ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1721/2022

Ședința publică din data de 21 septembrie 2022

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin hotărârea arbitrală nr. 132 din 4 februarie 2016 pronunțată de Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate în dosarul nr. x/2013, a fost admisă cererea de arbitrare formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. și a fost obligată pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Buzău la primirea și înregistrarea în vederea decontării a facturilor în cuantum de 8088,18 RON, aferente perioadei septembrie- decembrie 2010, care reprezintă contravaloarea în procent de 40% a medicamentelor compensate 90% potrivit H.G. nr. 186/2009, pentru pensionarii cu venituri din pensii de până la 700 RON/lună, care se suportă din bugetul Ministerului Sănătății către bugetul Fondului Național Unic al Asigurărilor Sociale de Sănătate.

Prin acțiunea în anulare trimisă prin poștă la 29 mai 2020 și înregistrată la 2 iunie 2020, pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub număr de dosar x/2020, petenta CASA JUDEȚEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE BUZĂU, reprezentată de director general B., a solicitat anularea Hotărârii arbitrale nr. 132 din 4 februarie 2016 pronunțată de Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.

În drept, acțiunea în anulare a fost întemeiată pe prevederile art. 608 lit. g) și lit. h) C. proc. civ. și ale art. 40 lit. e) și lit. g) din Regulamentul din 2004 privind activitatea arbitrilor din Comisia Centrală de Arbitraj pentru soluționarea litigiilor dintre furnizorii de servicii medicale și casele de asigurări de sănătate emis de Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Prin sentința civilă nr. 1078 din 26 octombrie 2020, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel București s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București secțiilor specializate în litigii cu profesioniști.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul secției a VI-a Civile a Curții de Apel București la 12 februarie 2021, sub număr de dosar x/2021

Prin sentința civilă nr. 60F din 30 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă ca nefondată acțiunea în anulare formulată reclamanta CASA JUDEȚEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE BUZĂU împotriva hotărârii arbitrale nr. 132 din 4 februarie 2016 pronunțată de Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate în dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu intimata S.C. A. S.R.L.

Invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., CASA JUDEȚEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE BUZĂU a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 60 F din 30 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

Recurenta CASA JUDEȚEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE BUZĂU a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care prevăd că hotărârea poate fi casată când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În argumentarea cererii de recurs, se susține, în esență, că în mod nelegal Curtea de Apel București a reținut faptul că noțiunea de "locul pronunțării" nu trebuie să se regăsească expres în dispozitiv sau în altă parte a hotărârii.

Or, dispozițiile art. 608 alin. (1) lit. g) sunt dispoziții imperative, iar neinvocarea "locului pronunțării" este un element obligatoriu pentru orice hotărâre arbitrală.

În acest sens, sunt și dispozițiile art. 33 alin. (1) lit. a) din Regulamentul din 2004 privind activitatea arbitrilor din Comisia Centrală de Arbitraj pentru soluționarea litigiilor dintre furnizorii de servicii medicale și casele de asigurări de sănătate emis de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, aprobat prin Decizia nr. 98 din 05.02.2004 a C.N.A.S.

În ceea ce privește motivarea instanței referitor la faptul că necomunicarea hotărârii arbitrale nr. 132, într-un anumit termen nu determină desființarea hotărârii arbitrale, iar examinarea unui astfel de motiv nu reprezintă niciun interes, apreciază că hotărârea arbitrală s-a dat cu încălcarea dispozițiilor legale prevăzute de art. 26 alin. (1) din Ordinul nr. 2366/C din 21 iulie 2015 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura arbitrală de soluționare a litigiilor dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente și dispozitive medicale și casele de asigurări de sănătate.

Solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin concluziile raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, s-a reținut că, în speță, completul de filtru urmează a aprecia dacă recursul este inadmisibil, acesta fiind promovat împotriva unei hotărâri care nu se înscrie în ipoteza reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

Prin încheierea din 18 mai 2022, s-a comunicat părților raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului, astfel cum rezultă din procesele-verbale de înmânare aflate la dosarul de recurs.

