ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2056/2022

HOTĂRÂRE

27.10.2022

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2056/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 27 octombrie 2022

După deliberare, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Panciu, în data de 09 martie 2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., obligarea acesteia la plata sumei de 938,35 RON, reprezentând contravaloare servicii prestate, chirie aferentă echipamentelor date în folosință și diferența de preț rămas de achitat pentru echipamentele ce i-au fost vândute.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1026-1033 C. proc. civ., art. 1566-1592, art. 1270, art. 1516 și art. 1518 alin. (1) din C. civ.

Prin sentința civilă nr. 610/2022 din 31 mai 2022, pronunțată de Judecătoria Panciu, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

În motivare, această instanță a reținut că, potrivit art. 1028 C. proc. civ., competența de soluționare a cererilor de valoare redusă în primă instanță aparține judecătoriei, iar competența teritorială se stabilește potrivit dreptului comun.

De asemenea, instanța a reținut incidența dispozițiilor conform art. 121 C. proc. civ., potrivit cu care cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului, precum și a dispozițiilor art. 126 alin. (2) C. proc. civ. care prevăd că în litigiile din materia protecției drepturilor consumatorilor, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, părțile pot conveni alegerea instanței competente, în condițiile prevăzute la alin. (1), numai după nașterea dreptului la despăgubire, orice convenție contrară fiind considerată nescrisă.

S-a mai arătat că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că reclamanta este o societate comercială, deci un profesionist, iar pârâta o persoană fizică care a încheiat contractul de vânzare cumpărare, având astfel calitatea de consumator, conform art. 2 din Legea nr. 193/2000, și, dat fiind faptul că are domiciliul în București, competența de soluționare a acauzei aparține Judecătoriei Sectorului 3 București.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 3 București, prin sentința civilă nr. 7680 din 06 septembrie 2022, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii de valoare redusă, în favoarea Judecătoriei Panciu, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a trimis cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut incidența dispozițiilor art. 121 C. proc. civ., potrivit cu care cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului, dispozițiile art. 126 alin. (2) rămânând aplicabile, precum și faptul că aceste norme au un caracter imperativ, de la care nu se poate deroga decât în condițiile art. 126 alin. (2) din cod, fiind instituită astfel o competență teritorială exclusivă.

S-a mai reținut că din coroborarea art. 126 cu art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. rezultă că, în materia protecției drepturilor consumatorilor, în situația în care părțile nu au convenit alegerea instanței competente, după nașterea dreptului la despăgubire, competența teritorială aparține unei anumite instanțe, deci are un caracter absolut.

În speță, astfel cum rezultă din verificările efectuate în baza electronică de date a Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date a Ministerului Administrației și Internelor, din 02.07.1999, deci anterior înregistrării dosarului pe rolul Judecătoriei Panciu ori Judecătoriei Sectorului 3 București, pârâta a fost înregistrată cu ultimul domiciliu cunoscut în sat Vizantea Mănăstirească, comuna Vizantea-Livezi, jud. Vrancea, nefiind informații la dosar cu privire la existența vreunei reședințe a pârâtei.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Litigiul care a generat declinările de competență reciproce și ivirea conflictului negativ constă în solicitarea formulată de reclamanta A. S.R.L., de obligare a pârâtei B., pe calea procedurală a ordonanței de plată, la executarea obligației de plată în cuantum de 938,35 RON, reprezentând contravaloare servicii prestate, chirie aferentă echipamentelor date în folosință și diferența de preț pentru echipamente vândute acesteia.

Față de calea procedurală aleasă de reclamanta creditoare - aceea a ordonanței de plată - devin incidente, în ce privește competența teritorială, dispozițiile art. 1016 C. proc. civ., aplicabile materiei, dispoziții potrivit cărora "dacă debitorul nu plătește în termenul prevăzut la art. 1015 alin. (1), creditorul poate introduce cererea privind ordonanța de plată la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță".

În ce privește fondul cauzei, se constată că pretențiile reclamantei derivă dintr-un contract pentru furnizarea pachetului de servicii și/sau a echipamentelor, care este asimilat unui contract încheiat de un profesionist cu un consumator.

În conformitate cu dispozițiile O.G. nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor și ale Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, subiectele raportului juridic ce intră sub incidența legislației privind protecția consumatorilor sunt profesionistul (comerciantul) care fabrică un produs, îl distribuie, comercializează, respectiv furnizează un serviciu, și consumatorul care achiziționează un produs ori beneficiază de un serviciu oferit de un profesionist.

În acest context, raportat la calitatea părților și natura raportului juridic dedus judecății, este incidentă norma de competență prevăzută la art. 121 C. proc. civ., care stipulează în sensul că cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului dispozițiile art. 126 alin. (2) rămânând aplicabile.

Dispozițiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că "Părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă". Alin. (2) al aceluiași articol, prevede că "În litigiile din materia protecției drepturilor consumatorilor, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, părțile pot conveni alegerea instanței competente, în condițiile prevăzute de alin. (1), numai după nașterea dreptului la despăgubire. Orice convenție contrară este considerată ca nescrisă."

Se observă însă că părțile nu au făcut o alegere de competență, după nașterea dreptului la despăgubire, în sensul art. 126 alin. (2) C. proc. civ., iar instanțele aflate în conflict au interpretat diferit prevederile art. 121 C. proc. civ. cu privire la domiciliul consumatorului, în condițiile în care pârâta, consumator în cauză, a indicat în contractul de furnizare servicii nr. x din 06 martie 2018, încheiat cu reclamanta, adresa din localitatea Vizantea Mănăstirească, județul Vrancea, iar potrivit fișei de evidență existentă la dosarul Judecătoriei Sectorului 3 București, întocmită ca urmare a accesării bazei de date a Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, domiciliul acesteia este în sat Vizantea Mănăstirească, comuna Vizantea-Livezi, județul Vrancea, din data de 02 iulie 1999.

În ceea ce privește nota telefonică întocmită de grefier, aflată la dosarul Judecătorei Panciu, potrivit cu care pârâta ar locui în municipiul București, se constată că aceste informații nu se coroborează cu niciun alt înscris aflat la dosar, sens în care nu poate fi avută în vedere în stabilirea competenței teritoriale, dispozițiile art. 121 C. proc. civ. având drept scop protejarea consumatorului.

Prin urmare, cum în cauză nu s-a făcut dovada existenței unei convenții asupra instanței competente în sensul art. 126 alin. (2) C. proc. civ., competența instituită de art. 121 C. proc. civ. este una exclusivă și, raportat la domiciliul consumatorului (pârâta B.), care se află în sat Vizantea Mănăstirească, județul Vrancea, localitate din circumscripția teritorială a Judecătoriei Panciu, aparține acestei instanțe.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Panciu este instanța competentă teritorial să soluționeze cererea dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea prezentului regulator de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.