ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2678/2021

Ședința publică din data de 7 decembrie 2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cereri de chemare în judecată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă la data de 11 ianuarie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta S.C. A. S.A. Cobadin, prin lichidator judiciar B.., în contradictoriu cu pârâții U.A.T. Comuna Cobadin, Instituția Prefectului jud. Constanța, Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a comunei Cobadin și Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Constanța, a solicitat constatarea existenței dreptului de proprietate asupra terenului arabil în suprafață de 30 ha, aportat în natură de acționarul S.C. C. S.A. la data înființării reclamantei, potrivit Legii nr. 31/1991, în raport de art. 30 din Legea nr. 18/1991 (fost art. 29).

Prin încheierea nr. 839 din data de 24 mai 2018, îndreptată prin încheierea nr. 424 din data de 4 iunie 2018, Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței funcționale a secției și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea secției I civile a Tribunalului Constanța.

Prin încheierea nr. 1987 din data de 23 august 2018, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția I civilă în dosarul nr. x/2018, a fost admisă excepția necompetenței funcționale a acestei secții, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a civile și s-a constatat ivit conflictul negativ de competență, dosarul fiind înaintat Curții de Apel Constanța, în vederea soluționării conflictului.

Prin sentința civilă nr. 36/C din data de 26 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I civile a Tribunalului Constanța.

Dosarul a fost înregistrat din nou pe rolul secției I civile a Tribunalului Constanța la data de 19 octombrie 2018 sub nr. x/2018**.

I.2. Hotărârea pronunțată în primă instanță

Prin sentința civilă nr. 1840 din data de 18 iulie 2019, Tribunalul București, secția I civilă a admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Unitatea Administrativ Teritorială a Comunei Cobadin, Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor a Comunei Cobadin, Instituția Prefectului Județului Constanța și Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor Constanța și a respins acțiunea reclamantei, ca fiind formulată în contradictoriu cu persoane fără calitate procesuală pasivă. Totodată, instanța a obligat pe reclamantă la plata către pârâta U.A.T. Comuna Cobadin a sumei de 1.785 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat.

I.3. Hotărârea pronunțată în apel

Prin încheierea de ședință din data de 17 iunie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a respins, ca nefondată, cererea de suspendare a judecării cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului civil nr. x/2020 al Judecătoriei Constanța, formulată de apelanta-reclamantă S.C. A. S.A. Cobadin - în faliment, prin lichidator judiciar B..

Prin decizia civilă nr. 172/C din data de 21 octombrie 2020, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a respins apelul civil formulat de apelanta-reclamantă S.C. A. S.A. Cobadin - în faliment, prin lichidator judiciar B.., împotriva sentinței civile nr. 1840 din data de 18 iulie 2019, pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2018 ca nefondat.

A obligat-o pe apelantă la 1.785 RON cheltuieli de judecată către intimata U.A.T. Comuna Cobadin.

II. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva încheierii de ședință din data de 17 iunie 2020 și a deciziei pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A. Cobadin - în faliment, prin lichidator judiciar B..

II.1. Motivele de recurs

Invocând incidența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă, în esență, a susținut următoarele:

În esență, se susține că soluția instanței de apel este nelegală, fiind pronunțată cu interpretarea eronată a dispozițiilor legale aplicabile în cauză.

- instanța de apel nu a analizat în mod riguros dacă există identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, motivarea instanței asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților, reprezentând mai degrabă o motivare asupra fondului cauzei;

- instanța de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat a celor stabilite definitiv de instanța de apel prin decizia civila nr. 1405 din data de 21 noiembrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2015;

- instanța de apel a apreciat că niciunul din pârâți nu are calitate procesuală pasivă, că nu se pune problema ca aceștia să conteste dreptul reclamantei și, totodată, niciunul nu deține posesia terenurilor și nici nu invocă vreun drept de proprietate;

- motivarea instanței de apel este străină oricărei rigori juridice, în condițiile în care prin încheierea de ședința din 17 iunie 2020, instanța de apel a respins cererea de suspendare a prezentei pricini până la soluționarea dosarului civil nr. x/2020 al Judecătoriei Constanța, având ca obiect constatare nulitate titluri de proprietate, emise de pârâtele din prezenta cauză, pentru imobilul în litigiu către terțe persoane;

- motivarea instanței de apel cu privire la inexistența vreunei contestări a dreptului de proprietate al reclamantei de către pârâte este contrară oricărui raționament juridic, prin însăși emiterea titlurilor de proprietate de către pârâte pentru terenul ce aparține reclamantei, fiind o contestare a dreptului acesteia de proprietate.

