ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 795/2023

HOTĂRÂRE

11.05.2023

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 795/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 11 mai 2023

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, în data de 18 ianuarie 2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. S.R.L., C. și D., obligarea pârâților B. S.R.L. și C., în calitate de moderator, în solidar, la plata sumei de 500.000 RON, iar a pârâtului D. la plata sumei de 100.000 RON, reprezentând daune morale pentru prejudiciul cauzat prin încălcarea drepturilor la onoare, demnitate, reputație, imagine și viață privată, obligarea pârâților de a formula scuze publice, precum și de a reda, în mod public și în integralitate, dispozitivul hotărârii pronunțate de instanța de judecată, în termen de maxim 5 zile de la data pronunțării hotărârii, astfel, pentru pârâta B. S.R.L., (E.), în cadrul fiecărui buletin informativ al zilei, pe parcursul a 3 zile consecutive, precum și pe platforma online a acesteia, pentru pârâta C., în cadrul emisiunii realizate de aceasta "Gorj Obiectiv", din cadrul postului de televiziune E., iar în caz de refuz, obligarea fiecărui pârât la plata de daune cominatorii în cuantum de 100 de RON pentru fiecare zi de întârziere.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., întrucât are calitatea de Prim procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu, art. 1357, art. 1349 alin. (1) și (2) C. civ.

Prin sentința civilă nr. 616 din 26 aprilie 2022, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâți și a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Gorj.

În motivare, această instanță a reținut incidența art. 107 raportat la art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., iar în ceea ce privește dispozițiile art. 127 C. proc. civ. a apreciat că, la data formulării cererii introductive, respectiv 18 ianuarie 2022, reclamanta deținea funcția de Prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu-Jiu, iar faptul că în 01 aprilie 2022 a fost transferată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj nu are nicio influență asupra determinării competenței, în condițiile în care nu este întrunită ipoteza legală.

S-a mai reținut că, în materia acțiunilor civile, din analiza sistematică a dispozițiilor art. 25 alin. (1) și alin. (2) teza întâi raportat la art. 106 alin. (1) din C. proc. civ., rezultă că regula este aceea a determinării competenței de judecare a cauzei în raport cu împrejurările de la data înregistrării cererii de chemare în judecată la instanță, competența instanței fiind determinată exclusiv la data declanșării procesului civil, indiferent de modificările intervenite pe parcursul acestuia.

În speță, determinant este faptul că, la data formulării cererii introductive, respectiv în 18 ianuarie 2022, reclamanta deținea funcția de Prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu, iar de la data de 01 aprilie 2022, reclamanta a fost transferată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, acest aspect neavând nicio influență asupra determinării competenței, definitiv stabilită în raport cu datele de la momentul înregistrării acțiunii, când reclamanta funcționa în cadrul parchetului corespunzător judecătoriei.

S-a mai arătat că rațiunea textului legal reprezentat de art. 127 alin. (1) și alin. (3) din C. proc. civ. este aceea a evitării unei aparențe de lipsă de imparțialitate a instanței învestite, prin ipotetica influență pe care procurorul, care funcționează la parchetul de pe lângă instanța învestită cu judecarea cauzei sau de pe lângă o instanță superioară, o poate exercita asupra completului de judecată.

Tribunalul a apreciat că acest considerent nu se verifică în speță, în condițiile în care nu este întrunită ipoteza legală pentru că reclamanta nu funcționa, la data promovării cererii principale, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj (instanță competentă să judece cauza), ci la cel de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu, autoritate judiciară inferioară instanței competente material.

În consecință, Tribunalul București a declinat competența de soluționare a litigiului în favoarea instanței în a cărei rază teritorială s-a comis pretinsa faptă ilicită, unde se și află domiciliul sau sediul pârâților, respectiv în favoarea Tribunalului Gorj.

Învestit prin declinare, Tribunalul Gorj, secția I civilă, prin încheierea din 7 octombrie 2022, a înaintat dosarul la Tribunalul Olt, în vederea soluționării cauzei, reținând, în esență, că prin încheierea nr. 105/06.10.2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a fost admisă cererea de strămutare formulată de petenta A. și s-a dispus strămutarea dosarului nr. x/2022, aflat pe rolul Tribunalului Gorj, secția I civilă, la Tribunalul Olt.

