ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 917/2020

Ședința publică din data de 2 iunie 2020

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea de arbitrare înregistrată la Comisia Centrală de Arbitraj de pe lângă Casa Națională de Asigurări de Sănătate cu nr. x din 14 mai 2015, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE Bacău, a contestat Raportul de control nr. x/31.03.2015 încheiat de Compartimentul de Control al C.A.S. Bacău și a solicitat să se constate că sumele încasate de reclamanta S.C. A. S.R.L. în urma decontării de către C.A.S. Bacău sunt sume convenite pentru servicii medicale reale, prestate efectiv, cu consecința anulării sumelor imputate (debite și penalizări) și înlocuirea măsurii cu avertisment.

Prin hotărârea arbitrală nr. 36 din 22 octombrie 2015, Comisia Centrală de Arbitraj de pe lângă Casa Națională de Asigurări de Sănătate a respins cererea de arbitrare formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Bacău.

Împotriva acestei hotărâri a formulat acțiune în anulare reclamanta S.C. A. S.R.L.

Prin sentința civilă nr. 93/2018 din 10 octombrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis acțiunea în anulare formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței arbitrale nr. 36 din 22 octombrie 2015 pronunțate de Comisia Centrală de Arbitraj de pe lângă C.N.A.S. în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A JUDEȚULUI BACĂU; a anulat hotărârea arbitrală și a respins cererea de arbitrare ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 93/2018 din 10 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE Bacău a declarat recurs.

Recurenta susține că, în mod greșit curtea de apel a admis acțiunea în anulare în temeiul art. 608 alin. (1) lit. g) C. proc. civ., întrucât hotărârea arbitrală a fost semnată de 3 arbitri titulari și 2 arbitri supleanți, textul de lege nefăcând distincție între arbitri titulari și arbitri supleanți.

Așadar, în opinia recurentei, semnarea hotărârii arbitrale de către arbitrii supleanți desemnați de către Colegiul Farmaciștilor și Colegiul Medicilor s-a materializat în cunoștință de cauză, acestora aducându-li-se la cunoștință, de către restul comisiei legal constituite în vederea soluționării litigiului adus spre arbitrare și soluționare, toată documentația necesară.

Pentru aceste motive recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și menținerea hotărârii arbitrale.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 din C. proc. civ., pe Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății cu modificările și completările ulterioare și pe Decizia nr. 98 din 5 februarie 2004 pentru aprobarea Regulamentului privind activitatea arbitrilor din Comisia centrală de arbitraj pentru soluționarea litigiilor dintre furnizorii de servicii medicale și casele de asigurări de sănătate.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a Civilă în data de 07 decembrie 2018, sub nr. x/2018.

Intimata S.C. A. S.R.L. a depus întâmpinare la 09 ianuarie 2019, cu respectarea termenului legal, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.

Recurenta nu a depus răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 22 octombrie 2019, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

Ambele părți au depus punct de vedere la raport.

Prin punctul de vedere transmis la 14 noiembrie 2019, recurenta Casa de Asigurări de Sănătate Bacău a menționat că se raliază la poziția formulată de magistratul-asistent raportor, în sensul admisibilității în principiu a recursului.

Prin punctul de vedere transmis la 13 noiembrie 2019, intimata-reclamantă A. S.R.L. s-a delimitat de opinia magistratului-asistent raportor, susținând faptul că motivele de recurs nu întrunesc cerințele art. 488 C. proc. civ. și nu pot fi încadrate corespunzător. Apreciind că recursul în cauză nu este admisibil, a solicitat respingerea acestuia.

Examinând hotărârea atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Prin recursul formulat împotriva sentinței arbitrale nr. 93/2018 din 10 octombrie 2018, autoarea acestuia, Casa de Asigurări de Sănătate Bacău, nu a procedat la încadrarea criticii dezvoltate împotriva sentinței recurate, însă, dat fiind faptul că se invocă încălcarea prevederilor art. 608 alin. (1) lit. g) din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că această critică vizează exclusiv un motiv de ordin procedural, fiind, astfel, subsumată motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Așadar, fiind învestită cu soluționarea unei acțiuni în anulare formulată împotriva unei hotărâri arbitrale adoptate de Comisia Centrală de Arbitraj de pe lângă Casa Națională de Asigurări de Sănătate, instanța de fond a admis acțiunea în anulare pentru motivul de anulare invocat de reclamanta S.C. A. S.R.L., constând în nesemnarea hotărârii arbitrale de doi dintre arbitrii ce au făcut parte din comisia de arbitraj.

