ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 875/2023

HOTĂRÂRE

17.05.2023

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 875/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 17 mai 2023

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 12.05.2022 sub nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., obligarea acestuia la plata sumei de 6.709,07 de RON, reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate și neachitate de către pârât, cu cheltuieli de judecată, respectiv taxa judiciară de timbru în valoare de 200 de RON.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1026-1033 C. proc. civ., art. 1566-1592, art. 1270, art. 1516, art. 1518 C. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin sentința nr. 9555/26.09.2022, Judecătoria Iași a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoșani.

A reținut instanța că, prin derogare de la regula generală instituită de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., art. 121 din același cod prevede că cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța de la domiciliul consumatorului, dispozițiile art. 126 alin. (2) rămânând aplicabile.

Potrivit art. 126 C. proc. civ., părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, prin declarație verbală în fața instanței, ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă. Așa cum rezultă din art. 126 alin. (2) C. proc. civ., în litigiile din materia protecției drepturilor consumatorilor, părțile pot conveni alegerea instanței competente, numai după nașterea dreptului la despăgubire, iar orice convenție contrară este considerată nescrisă.

Din coroborarea acestui articol (interpretat per a contrario) cu art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., rezultă că, în materia protecției drepturilor consumatorilor, în situația în care părțile nu au convenit alegerea instanței competente, după nașterea dreptului la despăgubire, competența teritorială aparține unei anumite instanțe, deci, competența teritorială are un caracter absolut.

Astfel, în ceea ce privește soluționarea cererilor formulate de un profesionist împotriva unui consumator, în lipsa alegerii de competență după nașterea dreptului la despăgubire, competența teritorială este absolută și aparține judecătoriei în a cărei circumscripție domiciliază pârâtul.

Având în vedere natura raporturilor invocate de către reclamantă, rezultă că pârâtul are calitatea de consumator, iar reclamanta pe cea de profesionist. Or, în cauză pârâtul are domiciliul în localitatea Todireni, Botoșani, iar părțile nu au ales competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași ulterior nașterii dreptului la despăgubire.

Întrucât potrivit H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii, localitatea Todireni se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Botoșani, competența de soluționare a cauzei aparține acestei instanțe, potrivit celor arătate.

Prin sentința nr. 287/09.03.2023, Judecătoria Botoșani a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Iași, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut instanța că domiciliul pârâtului din prezenta cauză, astfel cum rezultă din verificările efectuate în baza de date DEPABD, se află în municipiul Iași, la diferite adrese, încă din anul 1974, localitate care se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Iași, potrivit Hotărârii CSM nr. 102/10.06.2021 privind stabilirea localităților care fac parte din circumscripțiile judecătoriilor din fiecare județ publicată în Monitorul Oficial al României nr. 625/25.06.2021, astfel încât competența de soluționare aparține acestei instanțe.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași, pentru următoarele argumente:

Obiectul cauzei este reprezentat de cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. (în calitate de cesionară a creanței deținută de C.), împotriva pârâtului B., de obligare a pârâtului la plata sumei de 6709,07 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate și neachitate de către pârât, cu cheltuieli de judecată, respectiv taxa judiciară de timbru în valoare de 200 de RON.

Prin urmare, raporturile juridice deduse judecății sunt acelea dintre un profesionist și un consumator, creanța cesionată de reclamantă provenind din serviciile de telefonie oferite pârâtului de către C. S.A. (societatea cedentă) și neachitate de către acesta.

În acest context, se reține că, potrivit dispozițiilor art. 121 C. proc. civ., "Cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului. Dispozițiile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile."

Alin. (2) al art. 126 C. proc. civ. statuează că, "În litigiile din materia protecției drepturilor consumatorilor, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, părțile pot conveni alegerea instanței competente, în condițiile prevăzute la alin. (1), numai după nașterea dreptului la despăgubire. Orice convenție contrară este considerată ca nescrisă."

Totodată, art. 1028 alin. (2) C. proc. civ. prevede că în cererile cu valoare redusă competența se stabilește potrivit dreptului comun, iar potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Înalta Curte constată că instanțele aflate în conflict negativ nu se află în dezacord în ceea ce privește dispozițiile legale care stabilesc competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței de la domiciliul pârâtului (consumatorul), ci se află în dezacord cu locul unde se află situat acest domiciliu.

În acest sens se constată că, chiar dacă prin cererea de chemare în judecată reclamanta a indicat că pârâtul domiciliază în localitatea Todireni, județul Botoșani (localitate aflată în raza teritorială a Judecătoriei Botoșani), din copia cărții de identitate a pârâtului aflată la dosarul Judecătoriei Iași (eliberată la data de 29.10.2014 și valabilă până la data de 25.06.2024), rezultă că acesta locuiește în B-dul x nr. 87, municipiul Iași, județul Iași.

Totodată, potrivit verificărilor efectuate de Judecătoria Botoșani la Direcția pentru Evidența Persoanei și a Bazelor de Date, în scopul identificării corecte a domiciliului pârâtului, în vederea soluționării excepției necompetenței teritoriale, a rezultat că domiciliul activ al pârâtului începând cu data de 29.06.2022 se află în str. x A, municipiul Iași, județul Iași, iar la data de 12.05.2022 (data investirii instanței cu prezenta cerere), pârâtul locuia la domiciliul înscris în cartea de identitate (29.10.2014-29.06.2022).

Prin urmare, întrucât dovada domiciliului pârâtului s-a realizat potrivit legii, respectiv pe baza mențiunilor din cartea de identitate și a relațiilor solicitate de la Direcția pentru Evidența Persoanei și a Bazelor de Date, rezultând că pârâtul locuiește în municipiul Iași, localitate aflată în raza teritorială a Judecătoriei Iași, aceasta este instanța competentă în soluționarea cauzei, în aplicarea dispozițiilor legale incidente, respectiv art. 121 coroborat cu art. 126 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.