ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1887/2021

HOTĂRÂRE

28.09.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1887/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 28 septembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, ce face obiectul dosarului nr. x/2020, înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., constatarea nulității Procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. x/01.10.2020.

Prin sentința civilă nr. 344/02.03.2021, Tribunalul Constanța a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați.

În considerentele hotărârii s-a arătat că actul a cărui anulare se solicită nu este un act administrativ, astfel cum este acesta definit de art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, nefiind emis de o autoritate publică în regim de putere publică, astfel încât competența de judecată nu revine instanței de contencios administrativ, ci instanței civile.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Galați, inițial la secția de contencios administrativ și fiscal, care, având în vedere sentința de trimitere, și-a declinat competența în favoarea secției a II-a civile a Tribunalului Galați, pe rolul căreia dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2020*.

La termenul de judecată din 26.05.2021, instanța a pus în discuție excepția necompetenței sale teritoriale, precum și excepția necompetenței funcționale a secției a II-a civile, pe care le-a găsit întemeiate, trimițând dosarul Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, în virtutea calificării ca act administrativ a actului contestat - Procesul-verbal nr. x/01.10.2020 de recepție la terminarea lucrărilor asupra construcției edificate în baza autorizației de construire nr. x/04.10.2020 emise de Primăria Cernica.

Deși H.G. nr. 273/14.06.1994 pentru aprobarea Regulamentului privind recepția construcțiilor, în Anexa-Regulament, la art. 34 și 35, nu clarifică ce instanță este competentă pentru anularea procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, acest act normativ prevede, la art. 1 din Regulament, că recepția construcțiilor constituie o componentă a sistemului calității și reprezintă un proces complex prin care se certifică, în condițiile legii, finalizarea lucrărilor pentru realizarea unor construcții noi sau a unor intervenții la construcții existente, cu respectarea cerințelor fundamentale aplicabile și în conformitate cu prevederile autorizației de construire/desființare, precum și ale documentelor prevăzute în cartea tehnică a construcției.

În lipsa unei prevederi explicite privind natura sa juridică, actul de recepție a lucrărilor de construcții, reglementat de Regulamentul de recepție a lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora, aprobat prin H.G. nr. 273/1994, prin care se certifică respectarea obligației de conformitate a lucrărilor de construire cu legislația în materie, cu actele administrative și tehnice de construire și prevederile contractului în baza cărora au fost realizate, a devenit obiectul unei dispute doctrinare și jurisprudențiale.

Potrivit jurisprudenței dominante, dar și opiniei instanței de trimitere, actul în discuție are natura unui act administrativ, pentru argumente ce țin de natura și structura emitentului - Comisia de recepție, conținutul și efectele procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, caracterul unilateral și modul de formare a voinței pe care o exprimă, regimul de putere publică.

Având în vedere art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei aparține instanței de contencios administrativ de la sediul reclamantei, adică Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, pe rolul căruia a fost înregistrat inițial dosarul.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II- a civilă, la data de 22 iunie 2021.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Instanțele aflate în conflict negativ de competență au fost sesizate cu o acțiune având ca obiect constatarea nulității Procesului-verbal nr. x/01.10.2020 de recepție la terminarea lucrărilor asupra construcției edificate în baza Autorizației de construire nr. x/04.10.2020 emise de Primăria Cernica, declinările reciproce fiind generate de modul diferit de determinare a naturii juridice a litigiului, respectiv litigiu civil sau litigiu de contencios administrativ.

Înalta Curte constată că, în condițiile în care actul a cărui anulare tinde să o obțină reclamanta este un act administrativ, este evident că prima instanță sesizată nu trebuia să-și decline competența în favoarea instanței civile.

Natura juridică a procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor emis de Comisia de recepție nu poate fi alta decât de act administrativ, având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 37 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, modificată, dreptul de proprietate asupra construcțiilor se înscrie în cartea funciară în baza unui certificat de atestare eliberat de autoritatea locală emitentă a autorizației de construire, care să confirme că edificarea construcțiilor s-a efectuat conform autorizației de construire și că există proces-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, precum și a celorlalte dispoziții legale în materie și a unei documentații cadastrale.

Din analiza acestei dispoziții normative rezultă că procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor produce efecte juridice, stând la baza emiterii certificatului de atestare de către autoritatea locală și la înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra construcției.

Prin Decizia RIL nr. 13/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, privind interpretarea și aplicarea prevederilor art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991, în dosarele având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin efectul accesiunii imobiliare artificiale asupra unei construcții edificate fără autorizație de construire, în vederea pronunțării unei hotărâri judecătorești, care să stea la baza întabulării dreptului de proprietate asupra construcției, în sensul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 7/1996, s-a statuat că lipsa autorizației de construire sau nerespectarea prevederilor acesteia, precum și lipsa procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor constituie impedimente pentru recunoașterea pe cale judiciară, în cadrul acțiunii în constatare, a dreptului de proprietate asupra unei construcții realizate de către proprietarul terenului, cu materiale proprii.

Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 34 din Regulamentul privind recepția construcțiilor, anexă la H.G. nr. 343/2017 pentru modificarea H.G. nr. 273/1994 privind aprobarea Regulamentului de recepție a lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora, procesul-verbal încheiat cu ocazia recepției la terminarea lucrărilor sau a recepției finale, cu încălcarea prevederilor legale, poate fi anulat de către instanțele competente, potrivit legii.

În situația în care părțile nu ajung, în condițiile prevăzute de acest Regulament, la un acord pentru rezolvarea neînțelegerilor ivite cu ocazia încheierii procesului-verbal de recepție sau la o poziție comună în vederea realizării recepției construcției pe cale amiabilă, acestea se pot adresa instanței judecătorești competente, potrivit legii.

Chiar dacă prin Regulamentul privind recepția construcțiilor nu se arată în mod expres care sunt instanțele competente să verifice legalitatea unui proces-verbal de recepție la terminarea unor lucrări de construire, este neîndoios că, prin raportare la prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, doar instanțele specializate în această materie pot să realizeze un asemenea control de legalitate.

Prin urmare, față de natura juridică a actului contestat, respectiv aceea de act administrativ, pentru argumente ce țin în special de efectele actului contestat, art. 1 din Regulament statuând că recepția construcțiilor constituie o componentă a sistemului calității și reprezintă un proces complex prin care se certifică, în condițiile legii, finalizarea lucrărilor pentru realizarea unor construcții noi sau a unor intervenții la construcții existente, cu respectarea cerințelor fundamentale aplicabile și în conformitate cu prevederile autorizației de construire/desființare, precum și ale documentelor prevăzute în cartea tehnică a construcției, Înalta Curte constată că procesul-verbal de receptie la terminarea lucrarilor este un act administrativ, care poate face obiectul acțiunii în anulare, potrivit prevederilor Legii nr. 554/2004, modificată, act normativ pe care și-a fundamentat, de altfel, reclamanta demersul judiciar.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.