ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 764/2023

Ședința publică din data de 09 mai 2023

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1 Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alexandria la data de 02 octombrie 2019, sub nr. x/2019, contestatorul A. a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimatul Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală Executări Silite Cazuri Speciale - Direcția Operativă de Executare Silită - Serviciul Executări Silite Cazuri Speciale Regional Ploiești, solicitând anularea tuturor actelor și formelor de executare silită efectuate de intimat în dosarul de executare nr. 2175/87/2016, ca fiind nelegale, suspendarea executării silite până la rămânerea definitivă a sentinței ce se va pronunța.

I.2 Sentința pronunțată de Judecătoria Alexandria

Prin sentința civilă nr. 423/12 martie 2020, Judecătoria Alexandria a respins excepția autorității de lucru judecat, invocată prin acțiune, ca neîntemeiată, a admis contestația la executare formulată de contestatorul A. în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală Executări Silite Cazuri Speciale - Direcția Operativă de Executare Silită - Serviciul Executări Silite Cazuri Speciale Regional Ploiești și a anulat actele de executare efectuate in dosarul de executare nr. 2175/87/2016, respectiv procesul-verbal de sechestru pentru bunuri mobile nr. x/08.07.2019.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - în numele A.N.A.F. - Serviciul Executări Silite Cazuri Speciale Regional Ploiești.

I.3 Decizia pronunțată de Tribunalul Teleorman

Prin decizia civilă nr. 113/03.02.2021, Tribunalul Teleorman a admis apelul formulat de apelanta-intimată Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - în numele A.N.A.F. - Serviciul Executări Silite Cazuri Speciale Regional Ploiești, împotriva sentinței civile nr. 423 din data de 12.03.2020, pronunțate de Judecătoria Alexandria, în contradictoriu cu intimatul-contestator A., a schimbat în parte sentința civilă nr. 423 din 12.03.2020 pronunțată de Judecătoria Alexandria, în sensul că a respins contestația la executare ca nefondată și a înlăturat dispoziția privind restituirea taxei de timbru, menținând celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Prin cererea înregistrată la data de 20 aprilie 2021, sub nr. x/2021, pe rolul Tribunalului Teleorman, revizuentul A., invocând prevederile art. 322 pct. 7 din vechiul C. proc. civ., a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 113/03.02.2021 pronunțate de Tribunalul Teleorman.

Prin decizia civilă nr. 559 din 15 septembrie 2021, Tribunalul Teleorman, secția civilă a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Teleorman invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulate de revizuentul A. împotriva sentinței civile nr. 113 din data de 03 februarie 2021, pronunțate de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - în numele A.N.A.F. - Serviciul Executări Silite Cazuri Speciale Regional Ploiești, în favoarea Curții de Apel București.

Revizuirea a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

I.4 Decizia pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie

Prin decizia civilă nr. 120A din 4 februarie 2022, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A., împotriva deciziei civile nr. 113 din 03.02.2021, pronunțate de Tribunalul Teleorman, secția Civilă în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală Executări Silite Cazuri Speciale - Direcția Operativă de Executare Silită - Serviciul Executări Silite Cazuri Speciale Regional Ploiești, ca inadmisibilă.

Prin încheierea din data de 12 aprilie 2022, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a dispus din oficiu îndreptarea erorii materiale strecurate în decizia civilă nr. 120A din 04 februarie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2021, în sensul de a se menționa în dispozitiv "Cu drept de recurs în termen de 30 zile de la comunicare. Recursul se depune la Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie" în loc de "Definitivă".

I.5 Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 120 A din 4 februarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs revizuentul A., susținând că hotărârea atacată este nelegală.

Recurentul învederează că sentința civilă nr. 113/03.02.2021 pronunțată de Tribunalul Teleorman a fost dată cu nerespectarea dosarelor aleatorii, precum și cu nerespectarea obligației de a formula cerere de abținere pe care o avea domnul judecător B., acesta fiind în stare de incompatibilitate.