Tribunalul Olt, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 2348/2022 din 18 noiembrie 2022, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâtul D. și a declinat competența, în favoarea Tribunalului Vâlcea.

În motivare, această instanță a reținut, în esență, incidența dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., arătând că premisa de aplicare a acestor dispoziții legale este aceea a cererilor de chemare în judecată în care calitatea de parte o are un judecător sau un procuror, reclamant sau pârât, cum este cazul în speță.

În continuare, instanța a făcut referire la dispozițiile deciziei Curții Constituționale nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638 din 23 iulie 2018 și a arătat că dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. sunt de ordine publică în ceea ce privește necompetența instanțelor din raza teritorială a curții de apel unde se află și instanța la care funcționează judecătorul care are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia.

S-a mai reținut că art. 127 C. proc. civ. reglementează un caz de prorogare legală de competență teritorială, iar reclamanta a uzat de art. 116 C. proc. civ., sesizând una dintre intanțele în privința căreia a operat prorogarea de competență, din punct de vedere teritorial.

Tribunalul Olt a arătat că nu este competent prin prisma art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. să soluționeze cauza, dat fiind faptul că reclamanta are calitatea de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, aflat tot în circumscripția Curții de Apel Craiova.

În consecință, instanța a admis excepția de necompetență teritorială, invocată de pârâtul D., și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, instanță de același grad, aflată în circumscripția Curții de Apel Pitești.

Învestit prin declinare, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 708 din 23 martie 2023, a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat cauza în favoarea Tribunalului Olt, a constatat ivit conflictul negativ de competență și, suspendând din oficiu judecata cauzei, a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut, în esență, că Tribunalul Olt a invalidat măsura strămutării dosarului dispusă anterior de Curtea de Apel Craiova, măsură ce a condus, de altfel, la învestirea sa cu soluționarea litigiului de față.

Având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 290/26.04.2018 și imperativul măririi gradului de protejare a aparenței de imparțialitate obiectivă în soluționarea cauzei, nu numai în primă instanță, ci inclusiv în căile de atac de competența instanțelor ierarhic superioare, prin art. I pct. 13 din Legea nr. 310/2018 s-a procedat la modificarea alin. (1) și (2) al art. 127 C. proc. civ., prin extinderea sferei de aplicare a textului legal, în sensul că este incidentă competența facultativă nu numai atunci când judecătorul/procurorul/asistentul judiciar/grefierul are calitatea de reclamant ori de pârât într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, ci și atunci când cererea este de competența unei instanțe inferioare celei la care acesta își desfășoară activitatea (sau parchetului corespondent).

Dată fiind și calitatea deținută de reclamantă la momentul introducerii cererii de chemare în judecată (ianuarie 2022), reper în determinarea competenței de soluționare a unei pricini, Tribunalul București a declinat competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului Gorj, instanță de la care s-a dispus chiar anterior primului termen de judecată strămutarea dosarului la Tribunalul Olt, secția I civilă, instanță care a devenit astfel competentă în soluționarea cauzei, fiind un caz de prorogare judecătorească de competență.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul prezentului demers judiciar îl constituie cererea reclamantei A. care a solicitat obligarea pârâților la plata daunelor morale pentru prejudiciul cauzat prin încălcarea drepturilor la onoare, demnitate, reputație, imagine și viață privată, obligarea pârâților de a formula scuze publice, precum și de a reda, în mod public și în integralitate, dispozitivul hotărârii pronunțate de instanța de judecată, în termen de maxim 5 zile de la data pronunțării hotărârii, iar în caz de refuz, obligarea fiecărui pârât la plata de daune cominatorii în cuantum de 100 de RON pentru fiecare zi de întârziere.

Temeiul juridic invocat de reclamantă a fost reprezentat de dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., în considerarea calității sale de Prim procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu, art. 1357 și art. 1349 alin. (1) și (2) C. civ.

În raport cu circumstanțele particulare ale cauzei, se reține că, la data formulării cererii de chemare în judecată, respectiv 18 ianuarie 2022, reclamanta avea calitatea de Prim procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu. Ulterior, începând cu data de 01 aprilie 2022, reclamanta deține funcția de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj.