Având în vedere că cererea de arbitraj a fost soluționată în baza Regulamentului privind activitatea arbitrilor din Comisia centrală de arbitraj pentru soluționarea litigiilor dintre furnizorii de servicii medicale și casele de asigurări de sănătate, aprobat prin Decizia președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 98 din 05 februarie 2004 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 150 din 20 februarie 2004, în cuprinsul căruia, la art. 33 alin. (2) este reglementată situația în care unul dintre arbitri este împiedicat să semneze hotărârea, instanța supremă constată că, în mod corect, instanța de fond a reținut faptul că este incident cazul de anulare mai sus menționat, întrucât, persoana care a participat la dezbateri, în calitate de arbitru, trebuie să fie aceeași cu cea care participă la deliberare, cerință ce trebuie îndeplinită și, ulterior, la redactarea și semnarea hotărârii.

Având în vedere că, în urma diligențelor efectuate pentru lămurirea situației de fapt, instanței de fond i-a fost confirmat, în mod oficial, faptul că semnăturile în discuție aparțin arbitrilor supleanți desemnați de Colegiul Farmaciștilor și de Colegiul Medicilor să îndeplinească atribuțiile arbitrilor în situația lipsei acestora de la lucrările comisiei, instanța supremă constată că, în mod corect, prima instanță a reținut că desemnarea supleanților poate opera în ceea ce privește participarea la ședințele Comisiei, însă, cu condiția ca persoana care a participat la dezbateri în calitate de arbitru să fie aceeași cu cea care participă la deliberare și, ulterior, la redactarea și semnarea hotărârii.

Cu alte cuvine și, contrar celor susținute de recurenta-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate Bacău, nu este suficient ca hotărârea arbitrală să îndeplinească în mod formal condiția existenței unor semnături, ci, acele semnături trebuie să aparțină exclusiv arbitrilor care figurează în practicaua hotărârii, întrucât, așa cum în mod corect a statuat instanța de fond, semnarea hotărârii arbitrale este menită a atesta că persoanele ce au făcut parte din completul arbitral își însușesc soluția rezultată din deliberări și argumentele acesteia.

Prin urmare, în situația în care unul din arbitri este împiedicat să semneze hotărârea, aceasta nu va fi semnată de un arbitru supleant ci, în situația ivirii unui astfel de impediment, "se va face mențiune despre cauza împiedicării, cu confirmarea președintelui Comisiei centrale de arbitraj", în conformitate cu dispozițiile art. 33 alin. (2) din Regulamentul privind activitatea arbitrilor din Comisia centrală de arbitraj pentru soluționarea litigiilor dintre furnizorii de servicii medicale și casele de asigurări de sănătate, aprobat prin Decizia președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 98 din 05 februarie 2004 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 150 din 20 februarie 2004.

Pentru acuratețea argumentării, Înalta Curte constată că, în timpul soluționării litigiului aflat pe rolul Comisiei Centrale de Arbitraj de pe lângă Casa Națională de Asigurări de Sănătate, în Monitorul Oficial Partea I nr. 674 din 04 septembrie 2015 a fost publicat Ordinul Ministerului Justiției nr. 2366/2015 din 21 iulie 2015 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura arbitrală de soluționare a litigiilor dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente și dispozitive medicale și casele de asigurări de sănătate care, în cuprinsul art. 24 alin. (2), conține prevederi similare celor de la art. 33 alin. (2) din Regulamentul aprobat prin Decizia președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 98 din 05 februarie 2004 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 150 din 20 februarie 2004, regulament neabrogat, de altfel, în mod expres.

Pentru considerentele prezentate, reținând incidența motivului de anulare prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. g) ultima teză C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 497 alin. (7) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate Bacău împotriva sentinței civile nr. 93/2018 din 10 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate Bacău împotriva sentinței civile nr. 93/2018 din 10 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 iunie 2020.