Decizia nr. 947/2023 — ÎCCJ, Secția I civilă — recurs

Obiectul cererii de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la data de 03.04.2018, sub nr. x/2018, reclamanta Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Valu lui Traian, în contradictoriu cu pârâții Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Constanța, Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Valu lui Traian și cu intervenienții forțați Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Agenția Domeniilor Statului a solicitat constatarea nulității absolute a Hotărârii Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor nr. 269/07.06.2006, constatarea nulității absolute a procesului-verbal de delimitare din data de 05.06.2006, respectiv constatarea nulității absolute a protocolului de predare-preluare a terenurilor cu destinație agricolă din domeniul privat al statului nr. x/08.11.2006, înscrisuri prin care s-a dispus în mod ilegal scoaterea din domeniul public al statului a suprafeței totale de 648,84 ha teren agricol, respectiv 7,92 ha teren neagricol și punerea la dispoziția Comisiei locale de fond Funciar Valu lui Traian. Prin sentința civilă nr. 5503/15.05.2019 a Judecătoriei Constanța, s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Constanța și s-a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de către reclamanta Statiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricola Valu lui Traian în favoarea Tribunalului Constanța. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Constanța, secția I civilă, la data de 19.06.2019 sub numărul x/2018. Prin încheierea din data de 30.09.2019, Tribunalul Constanța, secția I civilă, a respins, ca neîntemeiate, excepția netimbrării cererii de chemare în judecată și excepția tardivității formulării acțiunii pentru considerentele arătate în încheiere, iar excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei și inadmisibilității acțiunii au fost unite cu fondul cauzei. Prin încheierea din data de 14.10.2019, s-a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată a numiților Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Agenția Domeniilor Statului formulată de reclamanta Stațiunea de Cercetare Dezvoltare Agricolă Valu lui Traian, s-a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție voluntară principală formulată de numitul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și s-a încuviințat în principiu cererea de intervenție voluntară accesorie formulată de intervenientul Academia de Științe Agricole și Silvice Gheorghe Ionescu Șișești. Apelul formulat de Statul Român prin M.F.P. reprezentat de D.G.R.F.P. Galați a fost respins ca tardiv formulat prin decizia civilă nr. 155/C/28.11.2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/2018.

Hotărârea pronunțată în primă instanță de tribunal. Prin sentința civilă nr. 980/11.03.2021, Tribunalul Constanța a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată și excepția lipsei calității procesuale active și a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă. Totodată, a respins cererea de intervenție voluntară accesorie formulată de intervenienta Academia de Științe Agricole și Silvice Gheorghe Ionescu Sisești, ca neîntemeiată, și a obligat reclamanta la plata către Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Valu lui Traian a sumei de 19.380 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Hotărârea pronunțată în apel de curtea de apel. Prin decizia nr. 146/C din 09 iunie 2022 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă, s-au respins, ca nefondate, apelurile formulate de reclamanta Stațiunea de Cercetare - Dezvoltare Agricolă Valu lui Traian, de pârâta Comisia Locală de Fond Funciar Valu lui Traian și de intervenienta Academia de Științe Agricole și Silvice Gheorghe Ionescu Șișești împotriva sentinței civile nr. 980, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 11.03.2021. S-a respins cererea apelantei pârâte Comisia Locală de Aplicare a Legii Fondului Funciar Valu lui Traian de obligare a apelantelor Stațiunea de Cercetare - Dezvoltare Agricolă Valu Lui Traian și Academia de Științe Agricole și Silvice Gheorghe Ionescu Șișești, la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.

Recursul exercitat în cauză. Împotriva deciziei Curții de Apel Constanța a declarat recurs intervenienta Academia de Științe Agricole și Silvice Gheorghe Ionescu Șișești.

