ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 130/2023

Ședința publică din data de 26 ianuarie 2023

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

La 29 decembrie 2022, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția I civilă a fost înregistrat dosarul nr. x/2018, având ca obiect contestația privind tergiversarea procesului care formează obiectul dosarului x/2018 al Curții de Apel București – secția a IV-a civilă.

În dezvoltarea motivelor contestației, petenta A. S.R.L. a susținut că, prin decizia nr. 1323 din 12 octombrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel București – secția a IV-a civilă a respins apelul declarat de pârâții B. și C. împotriva încheierii din 27 noiembrie 2019 și a sentinței nr. 4871 din 30 decembrie 2019, pronunțate de Tribunalul Ilfov – secția civilă.

De asemenea, a arătat că decizia nr. 1323 din 12 octombrie 2021 a Curții de Apel București – secția a IV-a civilă este susceptibilă de a fi atacată cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Petenta a invocat încălcarea, de către instanța de apel, a dispozițiilor art. 426 alin. (5) C. proc. civ. și a dreptului de soluționare a procesului într-un termen optim și previzibil, menționând că, de la data pronunțării soluției în apel a trecut o perioadă mai lungă de un an, fără ca hotărârea să fie motivată și comunicată părților.

Având în vedere că, în lipsa comunicării deciziei termenul de recurs nu poate începe să curgă, iar hotărârea menționată nu poate rămâne definitivă pentru a se putea efectua cuvenitele mențiuni în cartea funciară, fiind afectat dreptul de a o pune în executare, petenta a susținut că drepturile sale procesuale au fost vătămate și a solicitat admiterea contestației în baza art. 522 și următ. C. proc. civ.

Legal citați, intimații B. și C. nu au formulat întâmpinare, însă, prin cererea depusă la 20 ianuarie 2023 au arătat că a rămas fără obiect contestația la tergiversare, întrucât decizia nr. 1323 din 12 octombrie 2021 a Curții de Apel București – secția a IV-a civilă a fost redactată și comunicată părților.

Prin decizia nr. 1323 din 12 octombrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel București – secția a IV-a civilă a respins apelul declarat de pârâții B. și C. împotriva încheierii din 27 noiembrie 2019 și a sentinței nr. 4871 din 30 decembrie 2019, pronunțate de Tribunalul Ilfov – secția civilă.

Potrivit verificărilor efectuate în sistemul de evidență informatizată a instanțelor, decizia nr. 1323 din 12 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2018, în legătură cu care a fost formulată prezenta contestație, a fost redactată și comunicată părților până la data soluționării prezentei contestații la tergiversare.

Analizând contestația privind tergiversarea procesului, Înalta Curte urmează să o respingă, pentru următoarele considerente:

Reglementările legale referitoare la contestația privind tergiversarea procesului reprezintă un mijloc procedural particular, destinat să înlăture întârzierile ivite pe parcursul soluționării cauzelor civile, de natură să afecteze termenul optim și previzibil în care un proces ar trebui finalizat prin pronunțarea unei hotărâri definitive, chiar în condițiile în care acest termen este variabil, în raport cu circumstanțele particulare ale fiecărei pricini.

Acest mijloc procedural nu reprezintă o cale de atac, ci un remediu circumscris scopului adoptării unor măsuri, în condițiile prevăzute de lege, de natură a asigura respectarea dreptului părților la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil.

Conform art. 522 alin. (1) C. proc. civ., "Oricare dintre părți, precum și procurorul care participă la judecată pot face contestație prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată."

Ceea ce caracterizează această instituție juridică este pasivitatea instanței de judecată, care, deși are la dispoziție mijloacele legale pentru corijarea conduitelor procesuale necorespunzătoare ale părților sau ale altor participanți la procedură, nu le aplică ori nesocotește ea însăși anumite prevederi legale, care-i impun îndeplinirea unui act de procedură într-un anumit termen.

Deși situația de fapt descrisă de petentă se putea circumscrie ipotezei instituite de art. 522 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.: "când instanța și-a nesocotit obligația de a soluționa cauza într-un termen optim și previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluționării cauzei, deși timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului", din verificările efectuate din oficiu în sistemul de evidență informatizată al instanței a rezultat că, anterior soluționării contestației, hotărârea menționată a fost motivată și comunicată părților.

În raport de aceste aspecte expuse, Înalta Curte nu poate reține ipoteza unei tergiversări a procesului, în accepțiunea dispozițiilor legale anterior evocate.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge contestația privind tergiversarea procesului formulată de contestatoarea A. S.R.L. privind dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel București – secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația privind tergiversarea procesului care formează obiectul dosarului nr. x/2018 al Curții de Apel București – secția a IV-a civilă, formulată de contestatoarea A. S.R.L..

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 ianuarie 2023.