De asemenea, susține că potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ. există hotărâri potrivnice pronunțate de aceeași instanță pe care recurentul susține că le va atașa la dosarul cauzei. Deși art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este cel dedus judecății, există condiții îndeplinite pentru care s-au pronunțat hotărâri potrivnice.

Recurentul arată că toate procesele-verbale au același obiect, aceleași părți și există un număr de 7 hotărâri judecătorești prin care i s-a dat câștig de cauză recurentului și soției sale, singura excepție fiind decizia civilă nr. 113/2021 pronunțată de un complet de judecată al Tribunalului Teleorman, din a cărui compunere a făcut parte domnul judecător B..

Totodată, apreciază că potrivit deciziilor Curții Constituționale a României, în cazul în care un judecător intră în completul de judecată, pronunțând o decizie, la ultimul termen, hotărârea pronunțată nu poate fi legală.

În consecință, recurentul susține că hotărârea nr. 133/2021 a fost nelegală și netemeinică, deoarece au fost pronunțate, alte două hotărâri judecătorești cu același obiect și părți cu încălcarea autorității de lucru judecat.

În drept, invocă dispozițiile art. 322 pct. 7 și art. 325 C. proc. civ. din 1865.

I.6 Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată, intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că instanța de fond a motivat în fapt și în drept sentința pronunțată, a apreciat obiectiv asupra cauzei deduse judecății, făcând o interpretare și aplicare corectă a legii în ceea ce privește modul de contestare a actelor administrative fiscale.

Totodată, a susținut că recursul nu este motivat în fapt și în drept, iar deciziile CJUE la care se face referire nu au relevanță în prezenta cauză.

Se mai arată că cererea de revizuire este întemeiată pe dispozițiile art. 509 noul C. proc. civ., însă recurentul nu precizează în concret care este motivul de revizuire, iar acest aspect a fost reținut de instanța de fond.

De asemenea, susține că instanța de apel, prin decizia nr. 113 din 03 februarie 2021, a admis apelul intimatei din prezenta cauză, pe considerentul că legat de procesul-verbal de sechestru bunuri mobile nr. A­_EPL 3960/08 iulie 2019, S.E.S.C.S.R. Ploiești a procedat în conformitate cu prevederile art. 238 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, la sechestrarea cotei-părți indivize asupra acțiunilor deținute de către debitorul urmărit A. în devălmășie cu soția la S.C. C. S.R.L..

Mai suține că prin procesul-verbal de sechestru bunuri mobile nr. x/08 iulie 2019, S.E.S.C.S.R. Ploiești a procedat în conformitate cu prevederile art. 238 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, la sechestrarea cotei-părți ideale asupra acțiunilor deținute de către debitorul urmărit A. în devălmășie cu soția la următoarele societăți de investiții financiare: SIF Banat Crișana S.A. Arad, SIF Moldova S.A. Bacău, SIF Transilvania S.A. Brașov, SIF Muntenia S.A. București, SIF Oltenia S.A. Craiova.

Procesele-verbale au fost comunicate debitorului prin adresa nr. x/08 iulie 2019, adresă confirmată de primire de către acesta în data de 12 iulie 2019.

Astfel, dreptul de urmărire al creditorilor se naște o dată ce creanțele îndeplinesc cumulativ condițiile certitudinii, lichidității și exigibilității, cum imperativ prevede art. 663 alin. (1) C. proc. civ.

Patrimoniul soților constituie gajul general al creditorilor chirografari, garanția comună, astfel cum dispune art. 2324 C. civ.. Astfel, vor putea fi urmărite numai bunurile aflate în circuitul civil și care sunt apte de executare, întrucât bunurile care sunt, potrivit legii, inalienabile sunt și insesizabile, aspect subliniat și în art. 2324 alin. (2) care limitează obiectul garanției comune la bunurile sesizabile.

Prin instituirea sechestrului nu se elimină protecția oferită persoanei care deține bunul în devălmășie cu debitorul, în favoarea acesteia se menține condiția prealabilă începerii executării silite, respectiv ieșirea din indiviziune prin intermediul partajului judiciar.

Față de cele arătate, intimata solicită respingerea recursului ca nefondat.

