ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 905/2023

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, la data de 13 iunie 2019, reclamanții A., B., C., D., E. au solicitat obligarea pârâtului F. la: restituirea către A. a sumei de 190.000 euro, încasată de acesta în temeiul contractului de mandat, restituirea către B. a sumei de 40.000 euro, încasată de acesta în temeiul contractului de mandat, restituirea către C. a sumei de 40.000 euro, încasată de acesta în temeiul contractului de mandat, restituirea către D. a sumei de 40.000 euro, încasată de acesta, în temeiul contractului de mandat, restituirea către E. a sumei de 40.000 euro încasată de acesta în temeiul contractului de mandat. De asemenea, reclamanții au solicitat obligarea pârâților G. și F. să dea socoteală reclamanților cu privire la actele îndeplinite pentru aceștia, în temeiul contractului de mandat, obligarea pârâtului F. la restituirea procurii speciale autentificate sub nr. x la data de 06 aprile 2018 de BNP H., obligarea pârâtei G. la restituirea procurii speciale autentificată cu nr. x din 17 noiembrie 2017 de BNP H., obligarea pârâtului F. la plata dobânzii legale pentru sumele de bani nerestituite începând cu data de 01 aprilie 2019, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. F., în contradictoriu cu A., B., C., D., E., I., G., pe calea cererii reconvenționale, a solicitat să se constate intervenită compensația judiciară pentru suma de 79.364,00 euro, reprezentând cheltuielile pentru executarea mandatului, în temeiul dispozițiilor art. 1616 - 1617 și art. 2025 din C. civ., să se dispună compensarea cheltuielilor de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 452 alin. (2) din C. proc. civ.

Hotărârea Tribunalului Argeș Prin sentința civilă nr. 451 din 9 decembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Argeș, secția civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul E., în contradictoriu cu pârâtul F., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă. A admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B., C., D., în contradictoriu cu pârâții F. și G. și a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul E., în contradictoriu cu pârâta G.. A respins cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant F., ca neîntemeiată. În consecință, a dispus obligarea pârâtului F. să plătească reclamanților, în echivalent RON la cursul BNR de la data plății, următoarele sume: reclamantului A. - 190.000 euro; reclamantului B. - 40.000 euro; reclamantului C. - 40.000 euro; reclamantului D. - 40.000 euro. A dispus obligarea pârâtului F. să plătească reclamanților dobânda legală aferentă sumelor anterior menționate începând cu data de 01 aprilie 2019 și până la data plății efective, pe pârâta G. să dea socoteală reclamanților cu privire la actele îndeplinite în baza contractului de mandat și să le restituie procura autentificată sub nr. x/2017 la BNP H., pe pârâtul F. să dea socoteală reclamanților A., B., C., D. cu privire la actele îndeplinite în baza contractului de mandat și să le restituie procura autentificată sub nr. x/2018 la BNP H., iar pe pârâtul F. să plătească, în favoarea statului, următoarele sume de bani cu titlu de taxă judiciară de timbru pentru care s-a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamanți, respectiv 12.535 RON (A.), 4.865 RON (B.), 4.865 RON (C.), 4.865 RON (D.). Totodată, a dispus obligarea pârâtului F. să plătească reclamanților, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, următoarele sume: reclamantului A. - 800 RON și reclamantului D. - 1050 RON, iar pe pârâta G. să plătească reclamanților, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, următoarele sume: reclamantului A. - 200 RON și reclamantului D. - 200 RON.

Decizia Curții de Apel Pitești Prin decizia civilă nr. 3631 din data de 26 septembrie 2022, Curtea de Apel Pitești a respins, ca nefondat, apelul formulat de pârâtul - reclamant F. împotriva sentinței civile nr. 451 din 9 decembrie 2020 pronunțate de Tribunalul Argeș, în dosarul nr. x/2019, intimați fiind reclamanții - pârâți A., B., C., D., E. și pârâții G. și I..