Relativ la competența materială de soluționare a cauzei, se observă că, în considerarea dispozițiilor art. 94 alin. (1) lit. k) C. proc. civ., prin raportare la valoarea pretențiilor solicitate de reclamantă, aceasta aparține tribunalului.

Cererea de chemare în judecată a fost introdusă de reclamantă pe rolul Tribunalul București, care în hotărârea de declinare a analizat dispozițiile art. 127 C. proc. civ. și a apreciat că, la data formulării cererii introductive, respectiv 18 ianuarie 2022, reclamanta deținea funcția de prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu-Jiu, iar faptul că în 01 aprilie 2022 a fost transferată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj nu are nicio influență asupra determinării competenției, în condițiile în care nu este întrunită ipoteza legală.

Învestit prin declinare, Tribunalul Gorj a reținut că prin încheierea nr. 105/06.10.2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a fost admisă cererea de strămutare formulată de petenta A. și dosarul a fost strămutat la Tribunalul Olt.

Tribunalul Olt a reținut că art. 127 C. proc. civ. reglementează un caz de prorogare legală de competență teritorială, iar reclamanta a uzat de art. 116 C. proc. civ., sesizând una dintre intanțele în privința căreia a operat prorogarea de competență, din punct de vedere teritorial. A mai reținut că nu este competent întrucât reclamanta este procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, aflat tot în circumscripția Curții de Apel Craiova, sens în care a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Vâlcea, instanță aflată în circumscripția unei curți de apel învecinate.

Tribunalul Vâlcea a reținut că Tribunalul Olt a invalidat măsura strămutării dispusă de Curtea de Apel Craiova, sens în care a trimis dosarul spre soluționare, Tribunalului Olt, ca instanță desemnată să soluționeze cauza urmare a admiterii cererii de strămutare.

În acest context factual, în stabilirea instanței competente relevantă este situația particulară a reclamantei de la data formulării cererii de chemare în judecată, respectiv 18 ianuarie 2022, când deținea funcția de Prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu.

În considerarea acestei calități și prevalându-se de dispozițiile art. 127 C. proc. civ., reclamanta a depus cererea la Tribunalul București, instanță din circumscripția unei curți de apel învecinate cu instanța competentă.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum au fost modificat prin Legea nr. 310/2018, invocat de reclamantă și analizat de instanțele aflate în conflict, "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea; (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor."

Aceste dispoziții legale reglementează un caz de competență teritorială facultativă, ce produce efecte nu doar în ipoteza în care reclamantul sau pârâtul are calitatea de judecător la instanța competentă să judece cauza, ci și în cazul în care competența revine instanței inferioare acesteia.

Astfel, trebuie remarcat că, față de caracterul excepțional al art. 127 C. proc. civ., acesta trebuie interpretat restrictiv, regulile referitoare la competența facultativă nefiind aplicabile în ipoteza în care judecătorul funcționează la o instanță inferioară celei care ar fi competentă să soluționeze cauza.

Prin urmare, în cauză nu este îndeplinită condiția premisă de aplicare a dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., întrucât relevant sub acest text legal este data sesizării instanței de judecată, dată la care reclamanta era procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu, iar cererea de chemare în judecată, raportat la valoarea pretențiilor solicitate, este de competența tribunalului, în primă instanță, instanță superioară, iar nu inferioară, celei la care funcționa reclamanta.

De asemenea, de reținut că aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile în cazul în care parte într-un proces este un judecător/procuror de la o judecătorie, dacă litigiul este de competența unei instanțe superioare în grad, cum este cazul în speța dedusă judecății.

Totodată, se reține că prin încheierea nr. 105 din 06 octombrie 2022, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a admis cererea de strămutare formulată de petenta A. și a dispus strămutarea dosarului nr. x/2022 de la Tribunalul Gorj la Tribunalul Olt.

Astfel, Tribunalul Olt a fost învestit cu soluționarea dosarului ca urmare a admiterii cererii de strămutare, măsură pe care este ținut să o respecte întrucât reprezintă un caz de prorogare judecătorească de competență și nu mai poate repune în discuție aspecte definitiv tranșate și intrate în autoritate de lucru judecat.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 136 alin. (1) Cod proceudră civilă, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt.