ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2273/2019

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Colegiului Medicilor din România - Comisia Centrală de Arbitraj de pe lângă Casa Națională de Asigurări de Sănătate la 21 martie 2017 sub dosarul nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Județului Gorj, a formulat cerere de arbitrare, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: - anularea măsurii de restituire a sumei de 425.072 RON dispusă prin Raportul de control nr. x/06.03.2017 emis de către Casa de Asigurări de Sănătate a Județului Gorj pentru nelegalitate; - anularea măsurii de restituire a sumei de 425.072 RON dispusă prin nota de constatare nr. x/20.02.2017 emisă de Casa de Asigurări de Sănătate a Județului Gorj în care s-au consemnat constatările echipei de control pentru nelegalitate. În drept, au fost invocate prevederile art. 571 C. proc. civ.

Prin hotărârea arbitrală nr. 23 din 3 august 2017, pronunțată de Comisia Centrală de Arbitraj de pe lângă Casa Națională de Asigurări de Sănătate, s-a admis cererea de arbitrare formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Județului Gorj, având ca obiect anularea măsurii de restituire a sumei de 425.072 RON dispusă prin Raportul de control nr. x/06.03.2017, respectiv anularea măsurii de restituire a sumei de 425.072 RON constatată și dispusă prin Nota de constatare nr. x/20.02.2017, ambele emise de Casa de Asigurări de Sănătate a Județului Gorj în care s-au consemnat constatările echipei de control.

Împotriva acestei hotărâri a formulat acțiune în anulare reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate a Județului Gorj, prin care a solicitat anularea sentinței arbitrale și, judecând fondul cauzei, respingerea acțiunii arbitrale ca nefondată. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 40 lit. g) din Regulamentul privind activitatea arbitrilor din Comisia centrală de arbitraj pentru soluționarea litigiilor dintre furnizorii de servicii medicale și casele de asigurări de sănătate aprobat prin Decizia nr. 98/2004 a CNAS, art. 608, lit. h) și art. 610 C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă la 5 aprilie 2018 sub dosarul nr. x/2018.

Prin decizia civilă nr. 49 din 11 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, s-a respins ca nefondată acțiunea în anulare formulată de reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate a Județului Gorj împotriva hotărârii arbitrale nr. 23 din 3 august 2017, pronunțată de Comisia Centrală de Arbitraj.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate a Județului Gorj, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului și anularea deciziei atacate. În motivarea recursului s-a susținut că, la soluționarea cauzei instanța nu a ținut cont de faptul că reclamanta a relatat argumente cu privire la neluarea în calcul a actului normativ reprezentat de Ordinul Ministerului Sănătății nr. 1718/2004 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a unităților de dializă publice și private, Anexa nr. 8 intitulată Norme de calitate a tratamentului prin dializă, motivând că încălcarea unor dispoziții contractuale nu echivalează cu încălcarea legii. Totodată, s-a mai arătat că în cadrul acțiunii în anulare a fost expusă situația cu privire la faptul că, în perioada 13.02.2017-20.02.2017, o echipă de control din cadrul Casei de Asigurări de Sănătate a Județului Gorj a efectuat verificările la contractul nr. IHD din 27 aprilie 2015 încheiat între părțile litigante, constatându-se că S.C. A. S.R.L. nu a respectat mai multe prevederi contractuale. Controlul anual efectuat de către Casa de Asigurări de Sănătate a Județului Gorj la S.C. A. S.R.L. a vizat întregul an 2016, în urma căruia s-au constatat aceste neconcordanțe în ceea ce privește capacitatea tehnică avizată de Ministerul Sănătății și serviciile acordate. Astfel, pentru lipsa de capacitate tehnică avizată de Ministerul Sănătății, pârâta S.C. A. S.R.L. trebuie să restituie suma de 425.072 RON aferentă ședințelor de hemodializă decontate peste numărul maxim de ședințe corespunzătoare capacității de spitalizare a furnizorului, conform măsurii dispuse prin Raportul de control. Pentru argumentele expuse s-a solicitat admiterea recursului.

Intimata-pârâtă S.C. A. S.R.L., prin întâmpinarea depusă la dosar, a invocat excepția nulității recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru lipsa motivelor de recurs care pot fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cererea de recurs fiind identică cu acțiunea în anulare. Pe fondul recursului, s-a solicitat respingerea căii de atac și menținerea deciziei atacate ca fiind temeinică și legală, având în vedere că nu sunt aplicabile prevederile art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ. Prin încheierea din 16 aprilie 2019, în baza art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, punându-se în vedere părților că pot depune punct de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare. Ambele părți au formulat și depus la dosar puncte de vedere asupra raportului. Ulterior, s-a fixat termen pentru admisibilitatea în principiu a recursului, respectiv la 3 decembrie 2019.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, a luat în examinare excepția nulității recursului, în temeiul art. 248 C. proc. civ., reținând următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs." Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat trebuie să se arate în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Totodată, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea nulității recursului intervine în cazul în care motivele expuse nu pot fi încadrate într-unul din motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă se aduc critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și se arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate. De altfel, simpla relatare a pretențiilor reclamantei, a principalelor etape ale procesului, a situației de fapt care a stat la baza generării litigiului dintre părți, nu pot fi suficiente pentru a constitui o motivare a recursului, deoarece această cale de atac nu vizează situația de fapt și nu are caracter devolutiv, astfel că recurenta trebuie să își exprime nemulțumirea în tiparele fixate de lege. Din analiza argumentelor expuse în susținerea cererii de recurs se constată că nu se pot desprinde greșelile identificate și imputate instanței, fiind invocat generic și formal motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În motivarea recursului se invocă greșita situație de fapt reținută de instanță, fiind reluate criticile de fapt formulate în faza procesuală anterioară referitoare la controlul efectuat de către reclamantă cu privire la activitatea desfășurată de pârâtă și constatarea neconcordanțelor între capacitatea tehnică și serviciile medicale acordate, chestiuni asupra cărora instanța deja s-a pronunțat, cererea de recurs fiind identică cu acțiunea în anulare. Așadar, în lipsa unor critici cu privire la nelegalitatea deciziei recurate, Înalta Curte urmează să aplice sancțiunea nulității recursului, prevăzută de dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare în sens procedural, respectiv atunci când nu se arată și nu se dezvoltă motivele de nelegalitate. Aceasta este situația în speță, din moment ce susținerile recurentei vizează aspecte de netemeinicie a deciziei recurate, prin care s-a respins acțiunea în anulare, deși recursul nu are caracter devolutiv. Totodată, deși motivele de recurs au fost încadrate doar formal în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile nu pot fi nici încadrate din oficiu în condițiile art. 489 alin. (2) și (3) C. proc. civ. în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488, nefiind identificate nici alte motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu. Față de considerentele expuse, întrucât accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea căii de atac, dând eficiență prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3), coroborate cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) din același Cod, va anula recursul declarat de reclamantă.