ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 792/2023

Ședința publică din data de 11 mai 2023

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Strehaia, în data de 1 august 2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B., ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea la îndeplinirea formalităților de încetare a executării silite în dosarul nr. x/2018, deschis de către C., întoarcerea executării silite și restituirea sumei de 20.649 RON, poprită până la data introducerii prezentei acțiuni, cu cheltuieli de judecată.

În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 702, art. 723-725 și art. 906 C. proc. civ., art. 1943 și art. 1515 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 837 din 24 octombrie 2022, Judecătoria Strehaia a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut incidența, în cauză, a dispozițiilor art. 651 alin. (1)-(3) C. proc. civ., dar și a art. 714 din cod, potrivit cu care se menționează expres competența instanței de executare în cazul contestației la executare.

S-a mai reținut că norma prevăzută de art. 651 C. proc. civ. și preluată de art. 714 din același cod, reprezintă o normă specială derogatorie de la regula de drept comun prevăzută de art. 107 C. proc. civ., fiind stabilită o competență teritorială exclusivă, fără a exista pentru părți posibilitatea de a stabili o altă instanță.

De asemenea, instanța a constatat că acțiunea formulată de reclamant se circumscrie unor cereri privind executarea, respectiv primul capăt de cerere vizează încetarea executării silite pornite în dosarul nr. x/2018, iar cel de-al doilea capăt de cerere vizează întoarcerea executării și restituirea sumei de 20.649 RON poprite până la data introducerii acțiunii.

În acest sens, această instanță a apreciat că, în speță, competența de soluționare a cererii revine Judecătoriei Cornetu, instanță care a încuviințat executare silită prin încheierea de încuviințare a executării silite din data de 21 martie 2019, pronunțată în dosarul x/2018, dar și instanța pe raza de competență a căreia se afla domiciliul debitorului constestator A., respectiv Popești Leordeni, județul Ilfov.

Învestită prin declinare, Judecătoria Cornetu, secția civilă, prin sentința civilă nr. 1396 din 16 martie 2023, a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Strehaia, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

În motivare, această instanță a reținut că reclamantul a înțeles să învestească instanța cu o acțiune având ca obiect principal "obligație de a face", solicitând ca pârâta să fie obligată să îndeplinească formalitățile de încetare a executării silite (obiect principal) și solicitând întoarcerea executării silite (obiect secundar), soluționarea acestuia din urmă depinzând de modalitatea de soluționare a celui dintâi petit.

Astfel, petitul privitor la întoarcerea executării silite este un capăt de cerere accesoriu, competența de soluționare a capetelor de cerere accesorii aparținând instanței competente să soluționeze cererea principală, conform art. 123 alin. (1) C. proc. civ.

S-a mai reținut că reclamantul a precizat, în raport cu mențiunea cu care a fost citat, că "prin formularea primului capăt de cerere învestim instanța cu o acțiune în obligația de a face, respectiv pârâta să fie obligată să formuleze cerere de încetare a executării".

Astfel, instanța a apreciat că reclamantul a trasat în mod clar limitele și obiectul învestirii instanței, acesta înțelegând să formuleze un capăt principal de cerere având ca obiect obligație de a face, care nu reprezintă un incident apărut în cursul executării silite, nefiind, astfel, aplicabile prevederile art. 651 C. proc. civ. și, în consecință, în prezentul litigiu competența teritorială a instanței nu este de ordine publică, ci de ordine privată, putând fi invocată în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Instanța a reținut că în materia competenței teritoriale regula generală este instituită de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Astfel, competența în cauză se determină în funcție de norma de drept comun, iar nu în temeiul art. 651 C. proc. civ., prezenta acțiune nevizând o acțiune aflată în căderea instanței de executare, ci una personală.

Fiind vorba de o necompetență teritorială de ordine privată, excepția trebuia invocată de către pârât, prin întâmpinare, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai invoca excepții de ordine privată, iar nu de către instanță, din oficiu, la primul termen de judecată în fața instanței inițial învestite, fiind astfel eludate dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Or, neinvocarea excepției prin întâmpinare a condus la consolidarea competenței teritoriale în favoarea primei instanțe învestite, respectiv în favoarea Judecătoriei Strehaia.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul prezentului demers judiciar îl constituie cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., prin care a solicitat să se dispună obligarea la îndeplinirea formalităților de încetare a executării silite în dosarul nr. x/2018, deschis de către C., întoarcerea executării silite și restituirea sumei de 20.649 RON, poprită până la data introducerii prezentei acțiuni.

