Decizia nr. 812/2023 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 115 a Curții de Apel București

Acțiunea în anulare Prin cererea înregistrată la 7 februarie 2022, sub nr. x/2022, pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, petenta S.C. A. S.R.L. a formulat, în contradictoriu cu intimata Casa de Asigurări de Sănătate Bacău, acțiune în anularea hotărârii arbitrale nr. 7 din 25 aprilie 2019 pronunțate de Comisia Centrală de Arbitraj, prin care s-a dispus admiterea în parte a cererii de arbitrare, fiind eliminată din raportul de control nr. x din 21 februarie 2018 măsura de recuperare a sumei de 21,55 RON, reprezentând contravaloarea prescripției medicale seria x nr. x din 2 martie 2016 eliberată de reclamantă și fiind respinsă în rest cererea de arbitrare cu privire la înlăturarea măsurii de recuperare a sumei de 3.152,27 RON, constând în contravaloarea rețetelor pe "tip pacient - veteran" prescrise unor persoane care nu aveau dreptul la procentul de compensare de 100%.

Hotărârea Curții de Apel București Prin sentința nr. 115F din 21 septembrie 2022, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins, ca neîntemeiată, acțiunea în anulare formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Bacău.

Recursul Împotriva sentinței nr. 115F din 21 septembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a declarat recurs petenta S.C. A. S.R.L., solicitând admiterea căii extraordinare de atac declarate, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., recurenta a susținut că, prin hotărârea recurată au fost reținute situații contradictorii prin raportare la starea de fapt dedusă judecății. Recurenta a afirmat că, în sarcina sa nu poate fi reținută vreo culpă, întrucât aceasta aparaține administratorului Sistemului Informatic Unic Integrat al Asigurărilor Sociale de Sănătate al Casei Nationale de Asigurări de Sănătate (CNAS SIUI). De asemenea, a meționat că, în mod corect a arătat curtea de apel că se poate raporta doar la ipotezele prevăzute de art. 608 alin. (1) lit. f) și h) C. proc. civ. și că nu poate devolua fondul pricinii și analiza criticile legate de situația de fapt și de interpretarea în drept realizată de arbitru. Recurenta a susținut că a învederat curții de apel faptul că Tribunalul Arbitral s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut ori a dat mai mult decât s-a cerut, prin raportare la obiectul litigiului, hotărârea arbitrală încalcând dispozițiile imperative ale legii. Față de obiectul cererii - anularea măsurilor cuprinse în raportului de control nr. 197.141 din 21 februarie 2018, întocmit de intimata Casa de Asigurări de Sănătate Bacău -a afirmat că Tribunalul Arbitral a reținut incidența principiului de drept nemo auditur propriam turpitudinem allegans, achiesând la concluziile raportului de control și ignorând faptul că intimata a recunoscut că erorile sistemului CNAS SIUI nu cad în sarcina recurentei, ci a administratorului sistemului. Recurenta a menționat că intimata a admis faptul că, potrivit prevederilor art. 16 din Legea nr. 44/1994, veteranii și văduvele de război beneficiază de asistență medicală gratuită în toate instituțiile medicale civile de stat și militare, precum și de asigurarea de medicamente gratuite, atât în tratamentele ambulatorii, cât și pe timpul spitalizării. A invocat prevederile cuprinse în cap. II pct. I alin. (2) lit. a) din Ordinul Ministrului Sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 674/252/2012, referitoare la modalitatea de completare a formularului de prescripție medicală electronică pentru medicamente cu și fără contribuție personală, arătând că eroarea aparține administratorului sistemului, instanța de arbitraj încălcând dispoziții imperative ale legii, prin raportare la apărările formulate și la achiesările părților. Recurenta a afirmat că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, întrucât instanța trebuia să se raporteze strict la motivele și la dispozițiile legale invocate.