Calea de atac formulată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 3631 din data de 26 septembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția Civilă, pârâtul - reclamant F. a declarat recurs, prin care a solicitat casarea deciziei recurate și rejudecarea cauzei cu consecința admiterii cererii reconvenționale, constatării intervenirii compensației judiciare, pentru suma de 79.364 euro și admiterii excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului pârât E.. Acesta a invocat incidența motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6) din C. proc. civ., apreciind că decizia recurată cuprinde considerente contradictorii. În cuprinsul cererii de recurs a arătat că, la data de 26 aprilie 2021, a formulat apel împotriva sentinței civile nr. 451 din 9 decembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Argeș, prin care s-a respins cererea reconvențională. Însă, calea de atac a fost respinsă, ca nefondată, în ceea ce privește cererea reconvențională, instanța de apel nefăcând nicio trimitere la calitatea procesuală activă a reclamantului - pârât E.. Apreciază că decizia recurată este nelegală, întrucât instanța de apel a reținut că mandatul dintre părți, fiind încheiat între rudele defunctului, este cu titlu gratuit. Aceasta deși în contract se prevede că mandatul se întinde și asupra actelor necesare executării lui, chiar dacă nu sunt precizate în mod expres, în conformitate cu dispozițiile art. 2016 pct. 3) din C. civ. De asemenea, în opinia sa, în mod eronat, instanța de apel nu a considerat că sumele cheltuite cu avocatul italian și repatrierea fratelui decedat nu sunt efectuate pentru executarea mandatului, întrucât acest tip de contract presupune încheierea de acte juridice pe seama mandantului. Fără ajutorul avocatului italian și al intimatei J. nu ar fi reușit să obțină despăgubirile. De aceea, apreciază că se impune completarea probatoriilor cu interogatoriul intimatei J. și cu emiterea a două adrese, către cabinetul avocatului și Societatea K. S.R.L. pentru a se vedea care au fost cheltuielile efectuate pentru realizarea mandatului. În consecință, solicită admiterea recursului, casarea deciziei și rejudecarea cauzei.

Apărări formulate Deși legali citați, intimații nu au formulat întâmpinare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului Examinând decizia recurată, din perspectiva criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte reține următoarele. În cadrul cererii de recurs, a fost invocat motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 6) din C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere atunci când "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei". Înalta Curte apreciază că motivul de recurs invocat este nefondat. Orice hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. În cuprinsul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6) din C. proc. civ. sunt menționate trei ipoteze care conduc la casarea unei hotărâri și anume: a) hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, în sensul că acestea lipsesc cu desăvârșire sau există o motivare, dar ea este insuficientă, nu răspunde tuturor cererilor sau, după caz, criticilor aduse hotărârii de primă instanță; b) motivele hotărârii recurate sunt contradictorii. Contradicția poate fi constatată în cuprinsul considerentelor sau prin analiza acestora în raport cu dispozitivul, fiind posibilă ipoteza în care ele nu susțin dispozitivul, ci, din contră, îl contrazic; c) hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii, ceea ce echivalează practic cu o nemotivare. Dacă pentru invocarea nemotivării hotărârii supuse căii de atac, în principiu, este suficientă trimiterea la dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., pentru celelalte două variante normative - motivarea contradictorie ori motivarea pe baza unor motive străine de natura pricinii - recurentul este ținut să indice instanței de recurs și să dezvolte atare ipoteză de casare prin critici concrete, din care să reiasă cu claritate caracterul contradictoriu al unor considerente în drept (având în vedere că instanța de recurs exercită exclusiv un control judiciar de legalitate) sau să indice acele considerente străine de natura pricinii. În cauza de față, recurentul - pârât precizează că hotărârea atacată, respectiv decizia civilă nr. 3631 din 26 septembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Pitești cuprinde motive contradictorii cu privire caracterul oneros sau gratuit al contractului de mandat. În dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurentul formulează susțineri de maximă generalitate, limitându-se doar la două împrejurări concrete: instanța de apel a reținut că mandatul este gratuit, deși, în cuprinsul convenției se menționează expres că se întinde asupra tuturor actelor necesare îndeplinirii lui și instanța de apel nu a avut în vedere împrejurarea că sumele cheltuite cu avocatul italian și repatrierea fratelui decedat au fost efectuate pentru executarea mandatului. Raportându-se la chestiunile, de care se prevalează recurentul pentru a susține caracterul contradictoriu al motivării deciziei atacate, precum și la aspectele care se regăsesc în considerentele deciziei recurate, Înalta Curte reține că, prin invocarea caracterului contradictoriu al motivării deciziei recurate, practic, recurentul contestă raționamentul juridic al instanței de apel, dar fără a aduce argumente concrete în acest sens. Înalta Curte constată că, în cuprinsul hotărârii judecătorești analizate, nu se regăsesc considerente contradictorii, instanța de apel înfățișând într-o manieră clară și coerentă argumentele avute în vedere în adoptarea soluției asupra cererii de apel. Hotărârea primei instanțe, de respingere a cererii reconvenționale, ca nefondată, a fost împărtășită și de instanța de control judiciar, care a argumentat că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză. Nici cele două situații învederate de recurent nu arată vreo contradictorialitate în raționamentul instanței de apel, care a reținut că, dat fiind gratuitatea mandatului, nu poate opera compensarea cheltuielilor. Mai mult, caracterul gratuit al mandatului s-a stabilit prin coroborarea probatoriilor administrate. Or, aceste aspecte nu pot fi cenzurate de instanța de recurs. Stabilirea ori verificarea situației de fapt reținute de instanțele de fond și, deci, temeinicia hotărârii recurate, nu pot constitui obiect al recursului, întrucât instanța de recurs este ținută de limitele controlului de legalitate, ce nu poate fi exercitat decât pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. Instanța de recurs învederează că garanțiile implicite ale art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale includ obligația de a motiva hotărârile judecătorești (H. împotriva Belgiei, pct. 53). O decizie motivată permite părților să demonstreze că a fost audiată în mod real cauza lor. Instanță internă dispune de o anumită marjă de apreciere în alegerea argumentelor și admiterea probelor, însă aceasta trebuie să-și justifice activitățile, precizând motivarea deciziilor sale (Suominen împotriva Finlandei, pct. 36; Carmel Saliba împotriva Maltei, pct. 79). Deși art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument [Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, pct. 61; García Ruiz împotriva Spaniei (MC), pct. 26; Jahnke și Lenoble împotriva Franței (dec.); Perez împotriva Franței (MC), pct. 81]. Întinderea obligației privind motivarea poate varia în funcție de natura deciziei (Ruiz Torija împotriva Spaniei, pct. 29; Hiro Balani împotriva Spaniei, pct. 27) și trebuie analizată în lumina circumstanțelor speței: trebuie să se țină seama în special de diversitatea motivelor, pe care un justițiabil le poate ridica în instanță și de diferențele din statele contractante în materie de dispoziții legale, cutume, concepții doctrinare, prezentarea și redactarea hotărârilor și deciziilor (Ruiz Torija împotriva Spaniei, pct. 29; Hiro Balani împotriva Spaniei, pct. 27). Art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță, bazându-se pe o dispoziție legală specifică [Burg și alții împotriva Franței (dec.); Gorou împotriva Greciei (nr. 2) (MC), pct. 41]. În plus, respingând un apel, instanța de apel poate, în principiu, să se limiteze la a-și însuși motivele hotărârii instanței de grad inferior [García Ruiz împotriva Spaniei (MC), pct. 26; a se vedea a contrario Tatichvili împotriva Rusiei, pct. 62]. Cu toate acestea, noțiunea de proces echitabil impune ca o instanță internă, care și-a motivat decizia pe scurt - fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță de grad inferior sau altfel - să fi examinat totuși, în mod real, chestiunile esențiale supuse atenției sale și să nu se fi mulțumit să confirme pur și simplu concluziile unei instanțe de grad inferior (Helle împotriva Finlandei, pct. 60). Această cerință este cu atât mai importantă atunci când o parte nu a putut să-și susțină oral cauza în cadrul procedurii interne (ibidem). Aplicând principiile Curții, instanța de recurs apreciază că hotărârea instanței de apel corespunde exigențelor Curții Europene a Drepturilor Omului, iar împrejurarea că recurentul este nemulțumit de considerentele instanței de apel nu echivalează cu motivarea contradictorie a hotărârii. Pentru toate considerentele expuse, se constată că nu este fondat motivul de recurs invocat, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6) din C. proc. civ. Având în vedere considerentele expuse, constatând că nu sunt întemeiate criticile formulate și că nu este incident motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul - pârât F. împotriva deciziei civile nr. 3631 din 26 septembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.