- soluția instanței de fond este greșită și cu privire la modul de soluționare a cererii de suspendare a prezentei pricini, până la soluționarea dosarului având ca obiect constatarea nulității absolute a titlurilor de proprietate emise de pârâtele din prezenta pricină în favoarea altor persoane pentru imobilul în litigiu:

- instanța de apel a nesocotit dispozițiile art. 413 C. proc. civ., soluția ce urmează să se pronunțe în dosarul având ca obiect nulitatea absolută a titlurilor de proprietate având o influență hotărâtoare asupra dreptului dedus judecății;

- având în vedere răspunsul primăriei Cobadin, din care rezultă că terenul în litigiu a fost atribuit unui număr de 38 de persoane în baza legilor fondului funciar, a formulat acțiune în instanță având ca obiect nulitatea absolută a titlurilor de proprietate emise de intimate în mod nelegal, cu încălcarea dreptului său de proprietate, se impune suspendarea prezentei pricini până la soluționarea definitivă a dosarului având ca obiect nulitatea titlurilor de proprietate, cerere pe care a formulat-o și în fața instanței de apel (această cerere a fost respinsă).

Totodată, recurenta-reclamantă a expus pe larg situația de fapt a speței și cele statuate prin decizia pronunțată în dosarul nr. x/2015 de Tribunalul Constanța, făcând trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la încălcările art. 6 din Convenție și susținând că, dacă s-ar nesocoti autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 1405 din data de 21 noiembrie 2017 pronunțate de Tribunalul Constanța, s-ar produce o încălcare a principiului securității și certitudinii juridice.

Concluzionând, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea soluționării fondului, iar, în subsidiar, admiterea recursului cu consecința admiterii acțiunii în constatare.

Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

II.2. Apărările formulate în cauză

În cauză nu a fost formulată întâmpinare.

II.3. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 05 octombrie, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. Cobadin, prin lichidator judiciar B.. împotriva încheierii de ședință din data de 17 iunie 2020 și a deciziei civile nr. 172 C din data de 21 octombrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă și a fixat termen de judecată la data de 16 noiembrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

II.4. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, precum și actele și lucrările dosarului, pe baza criticilor formulate prin motivele de recurs și prin raportare la dispozițiile legale aplicabile în cauză, se apreciază că recursul declarat de reclamanta A. S.A. Cobadin, prin lichidator judiciar, B., împotriva încheierii de ședință din data de 17 iunie 2020 și a deciziei civile nr. 172 C din data de 21 octombrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă este nefondat, pentru considerentele ce urmează.

În ceea ce privește recursul împotriva încheierii de ședință din data de 17 iunie 2020, prin care Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a respins, ca nefondată, cererea de suspendare a judecării cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului civil nr. x/2020 al Judecătoriei Constanța, criticile de nelegalitate vizează aplicarea greșită a prevederilor art. 413 C. proc. civ.

Criticile formulate nu pot fi primite.

Suspendarea facultativă este reglementată prin norme dispozitive, instanța de judecată fiind cea chemată să decidă asupra oportunității ei, în vederea unei bune administrări a justiției. Ea constituie un instrument util pentru a se preîntâmpina pronunțarea unor hotărâri contradictorii ori susceptibile de reformare sau retractare, întrucât judecata pentru a cărei soluționare definitivă se cere suspendarea, se constituie într-o chestiune prejudicială în cauza în care se invocă incidentul suspendării facultative.

Curtea de Apel Constanța a apreciat în mod corect, în funcție de împrejurările concrete ale pricinii, că nu se impune suspendarea judecății deoarece nu există riscul pronunțării unor hotărâri contradictorii, raportat la împrejurarea că obiectul apelului vizează soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive în contextul recunoașterii dreptului de proprietate al reclamantei, al neinvocării vreunui titlu de proprietate al pârâților și a nedeținerii în posesie a terenului în litigiu. De asemenea, în mod just s-a învederat că în dosarul x/2020 al Judecătoriei Constanța se analizează respectarea prevederilor Legii 18/1991 la emiterea titlurilor către anumite persoane fizice, fără ca aceasta să determine în mod automat dobândirea proprietății asupra acestor terenuri de către pârâții din prezenta cauză.

Drept urmare, corect s-a respins cererea de suspendare a judecării cauzei având ca obiect constatarea existenței dreptului de proprietate în patrimoniul reclamantei asupra terenului arabil în suprafață de 30 ha adus ca aport în natură de acționarul S.C. C. S.A. la data înființării societății reclamante, până la soluționarea definitivă a dosarului civil nr. x/2020 al Judecătoriei Constanța.

În ceea ce privește recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 172 C din data de 21 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Prima critică circumscrisă motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. vizează neanalizarea de către instanța de apel a identității dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, susținându-se că motivarea instanței asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților reprezentă mai degrabă o motivare asupra fondului cauzei. Critica nu este fondată.

