Decizia nr. 864/2023 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II a de contencios administrativ și fiscal la data de 31.01.2020 sub nr. x/2020, reclamanții A. și B. (în calitate de moștenitoare a defunctului C.), au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, obligarea acesteia la emiterea unei decizii de validare a cotei de 2/4 din drepturile cuvenite reclamanților conform Hotărârii nr. 4155/24.06.2011, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, în termen de 60 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 192 și urm., art. 223 alin. (3), art. 453 C. proc. civ., dispozițiile Legii nr. 9/1998. Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția autorității de lucru judecat, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii. Prin încheierea de ședință din 28.09.2020, Tribunalul București, secția a II a de contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare în favoarea uneia din secțiile civile ale instanței.

Sentința pronunțată de Tribunalul București Prin sentința nr. 868/27.05.2021, Tribunalul București, secția a III a civilă a respins, ca neîntemeiată, excepția autorității de lucru judecat, invocată de către pârâtă; a admis, în parte, acțiunea; a constatat dreptul reclamanților la cota de 2/4 din despăgubirile cuvenite conform Hotărârii nr. 4155/24.06.2011, emisă de Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998; a obligat pârâta la plata, către reclamanți, a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.500 RON, reprezentând onorariu de avocat redus și 50 RON taxă judiciară de timbru.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București Prin decizia nr. 1068/A/30.06.2022, Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca nefondat, apelul pârâtei împotriva sentinței; a admis apelul reclamanților împotriva aceleiași sentințe, pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că a obligat pârâta la plata, către reclamanți, a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.350 RON reprezentând onorariu de avocat și 50 RON taxă judiciară de timbru.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva acestei decizii a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților. Contrar considerentelor instanței de apel, recurenta a arătat că intimaților-reclamanți li s-a recunoscut calitatea de persoane îndreptățite la despăgubirile stabilite prin Hotărârea nr. 4155/24.06.2011, emisă de Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, atât pe cale administrativă cât și judecătorească, astfel încât aceștia nu au mai justificat interesul prezentului demers judiciar. În acest sens, recurenta a expus pe larg situația de fapt a cauzei, arătând că prin Hotărârea nr. 4155/24.06.2011, emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 s-a propus acordarea de despăgubiri în cuantum de 242.313,19 RON, lui C. (decedat, cu moștenitoare reclamanta B.), A., D. și E. (decedată). În temeiul acestei hotărâri, C. și A. au formulat cerere de executare silită, fiind astfel format dosarul de ; executare silită nr. x/2014, de către BEJ lordache F., prin care s-a stabilit în sarcina recurentei obligația de plată a sumei de 141.933,24 RON (133.667,19 RON reprezentând 2/4 din compensația stabilită prin Hotărârea nr. 4155/24.06.2011, actualizată și 8.266,05 RON cheltuieli de executare). Recurenta a formulat contestație la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București cu nr. x/2014, care a fost admisă prin decizia civilă nr. 2637/A/23.06.2016, pronunțată de Tribunalul București, cu consecința anulării executării silite. Prin Decizia nr. 3103/30.12.2016, ANRP a validat parțial Hotărârea nr. 4155/24.06.2011 și a dispus acordarea de compensații bănești actualizate în cuantum de 130.691,61 RON, către D. și G., H., I. (moștenitorii defunctei E.). La art. 2 al deciziei s-a menționat faptul că domnilor C. și A. nu li se acordă compensații bănești, întrucât și-au încasat, pe calea executării silite, cota lor de 2/4 din despăgubirile propuse prin Hotărârea nr. 4155/24.06.2011. Apelând la prevederile art. 8 din Legea nr. 164/2014, A., B. și C. au formulat o cerere de chemare în judecată a ANRP, prin care au solicitat