Apărările formulate Prin întâmpinarea depusă la 19 decembrie 2022, intimata a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. Recurenta nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Prin acțiunea în anulare a hotărârii arbitrale nr. 7 din 25 aprilie 2019 emisă de Comisia Centrală de Arbitraj, recurenta a solicitat, în temeiul art. 608 alin. (1) lit. f) și h) C. proc. civ., anularea măsurii dispuse de Casa de Asigurări de Sănătate Bacău prin raportul de control nr. 197.141 din 21 februarie 2018, cu privire la recuperarea sumei de 3.152,27 RON, reprezentând contravaloarea rețetelor pe "tip pacient - VET" (veterani de război, văduve de război și văduve de veterani de război), prescrise unor persoane care nu aveau dreptul de a beneficia de procentul de compensare de 100%. Criticile formulate în recurs de către recurentă vizează, pe de o parte, pronunțarea de către Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a unei hotărâri contradictorii, prin raportare la situația de fapt dedusă judecății (art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.), iar, pe de altă parte, încălcarea normelor de drept material incidente, aspect ce reiese din ignorarea motivelor și a dispozițiilor legale invocate (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.). Asupra cazului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu poate proceda la analiza acestuia, întrucât, deși recurenta a criticat decizia recurată din perspectiva reținerii unor situații contradictorii, în expozeul motivelor de recurs s-a limitat să facă referire doar la o pretinsă neexaminare de către curtea de apel a situației de fapt, cu referire la culpa administratorului sistemului, aspect ce ar fi condus la pronunțarea nejustificată a hotărârii de respingere a acțiunii în anularea hotărârii arbitrale. Înalta Curte observă că, deși recurenta s-a prevalat, în susținerea recursului, de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., o indicare formală a cazului de nelegalitate în lipsa menționării concrete a situațiilor contradictorii pretins reținute în cuprinsul hotărârii atacate, nu poate conduce la examinarea criticii, întrucât era obligatorie expunerea unor argumente de natură juridică în raport de care să se realizeze controlul judiciar asupra sentinței pronunțate de curtea de apel. Contrar susținerilor recurentei, sentința recurată nu cuprinde dispoziții contradictorii sau străine de pricină, ci reflectă o analiză a situației expuse de recurentă în acțiunea în anulare, prin raportare la dispozițiile art. 608 alin. (1) lit. f) și h) C. proc. civ., invocate ca temei juridic al acesteia și față de care se impunea a se analiza oportunitatea anulării hotărârii arbitrale. Cât privește motivul de recurs încadrat în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Recurenta a criticat soluția curții de apel prin prisma culpei administratorului sistemului SIUI al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, rezultate din existența unor erori cu privire la emiterea prescripțiilor medicale pentru veteranii de război și văduvele de război care sunt beneficiarii asistenței medicale și a medicamentelor gratuite, culpă pretins recunoscută de către intimată și ignorată de instanță. Recurenta a susținut că dispozițiile art. 16 din Legea nr. 44/1994 prin care sunt recunoscute veteranilor de război și văduvelor de război drepturile mai sus menționate, trebuie corelate cu cele cuprinse la Cap. II pct. 1 alin. (2) lit. a) din Ordinul ministrului sănătății și al președintelului Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 674/252/2012, referitor la modul de completare a formularului de prescripție medicală electronică pentru medicamente fără prescipție medicală. Înalta Curte reține că, potrivit art. 16 lit. j) din Legea nr. 44/1994, veteranii de război și văduvele de război beneficiază de "asistență medicală gratuită în toate instituțiile medicale civile de stat sau militare și asigurarea de medicamente gratuite atât în tratamentele ambulatorii, cât și pe timpul spitalizării." La 29 iunie 2012, a fost emis Ordinul nr. 674/252 al ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate privind aprobarea formularului de prescripție medicală electronică pentru medicamente cu și fără contribuție personală în tratamentul ambulatoriu și a Normelor metodologice privind utilizarea și modul de completare a formularului de prescripție medicală electronică pentru medicamente cu și fără contribuție personală în tratamentul ambulatoriu. La capitolul II, Normele metodologice reglementează modul de completare a formularului de prescripție medicală electronică pentru medicamente cu și fără contribuție personală, potrivit pct. 1 lit. VII), fiind necesară bifarea, de către unitatea medicală, a categoriei în care se găsește asiguratul, respectiv "Veteran", "Revoluționar" sau "Handicap", pentru toate persoanele care fac dovada că sunt beneficiari ai legilor speciale. Pentru aceste categorii, s-a prevăzut că valoarea medicamentelor prescrise pentru tratamentul afecțiunilor specifice se suportă din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, în condițiile contractului-cadru și ale normelor metodologice de aplicare a acestuia, indiferent dacă