Nu s-au depus puncte de vedere asupra raportului întocmit.

Prin rezoluția din data de 16 august 2022, a fost fixat termen de judecată la data de 21 septembrie 2022, în conformitate cu prevederile art. 493 C. proc. civ.

În condițiile art. 493 alin. (5) și art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând recursul, cu prioritate, prin prisma excepției inadmisibilității căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

Dispozițiile art. 457 C. proc. civ. reglementează principiul legalității căii de atac potrivit căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție și nu încalcă drepturile reglementate ale justițiabililor, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea în limitele competenței atribuite prin lege fiind de ordine publică.

În speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 613 C. proc. civ. privind judecata acțiunii în anulare, în forma în vigoare la data introducerii acțiunii arbitrale, respectiv la 3 decembrie 2013.

Potrivit dispozițiilor art. 613 alin. (4) C. proc. civ., "Hotărârile curții de apel, pronunțate potrivit alin. (3), sunt supuse recursului", alin. (3) din text referindu-se la hotărârea de admitere a acțiunii în anulare:

"Admițând acțiunea, curtea de apel va anula hotărârea arbitrală și, …".

Din interpretarea per a contrario a acestor dispoziții, rezultă că hotărârile prin care a fost respinsă acțiunea în anulare nu sunt susceptibile a fi atacate cu recurs, o astfel de hotărâre nemaifiind susceptibilă de altă cale de atac, ea fiind definitivă.

În speță, recurenta CASA JUDEȚEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE BUZĂU a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 60F din 30 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, hotărâre cu caracter definitiv, pronunțată în condițiile art. 608 alin. (1) C. proc. civ., în soluționarea acțiunii în anularea hotărârii arbitrale, sentință prin care a fost respinsă ca nefondată acțiunea în anulare formulată reclamanta CASA JUDEȚEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE BUZĂU împotriva hotărârii arbitrale nr. 132 din 4 februarie 2016, pronunțată de Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.

Or, în raport cu prevederile legale evocate, se constată că această hotărâre are caracter definitiv de la pronunțarea sa, conform dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 6 coroborate cu art. 613 alin. (4) din C. proc. civ., și, prin urmare, sentința dată în acțiunea în anularea hotărârii arbitrale nu întrunește condiția cerută de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., situație în care nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în această ipoteză exercitarea căii extraordinare de atac fiind inadmisibilă.

Prin art. 1

1

din O.U.G. nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și a unor acte normative conexe, introdus prin punctul 2 din Legea nr. 17/2017, începând cu 24.03.2017, s-a stipulat că:

"La articolul 613, alin. (4) se modifică și va avea următorul cuprins: (4) Hotărârea curții de apel prin care se soluționează acțiunea în anulare este supusă recursului".

În aceste condiții, devine incidentă dispoziția tranzitorie privind legea procesuală aplicabilă, respectiv, art. 27 C. proc. civ., care prevede că:

"Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

Legea civilă nu retroactivează, legiuitorul optând pentru regula previziunii, potrivit căreia faza judecății, în întregul ei, este guvernată de dispozițiile legii în vigoare la momentul pornirii acesteia, respectiv la data înregistrării cererii de chemare în judecată.

Astfel, această nouă formă a textului art. 613, alin. (4) C. proc. civ. nu este aplicabilă în prezenta cauză, în condițiile în care procesul arbitral a început la 3 decembrie 2013, iar Legea nr. 17/2017 din 17 martie 2017 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și a unor acte normative conexe, a fost publicată în Monitorul Oficial la 21 martie 2017, fiind aplicabilă acțiunilor arbitrale introduse după intrarea în vigoare a legii de modificare.

Pentru argumentele expuse, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta CASA JUDEȚEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE BUZĂU împotriva sentinței civile nr. 60F din 30 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta CASA JUDEȚEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE BUZĂU împotriva sentinței civile nr. 60F din 30 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata S.C. A. S.R.L.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2022.