ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 877/2023

Ședința publică din data de 18 mai 2023 asupra cauzei de față, constată următoarele: 1. Contestația privind tergiversarea a procesului Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la 28 februarie 2023, sub nr. x/2012*/a1, petenta A. a formulat contestație la tergiversarea procesului ce face obiectul dosarului nr. x/2012 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, reclamând încălcarea dreptului la soluționarea cauzei într-un termen optim și previzibil. A învederat că, în rejudecarea apelului dispusă prin decizia nr. 654 din 18 decembrie 2018, instanța nu a uzat de pârghiile legale pe care le avea la dispoziție în vederea efectuării raportului de expertiză în cauză.

A solicitat admiterea contestației și luarea în regim de urgență a tuturor măsurilor legale ce se impun în vederea efectuării raportului de expertiză și a judecării litigiului. În drept, a invocat dispozițiile art. 522 C. proc. civ. prin raportare la art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. 2. Apărările formulate în cauză Legal citați, intimații nu au formulat întâmpinare. 3. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra contestației la tergiversarea procesului Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte constată că, potrivit programului de evidență informatizată a instanțelor, dosarul nr. x/2012 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost înregistrat pe rolul primei instanțe învestite la 17 iulie 2012, când erau în vigoare dispozițiile Codului de procedură de la 1865. Deși contestatoarea s-a prevalat în susținerea contestației sale de dispozițiile art. 522 din C. proc.

civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010, Înalta Curte nu va putea verifica încălcarea acestor norme legale de către Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, întrucât ele constituie reglementări ce au fost introduse prin actul normativ menționat, ce a intrat în vigoare la 15 februarie 2013. În sprijinul acestor considerente sunt relevate dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. "Dispozițiile C. proc. civ. se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare’’ și art. 24 și 25 din C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010, conform cărora "Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea sa în vigoare.

Procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi". Continuând acest raționament, Înalta Curte constată că dispozițiile C. proc. civ. de la 1865 nu conțin reglementări cu privire la contestația la tergiversarea procesului. Această procedură a fost introdusă odată cu intrarea în vigoare a C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010, în scopul înlăturării dificultăților ivite în soluționarea cauzelor civile într-un termen "optim și previzibil". Întrucât acest mijloc procedural nu are corespondent în reglementările anterioare adoptării actului normativ menționat (C. proc. civ. de la 1865), în raport de data inițierii demersului procesual care a format obiectul dosarului nr. x/2012 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, nu poate fi supus examinării în cauza pendinte.

Nefiind reglementată de legea care guvernează procesul civil cu privire la care a fost formulată, contestația la tergiversarea procesului promovată de contestatoarea A. este inadmisibilă și urmează a fi respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea A. privind tergiversarea procesului ce face obiectul dosarului nr. x/2012, aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 mai 2023.