ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 148/2022

HOTĂRÂRE

26.01.2022

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 148/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 26 ianuarie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca în data de 16.04.2021, sub nr. x/2021, contestatorul Ministerul Justiției a formulat contestație la executare, în contradictoriu cu intimații A., B., C. și D., solicitând instanței să dispună anularea somației emise în data de 22.03.2021 și a tuturor actelor de executare subsecvente, efectuate de E. în dosarul de executare nr. 107E/2020, precum și întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia.

Totodată, contestatorul a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a contestației la executare.

În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 666 alin. (5) pct. 4, art. 667 și urm. C. proc. civ., ale O.U.G. nr. 71/2009 și ale O.G. nr. 22/2002.

Prin sentința civilă nr. 4484/2021 din 24 iunie 2021, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a contestației la executare, în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

În motivare, instanța a reținut că potrivit art. 719 alin. (1) C. proc. civ., contestația se introduce la instanța de executare care, potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., este judecătoria în a cărei circumscripție se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului

Astfel, reținând caracterul imperativ al normei ce reglementează acest tip de competență teritorială, conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 129 alin. (2) pct. 3 coroborat cu art. 130 alin. (2) C. proc. civ., reținând că sediului debitorului-contestator se află în sectorul 5 al mun. București, instanța a constat că îi revine Judecătoriei Sectorului 5 București competența de soluționare a prezentului litigiu.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 5 București, prin sentința civilă nr. 8993 din 2 noiembrie 2021, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 București, a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulate de contestatorul Ministerul Justiției, în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, a constat ivit conflictul negativ de competență și a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență .

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ. și art. 719 alin. (1) Cod procedură.

Totodată, a reținut că executarea silită a fost încuviințată de către Judecătoria Cluj-Napoca, instanță învestită cu soluționarea cererii de încuviințare a executării silite în urma declinării competenței de soluționare de către Judecătoria Oradea și, întrucât nu pot fi mai multe instanțe de executare în cadrul aceleiași executări silite, Judecătoria Cluj-Napoca a devenit instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare formulată de oricare dintre debitorii la care se referă titlul executoriu.

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul litigiului care a generat prezentul conflict negativ de competență îl reprezintă contestația la executare formulată contestatorul Ministerul Justiției prin care acesta a solicitat să se dispună anularea somației emise în data de 22.03.2021 și a tuturor actelor de executare subsecvente, efectuate de E. în dosarul de executare nr. 107E/2020, precum și întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare.

Înalta Curte constată că, în speță, Judecătoria Cluj-Napoca și Judecătoria Sectorului 5 București și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, făcând aplicarea acelorași dispoziții legale, respectiv art. 714 alin. (1) și art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., însă făcând o interpretare diferită a dispozițiilor articolului de lege ultim menționat.

Contestația la executare este de competența exclusivă a instanței de executare, așa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborate cu dispozițiile art. 651 alin. (3) C. proc. civ. în sensul că "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

Conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (3) C. proc. civ. instanța de executare soluționează contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Înalta Curte constată că, în cauză, prin încheierea civilă nr. 4363/CC/25.05.2020, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, secția civilă, s-a admis cererea de încuviințare a executării silite formulată de petenta E. și s-a încuviințat executarea silită la cererea creditorilor A., B., C. și D., împotriva debitorilor Ministerul Justiției, Tribunalul Bihor și Curtea de Apel Oradea, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 756/LM/2017, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2017, definitivă prin decizia civilă nr. 151/2018-A, pronunțată de Curtea de Apel Oradea în același dosar.

Potrivit deciziei 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiției, dată în soluționarea recursului în interesul legii, s-a stabilit că:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Cu alte cuvinte, competența instanței de executare dobândită la data sesizării sale cu cererea de încuviințare a executării silite, rămâne aplicabilă pentru întreaga durată a executării silite, indiferent de data sesizării instanței de executare cu cereri sau incidente ulterioare apărute în procedura executării silite, precum contestația la executare, cererea de suspendare a executării silite sau cererea de întoarcere a executării silite.

Cum cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin încheierea nr. 4363/CC din 25 mai 2020, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, secția civilă, iar în cauză nu este incidentă o ipoteză de excepție, în sensul art. 651 alin. (3), teza finală din C. proc. civ., care să justifice stabilirea competenței teritoriale de soluționare a prezentei cauze în favoarea altei instanțe decât Judecătoria Cluj, competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare, se va stabili în favoarea judecătoriei care a încuviințat executarea silită, și anume Judecătoria Cluj-Napoca.

Pentru aceste considerente, în raport de cele anterior reținute și de dispozițiile legale evocate, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența în soluționarea cauzei ca fiind a Judecătoriei Cluj-Napoca, ca instanță care a încuviințat executarea silită.