II. Procedura de filtru

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, după efectuarea procedurilor de comunicare prevăzute de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin raportul întocmit conform art. 493 alin. (3) C. proc. civ. s-a reținut că partea are deschisă calea de atac a recursului, că aceasta a fost promovată în termen, precum și că a fost legal timbrată.

Prin încheierea de ședință din data de 25 ianuarie 2023, Înalta Curte a admis în principiu recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 120A din 4 februarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și a stabilit termen de judecată la data de 9 mai 2023, ora 9:00, în ședință publică, cu citarea părților.

III. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a-l respinge, pentru considerentele ce succed.

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Teleorman, secția civilă și declinată ulterior în favoarea Curții de Apel București (înregistrată pe rolul secției a III-a civile și pentru cauze cu minori și de familie), revizuentul A., invocând dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 113 din 03 februarie 2021, pronunțate de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. x/2019, motivat de faptul că a fost dată cu încălcarea autorității de lucru judecat, întrucât au fost pronunțate două hotărâri cu același obiect și aceleași părți.

Prin decizia civilă nr. 120A din 04 februarie 2022, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.

În motivarea acestei soluții, Curtea a reținut că, având în vedere faptul că excepția autorității de lucru judecat a fost examinată în cel de-al doilea proces, fiind considerată nefondată, revizuentul nu are deschisă calea extraordinară de atac a revizuirii, întrucât aceasta ar presupune chiar examinarea modului în care a fost soluționată excepția autorității de lucru judecat, deci exercitarea controlului judiciar, ceea ce nu este posibil în cadrul revizuirii, opunându-se însăși autoritatea de lucru judecat asupra rezolvării date excepției procesuale respective.

Prin cererea de recurs, recurentul a criticat sentința civilă nr. 113 din 03 februarie 2021 pronunțată de Tribunalul Teleorman, susținând că nu a fost respectată repartizarea aleatorie a dosarelor, precum și faptul că domnul judecător B. avea obligația să formuleze cerere de abținere, întrucât se afla în stare de incompatibilitate.

De asemenea, recurentul a invocat dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. din 1865 și a susținut că hotărârea nr. 113/2021 a fost nelegală și netemeinică, întrucât încalcă autoritatea de lucru judecat a altor două hotărâri judecătorești cu aceleași părți și același obiect.

Sub un prim aspect, Înalta Curte apreciază că se impune a se preciza faptul că, deși recurentul a invocat dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. din 1865, urmează a avea în vedere dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât pricinii de față îi sunt aplicabile dispozițiile Noului C. proc. civ. raportat la data deschiderii dosarului de executare și la dispozițiile art. 24 și ale art. 27 C. proc. civ.

Sub un al doilea aspect, Înalta Curte reține că cererea de recurs formulată urmează a fi examinată prin prisma motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., deoarece recurentul invocă interpretarea greșită a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acestea fiind norme de procedură.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "(1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (...) 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Prin reglementarea cuprinsă în textul de lege mai sus citat s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situațiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze și neobservându-se existența lucrului judecat, s-ar ajunge la hotărâri potrivnice, aceste prevederi reprezentând un remediu procesual pentru situația nesocotirii autorității de lucru judecat a unei hotărâri.

Se reține însă că, pentru a fi incident acest motiv de revizuire, se impun a fi întrunite cumulativ anumite condiții, și anume: existența unor hotărâri definitive, hotărârile să fie contradictorii, să existe triplă identitate de părți, obiect și cauză, hotărârile să fie pronunțate în procese diferite, în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, nu a fost dezbătută și soluționată, să existe o cerere de anulare a celei de a doua hotărâri prin care s-a nesocotit autoritatea de lucru judecat.

Dintre aceste cerințe, pentru speța dedusă judecății, prezintă interes cea privind dezbaterea în cel de-al doilea litigiu a autorității de lucru judecat a hotărârii anterioare. Rațiunea unei astfel de reglementări presupune ca acea de-a doua instanță, învestită cu soluționarea aceluiași litigiu, să ignore faptul că acesta și-a găsit deja dezlegare jurisdicțională și să statueze în sens contrar primei judecăți.