Procedura de filtru. Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 9 noiembrie 2022 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din fișa Ecris . Intimata-intervenientă Agenția Domeniilor Statului a depus întâmpinare, în termen legal, solicitând anularea recursului pentru neîncadrarea în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. Intimata-pârâtă Comisia Locală de Fond Funciar Valu lui Traian a depus întâmpinare prin care a invocat inadmisibilitatea recursului, față de obiectul cauzei - materia fondului funciar și dispozițiile art. 5 Titlul XIII din Legea nr. 247/2005. De asemenea, a arătat că recursul este inadmisibil față de calitatea procesuală a recurentei interveniente, în condițiile în care reclamanta în interesul căreia a intervenit nu a promovat recurs. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Recurenta-intervenientă nu a formulat răspuns la întâmpinare. În cauză a fost întocmit raport asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care s-a reținut că, față de obiectul cauzei, inclus în aria litigiilor de fond funciar, decizia curții de apel nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs. Nu au fost depuse puncte de vedere. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând recursul în raport de excepția inadmisibilității acestei căi de atac, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 1 al Titlului XIII "Accelerarea judecăților în materia restituirii proprietăților funciare’’ din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare: "în scopul accelerării judecării plângerilor, contestațiilor și a altor litigii apărute în urma aplicării Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, numite în continuare procese funciare, procedura în fața instanțelor judecătorești se va efectua conform prevederilor acestui titlu, care se vor completa cu cele ale C. proc. civ..’’ Norma legală mai sus redată definește categoria "proceselor funciare’’, în care include nu numai plângerile și contestațiile, dar și alte litigii apărute în urma aplicării Legilor fondului funciar, respectiv nr. 18/1991, nr. 1/2000 și nr. 169/1997. Instanța reține că obiectul cauzei de față, reprezentat de acțiunea în anularea unor acte juridice emise în aplicarea legilor fondului funciar, se înscrie în sfera litigiilor de fond funciar. Pretențiile reclamantei au vizat constatarea nulității absolute a Hotărârii Comisiei Județene Constanța pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor nr. 269/07.06.2006, constatarea nulității absolute a procesului-verbal de delimitare din data de 05.06.2006, respectiv constatarea nulității absolute a protocolului de predare-preluare a terenurilor cu destinație agricolă din domeniul privat al statului nr. x/08.11.2006, înscrisuri prin care s-a restituit din domeniul public al statului suprafața totală de 648,84 ha teren agricol, respectiv 7,92 ha teren neagricol. Astfel, demersul judiciar, sub aspectul obiectului și al părților implicate în conflict, are natura unui litigiu de "fond funciar", căruia îi este aplicabilă procedura prevăzută din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005, lege specială ce conține și dispoziții procedurale pentru desfășurarea proceselor de fond funciar în sensul că "hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în primă instanță sunt supuse numai recursului." După intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., dispozițiile legale menționate trebuie însă coroborate cu prevederile alin. (1) și (2) ale art. 7 Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în M. Of. nr. 365 din 30 mai 2012, care statuează: "(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă’’, de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară. (2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului’’ sau că "poate fi atacată cu recurs’’ ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară." Dispozițiile cuprinse în Titlul XIII al Legii nr. 247/2005 reprezintă o lege specială, astfel că normele de procedură consacrate de prevederile alin. (1) și (2) ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 sunt incidente în cauza de față. Din coroborarea dispozițiilor legale expuse, rezultă că hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în primă instanță sunt supuse numai apelului. Coroborând prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, cu dispozițiile art. 483 alin. (1) din același cod, conform cărora nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului, rezultă că hotărârile pronunțate în faza procesuală a apelului, în procesele funciare, nu sunt susceptibile de cenzură pe calea recursului. Față de cele expuse, din coroborarea dispozițiilor art. 5 din Titlul XIII din Legea nr. 247/2005 cu cele ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 și art. 634 alin. (1) pct. 4 și art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., se desprinde concluzia că decizia civilă nr. 146/C din 9 iunie 2022 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă, atacată de recurentă, nu este supusă recursului, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri prin care a fost soluționat un proces funciar. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de intervenienta Academia de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu - Șișești" împotriva deciziei nr. 146/C din 9 iunie 2022 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă.