângerile penale despre care a făcut vorbire recurentul-reclamant ca fiind fapte ilicite cauzatoare de prejudiciu, solicită a se avea în vedere că referitor la prima plângere intimata a înțeles să o retragă, iar în cazul celei de-a doua, s-a dispus clasarea cauzei, reținându-se că fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege. Recurentul-reclamant susține că intimata a exercitat în mod abuziv, în scop șicanatoriu, dreptul de petiționare, prin formularea plângerilor penale înregistrate pe rolul Parchetelor de pe lângă Judecătoria Focșani și Vrancea. Din probele administrate în prezenta cauză rezultă că intimata a formulat două plângeri penale împotriva reclamantului, în virtutea dreptului recunoscut de către dispozițiile art. 21 și art. 51 din Constituție, respectiv de art. 289 din C. proc. pen. Practica constantă a instanțelor a statuat că nu se poate angaja răspunderea civilă delictuală în cazul unei manifestări procesuale care este inclusă în sfera dreptului oricărei persoane de a se adresa unei autorități judecătorești și nu poate fi calificată ca fiind o faptă ilicită, generatoare de prejudiciu. În cauză nu suntem în prezența unor defăimări aduse la adresa reclamantului, nici eventuale insulte acestuia și nici vreo încălcare a dreptului la imagine al acestuia, neexistand nicio probă în acest sens, iar întrucât nu există faptă cauzatoare de prejudiciu, nu există nici prejudiciu. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488". Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate. În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate. Prin decizia recurată s-a reținut că hotărârea instanței de fond respectă exigențele de motivare prevăzute de lege, reclamantul nearătând, prin cererea de apel, care sunt aspectele de fapt sau probele pretins ignorate. S-a mai reținut că în cauză nu a fost dovedită îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale, dreptul la petiționare nu a fost exercitat abuziv de către pârâtă, sesizarea formulată de către aceasta către conducerea școlii unde este înscrisă minora nu conține afirmații de natură să afecteze dreptul la imagine al reclamantului, onoarea sau demnitatea acestuia, reclamantul nu a dovedit că raporturile cu fiica sa minoră au fost deteriorate urmare a comportamentului mamei, iar în cauză nu s-a dovedit producerea niciunui prejudiciu. Prin memoriul de recurs, reclamantul reiterează aceleași aspecte deduse judecății în calea de atac a apelului și care au primit deja o dezlegare jurisdicțională din partea instanței devolutive privind faptul că pârâta ar fi exercitat abuziv dreptul la petiție întrucât a formulat diverse plângeri și sesizări împotriva reclamantului cu un vădit caracter șicanatoriu și denigrator, respectiv o cerere nefondată de emitere ordin de protecție, plângeri penale repetate, sesizarea Inspectoratului Școlar Județean cu privire la un contract de sponsorizare realizat de recurent, etc, toate cu scopul denigrării recurentului, de creare a unei stări de vădit disconfort interior, de neliniște, de tulburare interioară, de afectare a imaginii și de discreditare a relației recurentului cu fiica sa. Recurentul nu deduce judecății instanței de recurs elemente susceptibile de încadrare și analiză în drept, ci expune aceleași stări și situații de fapt pe care le-a apreciat ca fiind prejudiciabile prin cererea de chemare în judecată și prin motivele de apel, împrejurare față de care indicarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și a dispozițiilor legale pretins interpretate sau aplicate greșit de către instanța de apel este una pur formală și nu circumscrie aspecte care în mod real pot fi subsumate acestei ipoteze. Situația factuală expusă de către recurent în calea extraordinară de atac, aceeași cu cea dedusă judecății în etapele procesuale anterioare, nu este susceptibilă de încadrare în vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., întrucât nu sunt dezvoltate, pe calea prezentului recurs, critici care să contrazică raționamentul instanței de apel și, în același timp, nu este o modalitate proprie învestirii cu judecata unei extraordinare de atac. Înalta Curte constată că, printr-o preluare identică a motivelor de apel, recurentul-reclamant readuce, spre analiză, instanței de control judiciar, în calea extraordinară de atac, probleme și situații de fapt asupra cărora instanța anterioară a răspuns prin hotărârea atacată, fără a combate, în mod punctual, concret și real, dezlegările cuprinse în hotărârea recurată, ceea ce atrage imposibilitatea încadrării susținerilor acestuia în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ. În realitate, prin memoriul de recurs, nu sunt formulate critici de nelegalitate, ci, așa cum s-a arătat, sunt prezentate situațiile de fapt ale cauzei, fără a se demonstra, prin argumente susceptibile de analiză în recurs sub forma criticilor de nelegalitate, în ce ar consta dezlegarea în drept eronată a instanței de apel. Procedând astfel, recurentul a nesocotit existența judecății anterioare și natura căii de atac a recursului, situație față de care devine incidentă sancțiunea nulității prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Întrucât intimata-pârâtă B. a făcut dovada cheltuielilor de judecată în cuantum de 3000 RON reprezentând onorariu de avocat și având în vedere soluția ce se va da asupra recursului, respectiv aceea a constatării nulității căii extraordinare de atac, Înalta Curte reține că recurentul-reclamant A. este parte căzută în pretenții conform art. 453 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată în favoarea intimatei-pârâte în cuantumul menționat. Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 166/A din 26 septembrie 2022 a Curții de Apel Galați, secția I civilă și obligă pe recurentul-reclamant la plata sumei de 3000 de RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat în favoarea intimatei-pârâte B..