Înalta Curte constată că, în speță, Judecătoria Strehaia și Judecătoria Cornetu și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prima făcând aplicarea dispozițiilor art. 651 alin. (1)-(3) și a art. 714 C. proc. civ., reținând că acțiunea reclamantului se circumscrie unor cereri privind executarea silită, iar Judecătoria Cornetu apreciind că sunt incidente dispozițiile art. 107 C. proc. civ., care reglementează regula generală în materia competenței teritoriale, în speță, competența fiind de ordine privată raportat la natura acțiunii deduse judecății stabilite ca urmare a precizărilor reclamantului.

Se observă că reclamantul a învestit Judecătoria Strehaia cu două capete de cerere, primul având ca obiect îndeplinirea formalităților de încetare a executării silite în dosarul nr. x/2018 al C. și Asociații, iar cel de-al doilea, întoarcerea executării silite și restituirea sumei de 20.649 RON, poprită până la data introducerii acțiuni.

Temeiul juridic invocat de reclamant în cererea introductivă este reprezentat de dispozițiile art. 702, art. 723-725 și art. 906 C. proc. civ., respectiv art. 1349 și art. 1515 C. civ.

Judecătoria Cornetu a solicitat precizări reclamantului cu privire la primul capăt de cerere, în sensul de a indica dacă a înțeles să învestească instanța cu o acțiune având ca obiect obligație de a face întemeiată pe art. 1527-1528 C. civ. sau a înțeles să solicite instanței să constate că a încetat executarea silită.

Prin precizările de la dosarul Judecătoriei Cornetu, reclamantul a arătat că prin formularea primului capăt de cerere a învestit instanța cu o acțiune în obligație de a face, respectiv ca pârâta să fie obligată să formuleze cerere de încetare a executării silite ca urmare a îndestulării creanței, reclamantul invocând prevederile art. 702 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Analizând cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată de către reclamant, se observă că se circumscrie cererilor privind executarea silită, în cauză fiind incidente prevederile art. 703 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care reglementează cazurile în care executarea silită încetează, respectiv prevederile art. 723 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia.

Potrivit dispozițiilor art. 724 alin. (3) C. proc. civ., dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării în condițiile alin. (1) și (2), cel îndreptățit o va putea cere, pe cale separată, instanței de executare.

Instanța de executare este stabilită de dispozițiile art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., potrivit cu care "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

Totodată, se reține că prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în consecință, s-a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

În cuprinsul paragrafelor 70, 71 și 80 s-au reținut următoarele:

"70. În raport cu cele de mai sus se poate observa că, încă din momentul încuviințării executării silite (care reprezintă condiția esențială a demarării efective a procedurii execuționale) este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

În cauza dedusă judecății, din actele dosarului se constată că prin încheierea din 21 martie 2019, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr. x/2018, a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite privind pe creditorul D. și pe debitorul A. și s-a dispus încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin nr. x nr. x/15.06.2015.

Totodată, se reține că Judecătoria Cornetu a fost stabilită ca instanță de executare, în urma soluționării unui conflict negativ de competență, prin sentința civilă nr. 8F din 21 ianuarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2018.

În acest context, dat fiind faptul că încetarea executării silite și întoarcerea executării silite sunt incidente procedurale în cadrul executării silite, iar instanța de executare este cea care soluționează toate incidentele privitoare la executare, inclusiv cererea de întoarcere a executării silite, indiferent dacă aceasta a fost formulată pe cale separată ori prin aceeași cerere prin care s-a solicitat desființarea executării silite, se reține că instanța competentă să soluționeze cererile de încetare și de întoarcere a executării silite este cea care a încuviințat executarea a cărei încetare și întoarcere se solicită, ca o consecință a extinderii competenței instanței care a încuviințat executarea silită asupra tuturor procedurilor ulterioare din faza executării.

Prin urmare, câtă vreme nu există o situație de excepție dată de lege în competența altei instanțe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., reținând și caracterul obligatoriu al dezlegării date prin decizia pronunțată în procedura de unificare a practicii judiciare, anterior evocate, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Cornetu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 11 mai 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.