anularea Deciziei nr. 3103/30.12.2016 și obligarea ANRP la validarea în totalitate a Hotărârii nr. 4155 din 26.06.2011. Prin decizia civilă nr. 420/28.03.2018, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/2017, acțiunea a fost respinsă, ca nefondată. Prin sentința civilă nr. 14737/19.12.2018, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr. x/2018, instanța a admis cererea de întoarcere a executării silite dispuse în dosarul de executare nr. 29/2014 al BEJ lordache F. și a obligat pe intimatul A. să restituie la ANRP suma de 70.966,61 RON. Împotriva hotărârii judecătorești menționate A. a formulat apel, iar în prezent dosarul se află pe rolul Tribunalului București unde judecarea cauzei a fost suspendată până la soluționarea definitivă a prezentei cauze. Prin sentința civilă nr. 12757/28.11.2019, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr. x/2019, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1074/19.04.2021, pronunțată de Tribunalul București, instanța a admis cererea de întoarcere a executării silite dispuse în dosarul de executare nr. 29/2014 al BEJ lordache F. și a obligat intimata B. să restituie la ANRP suma de 70.966,61 RON, actualizată de la data de 17.12.2014 până la momentul plății. În temeiul O.U.G. nr. 63/12.07.2018, B. a formulat o cerere de compensare, înregistrată la ANRP sub nr. x/30.06.2021, prin care a solicitat compensarea creanței de 70.966,31 RON, actualizată de la data de 17.12.2014 până la data compensării, constatată prin sentința civilă nr. 12757/28.11.2019, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, cu creanța de 60.578,29 RON, reprezentând 1/4 din despăgubirile în cuantum total de 242.313,19 RON acordate conform Hotărârii nr. 4155/24.06.2011, emisă de Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, actualizată cu rata inflației, începând cu luna iunie 2011, până la data compensării. Urmare a analizării cererii de compensare formulate de reclamanta B., ANRP a constatat următoarele: prevederile O.U.G. nr. 63/2018 sunt aplicabile pentru cota de 1/4 din valoarea despăgubirilor bănești stabilite prin Hotărârea nr. 4155/2011, respectiv pentru suma de 60.578,29 RON; valoarea despăgubirilor la care are dreptul reclamanta este de 65.345,80 RON, reprezentând suma de 60.578,29 RON actualizată cu indicele prețurilor de consum pentru perioada iunie 2011 - decembrie 2014; suma de recuperat de la reclamantă este de 81.703,86 RON, reprezentând suma de 70.966,61 RON actualizată cu indicele prețurilor de consum pentru perioada decembrie 2014 - mai 2021; din diferența dintre suma de 81.703,86 RON și suma de 65.345,80 RON, rezultă că reclamanta trebuia să restituie recurentei suma de 16.358,06 RON. Având în vedere constatările menționate, în temeiul art. 1 alin. (5) din O.U.G. nr. 63/2018, prin adresa nr. x/09.07.2021, ANRP a solicitat reclamantei B. depunerea unei declarații notariale prin care să își exprime acordul cu privire la condițiile compensării, precum și restituirea sumei de 16.358,06 RON, reprezentând diferența dintre suma datorată și suma de încasat. Urmare a adresei emisă de ANRP, reclamanta B. a transmis declarația pe proprie răspundere autentificată prin încheierea din 25.08.2021, prin care a declarat că este de acord cu condițiile compensării și a restituit suma de 16.358,06 RON. Constatând că au fost îndeplinite condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 63/2018, ANRP a emis Decizia de compensare nr. 96/04.10.2021, prin care s-a constatat compensarea creanțelor între B. și statul român, până la concurența sumei de 65.345,80 RON. Rezultă că intimaților-reclamanți li s-a recunoscut dreptul la despăgubirile stabilite prin Hotărârea nr. 4155/26.06.2011, atât pe cale administrativă, respectiv prin Decizia nr. 3103/30.12.2016 și Decizia de compensare nr. 96/04.10.2021, cât și pe cale judecătorească, respectiv prin decizia civilă nr. 420/28.03.2018, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/2017. Din aceste motive, recurenta apreciază că cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar, este lipsită de interes și solicită anularea obligației de plată a cheltuielilor de judecată stabilită în sarcina sa.

