ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 787/2023

Ședința publică din data de 11 mai 2023

Deliberând, asupra cauzei de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin încheierea din 20 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă în dosarul nr. x/2021, a fost suspendată judecarea recursului formulat de pârâtul A. împotriva deciziei civile nr. 743 din 16 mai 2022, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția I civilă în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimata-reclamantă B..

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâtul A., cale de atac care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă în data de 10 octombrie 2022, sub nr. x/2021/a1.

Prin cererea de recurs, neîncadrată în drept, recurentul-pârât a precizat că nu s-a putut prezenta la termenul din 20 septembrie 2022, întrucât nu a avut posibilitatea materială să se deplaseze la Craiova, fiind, de asemenea, foarte bolnav.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca inadmisibil, arătând că recurentul a epuizat toate căile de atac, iar hotărârea recurată este definitivă, motiv pentru care recursul declarat este inadmisibil.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate de către recurenții-pârâți, Înalta Curte constată următoarele:

Prioritar, deși recurentul-pârât nu a invocat, prin cererea de recurs, niciunul dintre motivele de casare expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține că acesta a formulat susțineri care pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., din perspectiva căruia acestea vor fi analizate.

În speță, prin încheierea recurată, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecarea recursului formulat de pârâtul A. împotriva deciziei civile nr. 743 din 16 mai 2022, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021, reținând că niciuna dintre părți nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în condițiile în care acestea, deși legal citate, nu s-au prezentat în fața instanței la termenul de judecată.

Potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă.

Aceste dispoziții legale reglementează un caz de suspendare voluntară a judecății, voința părților fiind tacită și se deduce din faptul neprezentării la termenul de judecată, în condițiile în care sunt legal citate și nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de niciuna dintre ele.

În ipoteza în care niciuna dintre părțile legal citate nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă și nu se înfățișează la strigarea pricinii, instanța va dispune suspendarea procesului, norma cuprinsă la art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. având caracter imperativ, iar nesocotirea acesteia de către instanță se sancționează cu nulitatea hotărârii pronunțate în urma judecării cauzei în lipsa părților, fie pe fond, fie pe calea unei excepții procesuale, nulitate ce operează în condițiile art. 175 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, dat fiind caracterul imperativ al acestor dispoziții procedurale, instanța este obligată să suspende judecata ori de câte ori constată lipsa părților legal citate și faptul că acestea nu au solicitat soluționarea pricinii și în absența lor.

Verificând încheierea recurată, Înalta Curte constată că la termenul din data de 20 septembrie 2022, când s-a dispus măsura atacată, părțile, care au fost legal citate, nu s-au prezentat în fața instanței și nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar aceste aspecte, reținute în cuprinsul încheierii de ședință, nu au fost contestate prin cererea de recurs.

Or, odată îndeplinite condițiile stabilite de prevederile legale anterior evocate, instanța de judecată este obligată să dispună suspendarea judecății, orice altă măsură subsecventă fiind nelegală și de natură să atragă nulitatea hotărârii pronunțate în aceste circumstanțe, astfel cum s-a arătat anterior.

Ca atare, împrejurarea că recurentul-pârât a fost în imposibilitate de prezentare din motive medicale și financiare, nu poate duce la înlăturarea aplicabilității art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., în situația în care, la termenul de judecată din data de 20 septembrie 2022, erau întrunite toate condițiile care obligau instanța la luarea măsurii suspendării.

Rațiunea pentru care legiuitorul a instituit măsura suspendării reglementată de art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. a fost aceea a respectării dreptului la apărare și al principiului contradictorialității procesului civil, care presupun punerea în discuția părților a cererilor și apărărilor formulate pe parcursul procesului, suspendarea judecării cauzei și necontinuarea judecății în lipsa părților care nu și-au exprimat expres opțiunea ca soluționarea pricinii să se facă și în absența lor reprezentând tocmai o garanție a drepturilor procesuale ale acestora.

De asemenea, nu se poate reține că suspendarea judecării cauzei aduce atingere dreptului de acces la justiție al recurentului-pârât, în condițiile în care, pe de o parte, acesta a avut posibilitatea formulării unei cereri de repunere a cauzei pe rol, în condițiile art. 415 pct. 1 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, măsura dispusă de către instanță este rezultatul conduitei părților care nu au înțeles să solicite judecarea cauzei în lipsă.

Prin urmare, Înalta Curte constată caracterul nefondat al criticilor formulate de către recurentul-pârât, în cauză, curtea de apel dispunând măsura suspendării cu respectarea prevederilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care, așa cum s-a mai arătat, nu lasă la aprecierea instanței dacă dispune sau nu suspendarea, ci instituie acesteia o obligație legală în acest sens dacă sunt întrunite condițiile reglementate de această normă de procedură.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată legalitatea încheierii atacate și, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul A. împotriva încheierii din 20 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 11 mai 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.