ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 946/2023

Ședința publică din data de 23 mai 2023

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 28.11.2018 sub nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtei B. la plata sumei de 1.000.700 RON cu titlu de daune morale pentru încălcarea dreptului la viață și a nu fi supus torturii ocrotit de art. 2 și 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Prin sentința civilă nr. 998 pronunțată la data de 10 mai 2019 de Tribunalul București a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, invocată prin întâmpinare, și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A. și C., în contradictoriu cu pârâta B. în favoarea Tribunalului Prahova.

La termenul din data de 11 septembrie 2019, Tribunalul Prahova a respins excepția necompetenței sale teritoriale și, prin sentința civilă nr. 1997, pronunțată la aceeași dată, a respins în totalitate acțiunea formulată de către reclamanții A. și C. în contradictoriu cu pârâta B., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții.

Prin încheierea nr. 1283/25.06.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020 Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus strămutarea judecării cauzei de la Curtea de Apel Ploiești la Curtea de Apel Brașov, păstrând actele de procedură îndeplinite înainte de strămutare.

Prin decizia civilă nr. 746/Ap, pronunțată la data de 23 septembrie 2020 de Curtea de Apel Brașov a admis apelul declarat de reclamanții A. și C. în contradictoriu cu pârâta B. împotriva sentinței civile nr. 1997/2019 pronunțată de Tribunalul Prahova, pe care a anulat-o și, în temeiul art. 480 alin. (4) coroborat cu art. 145 alin. (3) din C. proc. civ. a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Covasna.

I.2. Sentința pronunțată de Tribunalul Covasna:

Prin sentința civilă nr. 94 pronunțată la data de 11.02.2021, în dosarul x/2018, Tribunalul Covasna, secția civilă, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și C. în contradictoriu cu pârâta B., ca neîntemeiată.

I.3. Decizia pronunțată de Curtea de Apel Brașov:

Prin decizia nr. 1034Ap din 21 iunie 2022 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2018 s-a admis cererea de apel formulată de apelanta A. și C. împotriva sentinței civile nr. 94, pronunțată de Tribunalul Covasna, secția civilă la data de 11 februarie 2021, în dosarul cu nr. de mai sus. A fost anulată sentința apelată, iar cauza a fost reținută pentru rejudecare, fiind stabilit termen la 30 septembrie 2022, cu citarea părților.

II. Calea de atac exercitată în cauză.

Împotriva deciziei nr. 1034Ap din 21 iunie 2022 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2018, au declarat recurs reclamanții A. și C., solicitând admiterea recursului și trimiterea cauzei pentru rejudecarea pe fond a cererii de chemare în judecată.

II.1. Motivele de recurs.

Prin cererea de recurs, reclamanții au invocat dispozițiile art. 488 pct. 5 din C. proc. civ., arătând, în esență, că instanța de apel, cu încălcarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a principiului neînrăutățirii situației în propria cale de atac reglementat de art. 481 din C. proc. civ., le-a creat în propria cale de atac o situație mai gravă decât cea din hotărârea apelată.

Astfel, situația mai gravă derivă din împrejurarea că, deși prin sentința tribunalului acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, prin decizia recurată s-a admis apelul reclamanților, urmând ca în rejudecare să fie pusă în discuție admisibilitatea acțiunii.

Mai mult, prin decizia recurată instanța de apel a reținut în mod eronat și ilegal faptul că prima instanță ar fi respins cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă.

În continuarea memoriului de recurs, recurenții au expus situația de fapt, exprimându-și nemulțumirea cu privire la modul de soluționare al cauzei.

II.2. Procedura de filtru.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, s-a reținut că hotărârea atacată, fiind o hotărâre intermediară, nu este supusă recursului decât odată cu hotărârea prin care se soluționează fondul cauzei.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților, iar recurenții au depus note scrise prin care au arătat, în esență, că nu există o fragmentare a fazei procesuale a judecării în apel, întrucât prin decizia atacată apelul deja a fost soluționat definitiv, creându-le o situație mai gravă prin propria cale de atac.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., prin rezoluția din 5 mai 2023, s-a stabilit termen de judecată la data de 23 mai 2023, în camera de consiliu, fără citarea părților, în vederea examinării admisibilității în principiu a recursului.