Apărările formulate în cauză În cauză nu s-a formulat întâmpinare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Recursul pârâtei vizează, în esență, o pretinsă lipsă de interes a reclamanților în inițierea prezentului demers judiciar, în condițiile în care recurenta apreciază că acestora li s-a recunoscut dreptul la despăgubirile stabilite prin Hotărârea nr. 4155/26.06.2011, atât pe cale administrativă, prin Decizia nr. 3013/30.12.2016, respectiv Decizia de compensare nr. 96/04.10.2021 (emisă urmare a solicitării formulate de către B. în temeiul O.U.G. nr. 63/2018 privind compensarea unor creanțe reciproce între statul român și persoanele beneficiare ale legilor din domeniul restituirii proprietății), cât și pe cale judecătorească, prin decizia civilă nr. 420/28.03.2018, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/2017. Critica este nefondată. Prin Hotărârea nr. 4155/24.06.2011, emisă de către Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, a Legii nr. 290/2003 și a Legii nr. 393/2006, s-a propus acordarea compensațiilor bănești moștenitorilor C., A., D. și E., pentru bunurile defunctului J., trecute în proprietatea statului bulgar, valoarea compensațiilor fiind în cuantum de 242.313,19 RON. Hotărârea nr. 4155/24.06.2011 a fost pusă în executare silită ca urmare a pronunțării deciziei civile nr. 1662/A/03.11.2014, de către Tribunalul București, secția a V a civilă, în dosarul nr. x/2014, prin care instanța a admis apelul formulat de petenții C., A. împotriva încheierii din 22.04.2014 a Judecătoriei Sectorului 3 și a încuviințat executarea silită a dispozițiilor titlului executoriu reprezentat de Hotărârea nr. 4155/24.06.2011, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu și a cheltuielilor de executare aferente dosarului de executare silită nr. x/2014 al BEJ K.. În cursul executării silite a fost consemnată suma de 141.933,24 RON prin înființarea popririi, din care a fost reținută de BEJ K. suma de 8.266,05 RON cu titlu de cheltuieli de executare parțial neavansate, fiind apoi eliberată părților, suma de 66,833,60 RON fiecare, reprezentând cola de 2/4 din despăgubirile propuse prin Hotărârea nr. 4155/24.06.2011, restul cotelor rămânând să fie încasate de ceilalți moștenitori, D. și E.. Ulterior, prin decizia civilă nr. 2637/A/23.06.2016, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2014, având ca obiect contestația la executare formulată de ANRP în contradictoriu cu A., instanța a anulat actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 29/2014 al BEJ K.. Prin Decizia de validare parțială nr. 3103/30.12.2016, pârâta a dispus acordarea restului de compensații bănești doar celorlalți moștenitori, D., G., H. și I., avându-se în vedere faptul că, la data de 17.12.2014, s-a efectuat plata a 2/4 din compensațiile stabilite prin Hotărârea nr. 4155/24.06.2011 către A. și C.. Prin sentința civilă nr. 1397/22.09.2017, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, instanța a anulat în parte Decizia nr. 3103/30.12.2016 emisă de ANRP, cu consecința validării în tot a Hotărârii nr. 4155/24.06.2011. Cu toate acestea, prin decizia civilă nr. 420/28.03.2018, Curtea de Apel Constanța a admis recursul pârâtei împotriva sentinței nr. 1397/22.09.2017 și a respins acțiunea formulată de reclamanți, având ca obiect validarea integrală a Hotărârii nr. 4155/24.06.2011. Prin considerentele acestei decizii s-a reținut că validarea parțială a hotărârii s-a dispus întrucât din totalul sumei stabilite prin acea hotărâre, a fost achitată doar suma de 141.933,24 RON, reprezentând cota de 2/4 din totalul despăgubirilor, iar diferența rămasă neachitată era normal să se plătească doar restului de moștenitori. A mai reținut instanța că, atâta timp cât nu s-a specificat faptul că valoarea despăgubirilor acordate pentru averea abandonată de autorul J. statului bulgar, astfel cum a fost stabilită prin Hotărârea nr. 4155/24.06.2011, ar fi nelegală, și s-a luat act că a fost plătită suma cuvenită celorlalți doi moștenitori, în cotă de 2/4, nu se poate trage concluzia că li se acordă compensații bănești doar persoanelor trecute în art. 1 în decizia de validare. S-a reținut faptul că numiților C. și A. nu li se acordă despăgubiri întrucât aceștia au încasat suma cuvenită și pentru a se face diferență față de ceilalți moștenitori cu privire la care s-a arătat că li se acordă compensații bănești actualizate, tocmai pentru că aceștia nu au pus în executare Hotărârea nr. 4155/24.06.2011. Prin urmare, Curtea de Apel Constanța a constatat că decizia de validare parțială contestată, prin modalitatea în care a fost redactată, nu îi prejudiciază în vreun fel pe reclamanții A. și B., dreptul