realizează sau nu alte venituri. În speță, recurenta a formulat o cerere de arbitrare prin care a solicitat Comisiei Centrale de Arbitraj anularea sancțiunilor impuse prin raportul de control nr. 197.141 din 21 februarie 2018 emis de Casa de Asigurări de Sănătate a Județului Bacău, pentru prescrierea medicamentului DCI Irbesartanum unor pacienți care nu se încadrau în gradul de compensare de 100% prevăzut de legislația în materie menționată, întrucât nu dețineau calitatea de văduve de război, astfel cum stipulau dispozițiile art. 16 lit. j) din Legea nr. 44/1994. Cererea de arbitrare a fost admisă în parte prin hotărârea arbitrală nr. 7 din 25 aprilie 2019 a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, fiind menținută doar măsura privind recuperarea sumei de 3.152,27 RON, reprezentând contravaloarea rețetelor de "tip pacient - Veteran", prescrise unor persoane care nu aveau dreptul la procentul de compensare de 100%. Împotriva hotărârii arbitrale menționate, recurenta a formulat acțiune în anulare, care a fost respinsă de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă prin sentința nr. 115F din 21 septembrie 2022, pentru neîndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 608 alin. (1) lit. f) și h) C. proc. civ., indicat drept temei juridic al acțiunii promovate. Soluția curții de apel este corectă de vreme ce, pentru admiterea acțiunii arbitrale era necesar, pe de o parte, ca tribunalul arbitral să se fi pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau să fi dat mai mult decât s-a cerut (art. 608 alin. (1) lit. f), iar pe de altă parte, ca hotărârea arbitrală să încalce ordinea publică, bunele moravuri sau dispoziții imperative ale legii (lit. h). Analizând sentința recurată din perspectiva criticilor formulate în recurs și a controlului de legalitate efectuat de curtea de apel asupra hotărârii arbitrale, Înalta Curte constată că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este incident în cauză. Pe de o parte, curtea de apel a arătat în cuprinsul sentinței motivul pentru care a apreciat că art. 608 alin. (1) lit. f) C. proc. civ. nu este aplicabil în cauză, analizând ipotezele reglementate de acest de lege - situația în care arbitrii se pronunță cu privire la o altă pretenție decât cea solicitată, respectiv a obiectului pretenției unit cu cauza din perspectiva "lucrului care s-a cerut" - și arătând, contrar susținerilor recurentei, că arbitrii s-au pronunțat, strict, asupra obiectului cererii în arbitraj formulate de aceasta. Cu privire la critica circmumscrisă dispozițiilor art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., curtea a reținut că nemulțumirile reclamantei sunt legate de modul în care comisia de arbitraj a analizat cauza sa, dar că aceste nemulțumiri nu reflectă încălcări ale ordinii publice, ale bunelor moravuri ori ale dispozițiilor imperative ale legii de către comisie, soluția pronunțată neechivalând, în mod necesar cu o astfel de încălcare. Înalta Curte acreditează această constatare a curții de apel de vreme ce sancțiunea aplicată prin raportul de control nr. 197.141 din 21 februarie 2018 al Casei de Asigurări de Sănătate a Județului Bacău a fost menținută ca urmare a neconformării recurentei la normele aplicabile în ipoteza emiterii unor prescripții medicale către persoane care nu dețin calitatea cerută de lege pentru a putea beneficia de o compensare de 100% din prețul medicametelor prescrise, în lipsa îndeplinirii obligației de diligență de a verifica statutul acestor persoane în raport de art. 44 din Legea nr. 44/1994 și a bifării, în cuprinsul rețetei, a rubricii referitoare la categoria în care se încadrează asiguratul. Deși, sistemul infomatic face încadrarea asiguratului în categoria persoanelor beneficiare de compensări, după validarea cardului de sănătate în vederea eliberării rețetei generate automat, revenea recurentei, în calitate de unitate medicală prescriptoare, obligația să aleagă, prin bifare cu "x", a categoriei în care se găsește solicitantul - "Veteran", "Revoluționar" sau "Handicap" - pentru persoana care făcea dovada că este beneficiara a legilor speciale (cap. II, pct. I, art. 2 lit. VII) din Normele metodologice). Cu alte cuvinte, prealabil eliberării prescripției medicale, medicul trebuia să solicite beneficiarului prescipțiilor medicale compensatorii, dovezi cu privire la calitatea prevăzută la Cap. II, pct. I, art. 2 lit. VII) din Normele metodologice privind utilizarea și modul de completare a formularului de prescripție medicală electronică pentru medicamente cu și fără contribuție personală în tratamentul ambulatoriu. Cum, din situația de fapt relevată în cauză și necontestată de părți a reieșit că o astfel de verificare nu a fost efectuată de către recurentă, în mod corect a reținut curtea de apel că hotărârea arbitrală nu poate fi supusă anulării, întrucât aceasta nu încalcă ordinea publică, bunele moravuri sau dispozițiile imperative ale legii, iar potrivit principiului nemo auditur propriam turpitudiniem alegans, invocarea culpei proprii nu poate constitui motiv de anulare a hotărârii arbitrale. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 115F din 21 septembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.