Curtea de apel a interpretat în mod corect art. 36 C. proc. civ., reținând că textul presupune existența unei identități dintre părțile cauzei și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății, că legitimarea procesuală nu se raportează la un raport juridic dedus judecății, ci poate fi vorba și de o obligație de a răspunde față de pretențiile formulate prin cererea de chemare în judecată. Drept urmare, legitimare procesuală pasivă o poate justifica fie o persoană aflată în relații contractuale cu reclamanta privind acest bun, fie una care ar avea vreo obligație legală de a răspunde față de pretențiile reclamantei cu privire la această suprafață de teren.

Se reține de curtea de apel în mod just că potrivit art. 29 alin. (1)-(2) din Legea nr. 18/1991 în forma în vigoare la data înființării societății, pot avea calitate procesuală pasivă acele persoane care, fie contestă modul de reorganizare a societății, fie contestă deținerea în proprietate de către asociațiile intercooperatiste sau de stat și cooperatiste a terenurilor aduse de cooperativă în asociație. De asemenea, se învedereză că reclamanta nu a lămurit dacă pârâții chemați în judecată, respectiv U.A.T. Comuna Cobadin, Instituția Prefectului jud. Constanța, Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a Comunei Cobadin și Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Constanța, se încadrează în aceste categorii, și drept urmare, conchide în mod just instanța că legitimarea procesuală pasivă a celor două comisii și a celorlalți pârâți nu este justificată în cauză.

Față de aceste considerente, Curtea constată că în mod corect a stabilit prima instanță că, față de obiectul acțiunii, raportat la motivele de fapt invocate și la fundamentul juridic al cererii, nu s-a făcut dovada legitimării procesuale a pârâtelor chemate în judecată, astfel că excepția lipsei calității procesuale pasive este întemeiată.

Nici criticile recurentei din cuprinsul memoriului de recurs privind calitatea motivării deciziei recurate nu subzistă. Aceste critici pot fi subsumate și analizate pe temeiul motivului de casare reglementat de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., neindicat de recurentă, însă calificat ca atare de Înalta Curte în baza art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. vizează situația în care hotărârea atacată nu ar cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când ar cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei,

Exigența motivării hotărârii judecătorești este o garanție a caracterului echitabil al procedurii și împotriva arbitrariului instanței, fiind reglementată de dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Potrivit acestui text, hotărârea judecătorească va cuprinde, din acest punct de vedere, considerentele, în care, potrivit textului invocat, se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Transpunând dispozițiile acestei norme în contextul criticilor formulate de recurentă, Înalta Curte apreciază că obligația instanței de apel de a motiva decizia pe care a pronunțat-o, privește, în esență, analiza criticilor formulate de către reclamantă prin motivele de apel, cu arătarea situației de fapt pe care a reținut-o și a considerentelor de fapt și de drept pentru care a confirmat soluția primei instanțe, criterii legale pe care decizia recurată pronunțată de Curtea de Apel Constanța le îndeplinește. Drept urmare, va fi înlăturat ca nefondat și acest motiv de recurs.

Referitor la motivul de nelegalitate formulat de recurentă, prin care se invocă încălcarea autorității de lucru judecat atașată deciziei civile nr. 1405/21.11.2017 a Tribunalului Constanța, nici acesta nu este fondat.

Curtea de apel a reținut în mod corect că, pe lângă faptul că reclamanta nu a menționat în ce mod a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a acestei decizii, din analiza acesteia a rezultat că Tribunalul Constanța a stabilit că nu există nicio obligație a comisiilor de fond funciar de punere în posesie sau de emitere a titlurilor de proprietate și că reclamanta are posibilitatea formulării unei acțiuni în constatarea dreptului său de proprietate. De asemenea, se mai reține că prima instanță nu a negat aceste statuări, ci doar a reținut că în prezenta acțiune nu are calitate procesuală pasivă Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a Comunei Cobadin și Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Constanța. Procedând la menținerea sentinței atacate și sub acest aspect, instanța de apel a aplicat just dispozițile incidente, neputându-se reține încălcarea autorității de lucru judecat a deciziei civile nr. 1405/21.11.2017 a Tribunalului Constanța.

Celelalte critici ale recurentei sunt de asemenea, nefondate, întricât simpla nemulțumire a părții cu privire la aspectele care au format convingerea instanței de apel, fără precizarea relevanței pe care acestea le în raport cu aplicarea normelor de drept incidente pentru soluționarea raportului juridic litigios nu pot face obiectul analizei instanței de recurs, nefiind îndeplinite cerințele art. 488 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât să fie posibil un control de legalitate în această etapă procesuală.

Pentru aceste considerente, se va respinge recursul declarat de reclamanta A. S.A. Cobadin, prin lichidator judiciar B., împotriva încheierii de ședință din data de 17 iunie 2020 și a deciziei civile nr. 172 C din data de 21 octombrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. S.A. Cobadin, prin lichidator judiciar B., împotriva încheierii de ședință din data de 17 iunie 2020 și a deciziei civile nr. 172 C din data de 21 octombrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 decembrie 2021.