acestora la despăgubiri rămânând definitiv consolidat prin încasarea sumei cuvenite. Cu toate acestea, recurenta-pârâtă a inițiat ulterior demersuri prin care a contestat dreptul de creanță al reclamanților. Astfel, recurenta-pârâtă a promovat contestație la executare, soluționată prin decizia nr. 2637/A/23.06.2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a V a civilă în dosar nr. x/2014, prin care s-a reținut că executarea silită a fost nelegală, întrucât a fost efectuată într-o perioadă în care plata despăgubirilor acordate persoanelor îndreptățite era suspendată, conform O.U.G. nr. 10/2014, contestația la executare fiind admisă și anulată executarea silită obiect al dosarului nr. x/2014 al BEJ K.. De asemenea, ANRP a formulat cerere de întoarcere a executării silite, iar prin sentința nr. 14737/19.12.2018, pronunțată de Judecătoria Sector 3 București în dosar nr. x/2018, a fost admisă, în parte, această cerere și obligat intimatul A. să restituie petentei suma de 70.966,615 RON. În cadrul acestui dosar, intimatul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând respingerea acțiunii și stingerea creanței prin compensația legală a datoriilor reciproce ale părților. Referitor la cererea reconvențională, instanța a reținut că aceasta este neîntemeiată, reținând că "...în baza unei executări silite intimatului i-a fost eliberată suma de 66.833,59 RON, iar prin cererea reconvențională, intimatul creditor a cerut compensarea sumei supuse restituirii (ca urmare a executării silite nelegale), cu suma ce rezultă din titlul executoriu ce a stat la baza executării silite. Practic, printr-o asemenea cerere, o parte ar putea paraliza întotdeauna o acțiune având ca obiect întoarcerea executării silite, invocând creanța izvorând din titlu executoriu și golind de conținut instituția întoarcerii executării silite, motiv pentru care, față de considerentele expuse, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de intimatul A.." Instanța învestită cu judecarea apelului în acest dosar a dispus suspendarea judecății, prin încheierea din 23.07.2020, până la soluționarea prezentei cauze. Totodată, prin sentința nr. 12757/28.11.2019, pronunțată de Judecătoria Sector 3 București în dosar nr. x/2019 (rămasă definitivă prin decizia nr. 1074/A/19.04.2021 a Tribunalului București), a fost admisă cererea de întoarcere a executării silite formulate de ANRP împotriva intimatei B. și obligată intimata să restituie petentei suma de 70.966,61 RON, actualizată de la 17.12.2014 până la momentul plății. În cadrul acestui dosar, intimata a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând respingerea acțiunii și stingerea creanței prin compensația legală a datoriilor reciproce ale părților. Instanța a respins cererea reconvențională, ca neîntemeiată, reținând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru a opera compensația, întrucât "...pârâta nu poate invoca existența debitului constatat prin Hotărârea nr. 4155/24.06.2011 a ANRP (titlul executoriu), cu privire la care o instanță deja a constatat nelegalitatea executării silite pornite, pentru că astfel ar lăsa fără efecte orice solicitare de întoarcere a executării silite." Astfel, contrar susținerilor recurentei potrivit cărora celor doi reclamanți le-a fost recunoscut dreptul la despăgubiri, în mod definitiv, prin decizii administrative și, respectiv, hotărâri judecătorești, Înalta Curte constată că, deși prin Hotărârea nr. 4155/2011 s-a stabilit dreptul la despăgubiri în cuantum de 242.313,19 RON în favoarea reclamanților, această hotărâre a fost validată parțial prin decizia nr. 3103/30.12.2016, care a reținut, în ce-i privește pe aceștia, că plata a fost efectuată, deși executarea silită în baza căreia s-a reținut o astfel de plată a fost anulată urmare a demersurilor recurentei-pârâte (care a formulat contestație la executare și întoarcere a executării silite în cadrul dosarelor menționate anterior), iar cererile de compensare a creanțelor formulate de către reclamanți în cadrul acelor demersuri au fost respinse. Prin urmare, folosul practic urmărit de reclamanți este acela de a li se recunoaște calitatea de persoane îndreptățite la despăgubiri în baza Legii nr. 9/1998, în calitate de moștenitori ai defunctului J., în condițiile în care, față de cele arătate anterior, aceștia nu beneficiază de o asemenea recunoaștere fără echivoc, tocmai datorită comportamentului procesual al recurentei-pârâte, care s-a opus, în mod constant, actelor de executare inițiate de către aceștia. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților împotriva deciziei nr. 1068/A din 30 iunie 2022 a Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.