II.3. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cauza în condițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit căruia în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Conform art. 480 alin. (3) teza I din C. proc. civ., în cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va judeca procesul, evocând fondul. Astfel, decizia de admitere a apelului, prin care se dispune anularea în tot sau în parte a hotărârii primei instanțe, cu reținerea procesului spre judecare, fixându-se termen în acest scop, are doar menirea de a pregăti soluționarea fondului cauzei.

În cauză, decizia civilă nr. 1034Ap din 21 iunie 2022 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2018, atacată pe calea prezentului recurs, este o decizie intermediară, prin care instanța de apel a admis cererea de apel formulată de reclamanții A. și C. împotriva sentinței civile nr. 94 pronunțate de Tribunalul Covasna, secția civilă, la data de 11 februarie 2021, a anulat sentința apelată și a acordat termen pentru soluționarea cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 480 alin. (6) din C. proc. civ.

Astfel, prin decizia recurată, instanța de apel nu a soluționat fondul cauzei, ci a pronunțat o primă hotărâre prin care, admițând apelul, a anulat hotărârea primei instanțe, reținând procesul spre judecare, urmând a pronunța o a doua hotărâre, prin care va soluționa fondul cauzei.

Câtă vreme cauza rămâne în curs de rezolvare după anularea în tot sau în parte a hotărârii primei instanțe, aceasta nu poate fi considerată soluționată definitiv decât după pronunțarea deciziei asupra fondului procesului. Rațiunea pentru care s-a instituit principiul de a fi supuse căii extraordinare de atac a recursului numai hotărârile judecătorești definitive este tocmai necesitatea instituirii unui sistem de natură să asigure judecarea completă și într-un timp rezonabil a cauzelor, fără fragmentarea cursului judecății. Astfel, se impune concluzia că o atare cale de atac nu poate fi exercitată și împotriva deciziei de anulare în tot sau în parte a procedurii finalizate prin sentința apelată, cu reținerea cauzei spre judecare.

De altfel, față de caracterul ei intermediar, decizia instanței de apel de anulare a hotărârii primei instanțe, cu reținerea cauzei spre judecare, nici nu are o existență autonomă, ci face parte din succesiunea de hotărâri ce survin în cursul rezolvării pricinii. În situația expusă, atât timp cât nu a fost epuizată examinarea căii ordinare de atac a apelului, prin pronunțarea hotărârii definitive asupra fondului pricinii, recursul nu se poate exercita și asupra hotărârii intermediare care a declanșat procedura de cercetare a cauzei pe fond.

O atare soluție este impusă și de regula unicității de exercitare a căii de atac instituită prin art. 460 din C. proc. civ., fiind de neconceput fragmentarea fazei procesuale a judecării în apel, încât și sub acest aspect prima hotărâre a instanței de apel, de anulare a hotărârii atacate, cu reținerea cauzei spre judecare, nu poate fi examinată de instanța de control judiciar, în recurs, decât odată cu decizia finală, dată asupra fondului.

De altfel, o atare interpretare a fost dată și de către instanța supremă prin Decizia nr. XXXIII din 16 aprilie 2007 publicată în Monitorul Oficial nr. 772 din 14 noiembrie 2007, pronunțată în recurs în interesul legii, prin care s-a statuat că este inadmisibil recursul declarat împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate de instanțele de apel, prin care s-a anulat în tot sau în parte procedura urmată, precum și hotărârea atacată, cu consecința reținerii cauzei spre judecare.

Chiar dacă decizia este pronunțată cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor art. 299 alin. (1) cu referire la art. 297 alin. (2) teza finală din C. proc. civ. din 1865, pentru identitate de rațiune, justețea argumentelor și similaritatea de dispoziții procedurale, soluția este aplicabilă și sub imperiul actualului C. proc. civ.

Pentru considerente expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. coroborat cu art. 493 alin. (5) din același cod, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții A. și C. împotriva deciziei nr. 1034/Ap din 21 iunie 2022 a Curții de Apel Brașov, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții A. și C. împotriva deciziei nr. 1034/Ap din 21 iunie 2022 a Curții de Apel Brașov, secția civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 mai 2023.