Or, această condiție impusă de textul de lege nu este îndeplinită în cauză, cum corect a constatat instanța de revizuire.

Înalta Curte constată că instanța de revizuire, respectiv Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a realizat o analiză a elementelor din cele două litigii deduse judecății în care s-au pronunțat hotărârile pretins potrivnice și a constatat că nu este îndeplinită condiția ca în cea de-a doua cauză să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată de instanță.

Astfel, în dosarul nr. x/2019 (cea de-a doua cauză), contestatorul A. a invocat excepția autorității de lucru judecat față de încheierea civilă nr. 576 din 11 martie 2019 și față de decizia civilă nr. 453 din 24 mai 2019, ambele pronunțate în dosarul nr. x/2018 (prima cauză). Excepția autorității de lucru judecat a fost respinsă ca neîntemeiată prin sentința civilă nr. 423 din 12 martie 2020 pronunțată de Judecătoria Alexandria în dosarul nr. x/2019, soluție menținută prin decizia civilă nr. 113 din 03 februarie 2021 a Tribunalului Teleorman, a cărei anulare, pe calea revizuirii, s-a solicitat.

Prin urmare, având în vedere că excepția autorității de lucru judecat a fost invocată în al doilea proces și a fost respinsă, în mod corect cererea de revizuire a fost respinsă ca inadmisibilă pentru considerentul că, dacă ar fi făcut obiect al revizuirii excepția invocată și soluționată prin respingere, s-ar fi încălcat însăși autoritatea de lucru judecat dată excepției respective.

În situația în care s-ar fi admis revizuirea pe acest considerent, ar fi însemnat ca instanța de retractare să nu se limiteze exclusiv la anularea celei de-a doua hotărâri, ci să exercite un control judiciar asupra corectitudinii deciziei prin care s-a soluționat excepția autorității de lucru judecat din primul proces (dosar nr. x/2018), aspecte care sunt inadmisibile pe calea revizuirii.

Or, instituirea normei cuprinse în art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. răspunde unui imperativ al respectării autorității de lucru judecat, dar și celui al asigurării securității raporturilor juridice, ceea ce presupune că o asemenea cale extraordinară de atac nu poate conduce la rejudecarea cauzei.

În consecință, instanța de revizuire a constatat în mod corect verificarea autorității de lucru judecat în cel de-al doilea dosar (dosar nr. x/2019), condiție negativă a revizuirii, ceea ce demonstrează caracterul nefondat al cererii de revizuire formulate de revizuentul A..

Față de cele anterior expuse, Înalta Curte constată că decizia dată în soluționarea cererii de revizuire nu a fost pronunțată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ipoteza reliefată de recurent neputând fundamenta cazul de revizuire determinat de existența unor hotărâri potrivnice, deoarece nu este asigurată îndeplinirea cerinței ca excepția autorității de lucru judecat să nu se fi invocat în cea de-a doua cauză sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată de instanță, exigență a revizuirii pentru contrarietate de hotărâri. Lipsa acestei cerințe justifică respingerea cererii de revizuire, astfel cum în mod just s-a procedat prin decizia recurată.

În plus, Înalta Curte observă că prin cererea de recurs formulată recurentul critică, de fapt, hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat (decizia civilă nr. 113 din 03 februarie 2021), iar nu hotărârea dată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie asupra cererii de revizuire formulate (decizia civilă nr. 120A din 04 februarie 2022). Astfel, elementele formulate în prezentul recurs, legate de invocata nerespectare a principiului distribuirii aleatorii a dosarului în care a fost pronunțată decizia civilă a cărei revizuire se solicită, respectiv de nerespectarea obligației de abținere de către domnul judecător B., reprezintă aspecte care țin de judecata respectivului dosar și nu de cazul de revizuire invocat.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că hotărârea recurată nu este susceptibilă de casare prin prisma criticilor formulate și că recursul declarat este nefondat, urmând a fi respins ca atare potrivit art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 120A din 4 februarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 mai 2023.